Frecventarea școlii de către elevii de etnie romă a început, și în acest an, cu stângul. Un studiu, efectuat în patru orașe din nordul țării, dens populate de romi, arată că în jur de 2000 de copii, cu vârsta școlară, nu sunt implicați în procesul educațional. La Soroca, de pildă, rata de școlarizare abia de atinge 10 la sută, fiind și orașul cu cea mai alarmantă situație la acest capitol. Paradoxal, dar în satele în care locuiesc comunități importante de romi, școlarizarea decurge cu mai mult succes. Echipa emisiunii „Moldova gândește” a surprins un exemplu în comuna Buda, acolo unde o treime din elevii claselor primare o reprezintă copii romi.
Zgribuliți de frig, dar cu pași grăbiți și cu ochii trăgând spre camera de filmare, elevii au lăsat joaca și au luat cu asalt ușa școlii. Este singura școală primară din satul Buda, în care învață și copii din localitatea vecină - Ursari, populat aproape în totalitate de etnici romi. Pentru că la ei în sat nu există școală, copiii sunt aduși cu autobuzul. După ce vor absolvi clasele primare aici, ei vor trebui să meargă deja în alt sat pentru a continua studiile la gimnaziu.
Învățătoarea ajută o elevă din clasa 1: „Iată aici facem linioara dreaptă. Așa, frumos.”
Cu multă atenție, învățătoarea trece încet printre cele câteva bănci și îi ajută pe copii să deseneze drapelul țării. Sunt picii din clasa 1, pentru care școala, până nu demult, era o noțiune vagă și neînțeleasă. Era în a doua zi de studii când le-am trecut pragul, dar cei 12 copii au reușit deja să o îndrăgească.
„Vă place la școală vouă? Da! -Cui îi place cel mai tare? -Mie, mie! -La toți vă place. Dar de ce vă place? -Pentru că este interesant. Învățăm lucruri frumoase.”
În mica școală învață în jur de 50 de copii, dintre care o treime sunt din Ursari. Pe an ce trece, numărul copiilor înmatriculați în clasa 1 este în scădere, ne spune directoarea instituției. De vină ar fi migrația familiilor, afectate de sărăcie, care este tot mai accentuată în satele mici ca Buda ori Ursari, în care locuiesc, în medie, câte 250 de oameni. Directoarea consideră că sunt create toate condițiile pentru ca elevii să vină la școală: „Din contul banilor publici, ei se alimentează, mănâncă foarte bine, condițiile sunt bune, sunt transportați... Nu știu de ce nu ar dori să vină. Părinții sunt cei care îi iau cu ei, ei poartă vina pentru că nu sunt conștienți că trebuie să-i aducă la școală.”
În cazul acestei școli, rata abandonului sau a absenteismului este una destul de mică: „Doi copii încă nu sunt reîntorși de peste hotare, sunt plecați cu familiile de peste hotare, din vară. Un alt copil ne-a anunțat că este plecat la control medical cu părinții.”
Pe un drum prăfuit, din satul Ursari, Lilian, un elev de clasa a doua, se întorcea cu tatăl său spre casă. Nu a mers la școală, pentru că-l durea burta, spune el. Imediat ce se va face bine, va reveni în bancă. Cel mai mult îi place matematica, iar când va fi mare vrea să se facă tractorist.
„Mâine pleci la școală? -Da. -Dacă ți-e mai bine, pleci. -Da. -Ai și prieteni acolo? -Da. -Profesoarele îți plac? -Da.”
Tatăl său, Marin, a făcut doar două clase, apoi nu a mai continuat școala. De aceea vrea foarte mult ca măcar cei trei copiii ai săi să învețe și să aibă o profesie. „Nu vreau să treacă copiii mei prin ce am trecut eu, mult am muncit în zadarnic, dar alții au făcut bani. Eu nu am știut carte, că cel care știe carte, are alt cap pe umeri.”
Să ai trei copii de școală presupune să ai și bani, ne mai spune bărbatul. Complicată ecuație, mai ales că, în familia lui, doar soția lucrează... ca zileră. „E greu de tot. Eu primesc pentru „grupă” - 1500. Ce-mi ajunge mie pentru copii? -Trei copii aveți? -Trei copii, dar mai este și o mâncare de făcut, de îmbrăcat, de încălțat. Se mai duce femeia cu ziua, când mai poate. -Dvs sunteți acasă? Nu lucrați? -Nu, sunt grupat. Grupa 1. La mine nu funcționează bine rărunchii.”
Deși o bună parte din localnici recunoaște că nu a reușit să o ducă la capăt cu învățatul sau nu a mers la școală, oamenii din sat consideră că studiile sunt importante pentru viitorul copiilor.
„Las să învețe la școală că nu știu a iscăli. Te duci undeva si nu știi a citi. Nu știi unde te duci. Iaca-tă. Te urci în el, dar dacă nu știi a citi unde te duci? Fiecare trebuie să știe carte.”
Și dacă în satele populate de etnicii romi situația la capitolul școlarizării arată bine, cu aproape toți copiii incluși în procesul de învățământ, atunci în orașe datele sunt alarmante. În urma unui studiu realizat vara aceasta, în patru orașe dens populate de etnicii romi, s-a constatat că în jur de 2 mii de copii nu sunt școlarizați, deși învățământul primar și gimnazial este obligatoriu în Republica Moldova.
Explicațiile lui Ion Duminica, cercetător științific coordonator, Institutul Patrimoniului Cultural:
„Școlarizarea copiilor romi, înscrierea lor, depunerea cererilor pentru ca copiii romi să se ducă la școală este responsabilitatea părinților. Dar, dat fiind faptul că copiii sunt analfabeți, nu au motivație, ei nu sunt aceste cereri. Anume în localitățile urbane. Noi am depistat un număr foarte mare de copii - 400-500 - de vârsta 7 - 15 ani, pentru care învățământul este obligatoriu - primar și gimnazial, care nu sunt încadrați în circuitul școlar pentru că părinții nu au scris cereri, pentru că ei nu știu unde se află școala.”
Datele au fost colectate după câteva ședințe de lucru, la care au participat reprezentanți ai administrațiilor publice locale și ai comunității rome. Cea mai alarmantă situație este în orașul Soroca, unde doar 10 la sută din copiii romi, care au vârstă de școală, sunt încadrați în procesul educațional.
SOROCA, ORAȘ DENS POPULAT DE ROMI
- anul școlar 2021/2022 -
Numărul total de copii în orașul Soroca, cu vârsta între 7-15 ani - 480
Numărul copiilor care sunt școlarizați - 50
Aproape la fel de dramatică este și școlarizarea copiilor romi din municipiul Edineț. Datele arată că circa 11 la sută dintre aceștia învață. 22 la sută este rata în orașul Râșcani și circa 30 la sută - în orașul Otaci. Anterior, spune cercetătorul Ion Duminică, au existat bune practici care au dus la majorarea ratei de școlarizare a copiilor romi, în cele patru orașe unde sunt cele mai grave probleme. Este vorba de un proiect finanțat de UNICEF, prin care se ofereau elevilor romi rechizite școlare, îmbrăcăminte, alimentație gratuită, meditații și acces la tabere de vară. O altă soluție este fortificarea funcției mediatorului școlar care să poată gestiona fluxul continuu de migranți romi, dar și o mai bună colaborare între autoritățile implicate în acest proces: „Este un fenomen complex, trebuie mai mulți actori să se implice. Și primăriile, și nivelul II raional, și părinții, și medicii de familie, pentru că ei au date mai complexe. Dar pentru asta trebuie să fie un interes.”
Ministrul Educației, în ceață, la acest subiect
„-Vreau să întreb strategia Ministerului Educației de a școlariza mai mulți copii romi... Cereți astfel de rapoarte? -Cu siguranță se duce evidența acestor date. Lucrăm la diferite strategii, avem și un program recent aprobat în acest an, dar mai multe detalii vă pot da după o documentare. -Ei pot fi cumva ajutați, cu concursul mai multor... -Eu nu vreau ca interviul acesta să fie într-un context neclar pentru mine. Trebuie să adresați întrebările care vă interesează... -Noi nu avem timp 15 zile la dispoziție ca să ne oferiți răspunsurile...- Iată după ședință, putem să discutăm cu mai multe detalii la acest subiect, atunci poate să vă ofer mai multe detalii.”
Potrivit Ministerul Educației, pe parcursul ultimului an, rata abandonului şcolar a înregistrat o uşoară creştere. Într-un răspuns oferit pentru Radio Moldova, 224 de copii din cei 295 de mii de elevi din ţara noastră nu au frecventat instituţiile de învăţământ primare şi gimnaziale în anul de studii 2021-2022. O treime sunt copii de etnie romă. Astfel, rata de abandon şcolar a constituit aproape 0,08 la sută. De cele mai dese ori, abandonează şcoala copii din familiile defavorizate şi cei care se mută împreună cu părinţii peste hotare.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine: Sergiu Ciubară
Montaj: Vlad Glinjan
