22 septembrie 2022, ora 16:48

Guvernul de la Chișinău a expediat Curții Europene a Drepturilor Omului explicațiile solicitate în dosarul procurorului general suspendat, Alexandru Stoianoglo. În răspunsul expediat în data de 22 septembrie, Guvernul s-a referit la plasarea în arest la domiciliu a lui Stoianoglo, dar și la motivele suspendării acestuia din funcția de șef al Procuraturii Generale. 

„Prima cerere se referă la plasarea reclamantului în arest la domiciliu în urma inițierii urmăririi penale împotriva sa de către un procuror desemnat în acest sens de Consiliul Superior al Procurorilor (art. 5 §1 – dreptul la libertate și la siguranță), inclusiv scopurile urmărite prin aplicarea măsurii respective (art. 18 coroborat cu art. 5 – limitarea restrângerii drepturilor pentru alte scopuri decât cele prevăzute de Convenție), precum și la interdicția de a participa la manifestări, dezbateri, comunicări publice, aplicată reclamantului în momentul liberării sale sub control judiciar (art. 11 – libertatea de întrunire)”, se anunță într-un comunicat de presă al Ministerului Justiției.

În contextul primei cereri, Guvernul a argumentat că aflarea reclamantului în arest la domiciliu s-a bazat pe existența unei bănuieli rezonabile că el ar fi comis anumite infracțiuni, fiind justificată inclusiv de riscurile care determinau necesitatea privării de libertate a reclamantului (de eschivare, de ingerință, de comitere a noi infracțiuni, de cauzare a dezordinilor publice). În plus, limitarea dreptului reclamantului la libertate și siguranță nu a urmărit alte scopuri decât cel prevăzut de art. 5 §1 (c) din Convenție, de a aduce reclamantul în fața autorității judiciare competente, având în vedere existența bănuielii rezonabile că el ar fi comis o infracțiune și riscurile care justificau îngrădirea libertății individuale. În continuare, a fost invocat faptul că limitarea dreptului reclamantului la libertatea de întrunire a fost prevăzută de lege (art. 191 alin. (3) pct. 3) din Codul de procedură penală), a urmărit scopurile legitime care rezultă din asigurarea siguranței publice, prevenirea comiterii infracțiunilor, apărarea ordinii și protecția drepturilor și a libertăților altor persoane, fiind necesară într-o societate democrată și proporțională în circumstanțele cauzei.

„Cea de-a doua cerere se referă la suspendarea reclamantului din funcția de Procuror General în urma inițierii cauzei penale împotriva sa și la imposibilitatea de a contesta această măsură potrivit legislației naționale (art. 6 §1 – dreptul de acces la o instanță). În urma examinării opiniilor tuturor autorităților implicate, Guvernul a ajuns la concluzia că în cererile respective nu a existat vreo încălcare a drepturilor și a libertăților fundamentale ale reclamantului garantate de Convenție”, mai susține Ministerul Justiției.

Cu privire la cea de-a doua cerere, Guvernul a făcut o distincție între procedura de contencios administrativ inițiată de către reclamant la nivel național, prin care a ales să conteste hotărârea CSP privind desemnarea unui procuror care să investigheze pretinsele fapte penale imputate lui, și suspendarea sa din funcție în virtutea legii. În această privință, s-a argumentat că reclamantul nu a utilizat cel mai eficient și adecvat remediu prevăzut de legislația națională în contextul contestării hotărârii CSP și acuzațiilor penale aduse lui, din moment ce aceste elemente intrau mai degrabă sub incidența controlului judiciar exercitat de către judecătorul de instrucție în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Cu referire la posibilitatea reclamantului de a contesta suspendarea sa din funcție în fața unui organ judiciar, Guvernul a susținut că art. 6 din Convenție nu este aplicabil acestei proceduri, din moment ce, în baza legislației naționale, suspendarea din funcția de Procuror General survenea de drept în urma inițierii unei cauze penale, iar legiuitorul nu a introdus posibilitatea contestării unei astfel de măsuri. În plus, reclamantul nu a argumentat existența unor drepturi sau obligații civile care ar fi rezultat din aplicarea măsurii respective.

În continuare, Curtea va expedia observațiile Guvernului către reclamant și îi va acorda un termen-limită pentru a-și prezenta propria sa poziție față de întrebările formulate de către Curte și argumentele aduse de către Guvern, precum și pretențiile sale pentru satisfacție echitabilă.

18 noiembrie 2024, ora 08:17

„Tabere pentru migranții deportați, în Moldova” este una dintre sperietorile care a circulat intens în spațiul public în preajma alegerilor, dar care s-a dovedit a fi un fals. Deși informația a fost combătută de autoritățile din Moldova, aceasta a fost distribuită drept un risc al integrării europene. 

Zvonurile privind „invazia” migranților au luat amploare după ce vestitul ziar britanic The Times, a publicat o știre cu titlul: „UE planifică tabere de deportare pentru migranții din afara blocului comunitar”.

Conform publicației, un diplomat european a declarat că liderii europeni urmează să discute „soluții inovatoare” pentru a rezolva problema migrației în Uniunea Europeană. Mai exact, deportarea migranților care se află ilegal pe teritoriul UE. Diplomatul, care și-a păstrat anonimatul, a subliniat că la summit-ul din 17-18 octombrie, se va discuta crearea de tabere de returnare a migranților în afara granițelor UE, acestea urmând a fi construite pe teritoriul țărilor candidate, mai exact: Serbia, Albania și Republica Moldova.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Daniel Vodă a publicat atunci o postare prin care dezmințea faptul că Chișinăul duce discuții privind construirea de tabere pentru migranții care vor fi deportați. Totuși, știrea a fost rapid preluată de mai multe canale de telegram și partide de opoziție, iar tema migrației și că Bruxelles dictează autorităților de la Chișinău cum să procedeze în această situație.

„În cuvintele Londrei și Bruxelles-ului este greu să ai dubii. Dacă hrănesc PAS-ul cu bani, atunci privesc Moldova ca subalternul lor, dar vasalilor dreptul la vot nimeni nu le dă. Negocieri cu ei nimeni nu face. Lor le dau doar ordine. Din acest motiv nu e nimic uimitor că nici Vodă, nici Recean nu cunosc nimic despre lagărele de deportare. Lor pur și simplu încă nu le-au spus”,  este una dintre declarațiile apărute pe rețelele de socializare.

Patru zile mai târziu, The Times a venit cu informații suplimentare asupra subiectului referitor la taberele pentru migranții care vor fi deportați. Noua știre nu a fost însă preluată de canalele de telegram. Or, conform publicației, liderii europeni vor să modifice legislația europeană pentru a reduce numărul migranților care se află ilegal în UE. Problema a devenit tot mai discutată după ce mai multe partide naționaliste de dreapta au câștigat alegerile în mai multe state din Europa.

În ce context a apărut întrebarea de ce liderii europeni s-au gândit că ar fi posibil să construiască aceste lagăre pentru migranți pe teritoriul statelor din Balcani? Răspunsul apare în publicație: Pentru că Albania a acceptat să găzduiască un centru italian de procesare a cererilor de azil. În pofida acestui fapt, Albania a declarat că nu va accepta construirea de tabere pentru returnarea migranților. Centrul italian de procesare a cererilor de azil face parte din acordurile sale „exclusive” cu Italia. The Times notează că și aparatul prezidențial al Republicii Moldova a protestat referitor la acest subiect și a declarat că nu va accepta migranți.

Unul din diplomații europeni a rezumat foarte scurt scenariul în care să fie construite lagăre în țările candidate: „Toată lumea dorește să exploreze această posibilitate, dar găsirea unei țări care să o accepte este o cu totul altă perspectivă. Nu este ușor. Dacă vecinii noștri nu doresc să coopereze, planul nu va prinde contur”.