Bătrânii din Moldova cântăresc bine banii pe care-i au, înainte de a intra în iarnă. Unii vând pe la colț de stradă, ceea ce mai cresc prin grădină, iar câștigul îl adună pentru medicamente și hrană. Cel mai tare, însă, ei sunt îngrijorați că nu vor putea achita facturile, mai ales acum, când prețul la gaz a explodat. Deși le duc dorul, cei mai avantajați se pare că sunt bătrânii, care au copii la muncă peste hotare, pentru că toată speranța este la ajutorul lor.
Pe mătușa Valentina am întâlnit-o pe o stradă din capitală, în timp ce se ruga la trecători să-i cumpere un buchet de floricele, pe care le-a crescut în grădină. Are 72 de ani și doi copii: unul plecat în Irlanda de ani buni, și altul, aici, în Republica Moldova, dar pe care-l vede doar la sărbători, pentru că, lucrează mult. Spune că este nevoită să vândă în stradă ceea ce mai are pe lângă casă, pentru că pensia nu-i ajunge nici pentru cele mai elementare lucruri:
„ - Ce facem? Iaca ne ducem și luăm pâine, luăm de-a mâncării.
- Ce pensie aveți?
- 2000
- Și vă ajunge?
- Ei ne ajunge, nu ne prea ajunge. Mai trebuie încă vreo 2000”.
Mătușa Dusia vinde legume, toate crescute și îngriite de ea. Vine tocmai din Rusești, pentru a câștiga câțiva bănuți, chiar dacă produsele le oferă de două ori mai ieftin decât ar costa la piață. Are trei copii și toți sunt în străinătate, iar ultima dată i-a văzut acum trei ani. Tot atunci, i-a decedat și soțul, așa că a rămas singura care îngrijește de casă și suportă toate cheltuielile. De iarnă încă nu a reușit să se pregătească, iar singura speranță de ajutor îi sunt copiii.
„D-apoi cu o pensie de o mie de lei, nici comunalele nu le putem achita. Și mai venim cât de puțin să ne mai facem aici. Ne luăm și noi de-a mâncării, ce să facem, că pentru altceva nici nu ne mai ajunge”.
Iar acest bărbat a ieșit în stradă să vândă miere de albine, prisaca pe care o deține fiind o scăpare pentru familia sa. În 1986, a fost mobilizat și trimis în Cernobîl, la lichidarea consecințelor avariei de la centrala nucleară și a rămas cu sechele pentru toată viața. Din cauza indemnizației mici, este nevoit ca, împreună cu soția sa, fostă profesoară de limba română, să iasă și să vândă produse, pentru a se putea întreține și pentru a-și ajuta copiii.
„Gazul acum e scump, totul acum e scump. De aceea și vând mierea asta? Cum să ies eu din iarnă? Lemne n-am, gazul o să fie scump... O să fie ajutor din partea statului, dar înseamnă că noi restul nu o să mâncăm cum trebuie, nu o să ne lecuim... Eu am boală incurabilă și o injecție costă 3000 de lei... ”
Sărăcia l-a scos în stradă și pe acest bărbat, care își vinde lucrurile personale și pe cele ale copiilor. Are o pensie de doar 950 de lei, care nu îi ajunge nici pentru strictul necesar:
„ - Ce v-a făcut să scoateți aceste lucruri în stradă?
- Nevoia.
- Ce nevoi aveți?
- Trebuie să mănânc, să plătesc apartamentul...”
Pensia medie în Republica Moldova este, în prezent, de 3147 de lei, în creștere cu aproape 57 lei de la începutul anului.
