În fiecare zi, Republica Moldova este părăsită de circa 30 de oameni. Peste două decenii, populația noastră va fi de două ori mai mică și ar urma să numere doar 1, 7 milioane de oameni, majoritatea fiind vârstnicii. Nu sunt niște speculații, ci prognozele ce reies dintr-un studiu efectuat și publicat recent de Fondul ONU pentru Populație. În acest val al migrației, oamenii nu se mai duc doar pentru că au nevoie de bani. Se duc cei care vor condiții mai bune de trai, în special pentru copiii lor. Plecarea oamenilor peste hotare este și una dintre cauzele depopulării localităților, iar cel mai mult au de suferit satele mici. Unele au dispărut cu totul, devenind ruine. Altele se fac tot mai mici, cu fiecare casă în care nu mai este viață, se arată într-un reportaj marca "Moldova gândește" de la TV8.

Drumul spre... nicăieri. Prezent în aplicațiile de navigare, dar și pe hărți, satul Dărcăuții noi nu există în realitate. Și nu exagerăm deloc când spunem că este un sat fantomă.

„- Cum ajungem?
 - E movilă acolo. Nu e nimeni, e totul pârloagă.
 - D-apoi oamenii unde-s? Au venit încoace?
 - Da, ia te uită. Sunt lângă mine aici, toți sunt cu crucile-n cap.
 - Au murit...”.

Ne-am continuat deplasarea, așa cu ne-au sfătuit sătenii și după indicațiile GPS-ului.

GPS-ul de pe telefonul mobil ne arată că deja suntem în satul Dărcăuții Noi. Am ajuns, suntem de ceva timp aici, ne tot învârtim, dar deocamdată nu am găsit indicii că aici au locuit oameni. 

Am găsit, puteți să vedeți, această fântână, printre copaci, printre salcâmi, dar este atât de veche încât este clar că nu a mai folosită de foarte, foarte mult timp.

Cu salcâmi pe dreapta și pe stânga, drumul s-a terminat în scurt timp. Nu departe, cu ochii mijiți din cauza vântului și a soarelui, l-am întâlnit pe nea Constantin. Păștea vacile satului, pentru că-l ajunsese rândul. S-a arătat mirat de faptul că eram în căutarea satului Dărcăuții noi.

„- S-au dus toți, au murit.
 - S-au mutat în satul, la Dărcăuți sau oamenii pur și simplu au murit?
 - Care erau tineri s-au dus în altă parte. Și gata nu-s.
 - Adică, noi am trecut deja satul?
 - Da.
 - Trebuie să facem acum înapoi? E singurul drum care e acum?
 - Da. E singurul drum”, a spus Constantin.

Ne-am întors de acolo unde am pornit. De lângă fântâna cea veche, despre care vă ziceam ceva mai devreme. Am găsit aici încă un loc din care putem să deducem că a fost o gospodărie pentru că am găsit un beci vechi, rămas deschis. 

Pe aici, pe alături, putem să vedem și ruinele unei case. Putem să deducem că aici era un fel de centru al satului, pentru că doar până aici ne-a arătat harta, dar și aplicațiile că suntem în Dărcăuții noi.

Casele din fostul sat au fost înghițite la propriu de pământ. Lângă o movilă, acoperită de puieți de salcâm, am găsit cu greu ruinele unei case.

Cel mai probabil aici era prispa unei case. Observați, pe aici, probabil, gospodarii locuinței veneau acasă, urcau scările, se așezau pe prispă atunci când erau obosiți și voiau să se odihnească.

Chiar dacă au trecut foarte mulți ani de atunci, putem să vedem pe casă, semne de la culorile în care era vopsită locuința. Vedem un brâu albastru, un brâu verde...

Depopularea a trecut hotarul satului Dărcăuții noi și amenință și localitatea vecină - Dărcăuți. 

Primarul de aici ne-a vorbit despre cum încearcă să salveze comuna, pentru ca să nu ajungă și ea, peste ani, o așezare fantomă.

„În 1997, a decedat decedat ultimul locuitor. De atunci, în sat nu mai locuiește nimeni. Dar satul cum îi mai zic în popor Odaia lui Sava nu este un sat vechi. Oamenii dețineau proprietăți, aveau terenuri. Era odaia, în care locuia un oarecare Sava și s-a transmis denumirea. Odată cu decesul ultimului locuitor, acolo nu mai locuiește nimeni, dar oamenii dețin proprietăți. O parte au grijă de terenurile agricole, o parte le-au transformat în păduri”, a declarat primarul, comuna Dărcăuți, Oleg Rozimovschi.

Prin anii 60-70, Dărcăuți era casa a circa 30 de familii, în care creșteau 20 de copii. În una dintre case, mai spațioase, fusese amenajată chiar și o grădiniță pentru ei. Probabil nimeni nu ar fi crezut că în câțiva ani satul va dispărea de pe fața pământului. Ca să păstreze vie amintirea, primarul se gândește, de ceva vreme, să transforme fosta localitate într-un muzeu în aer liber.

„Avem o idee de proiect, dar nu avem bani, pentru că ne-am concentrat pe cele două sate ca să nu treacă ani și să vină jurnaliștii și să întrebe de ce aceste două sunt pustii”, a menționat primarul.

Pe lista satelor depopulate se află și Livezi, pe care l-am găsit la câțiva kilometri distanță de Dărcăuții noi. Din cele 10 case, doar în jumătate trăiesc oameni. Celelalte au murit odată cu proprietarii lor. 

Domnul Dumitru este unul dintre cei câțiva săteni care mai țin în viață micul cătun. Crede că dacă ar fi existat măcar puțină infrastructură, poate și devenea atractiv pentru cei din afară A crescut două fiice, dar ambele au plecat, cu acordul și încurajarea sa și a soției.

„Locuri de muncă, drumuri trebuie făcute, se depopulează pentru că nimeni nu vrea să trăiască în sărăcie în Moldova”, a vorbit un locuitor al satului Livezi, Dumitru.

S-a născut în Livezi, dar nu este sigur că aici vrea să moară. Probabil, vor migra și ei.

„Noi am fost 8 copii...”.

Cine cunoaște satul mai bine ca el? Deși este o palmă de pământ, cătunul este plin de privești impresionante. În decor a apărut prima casă părăsită.

„Aici a fost un om în vârstă, dar a decedat. Rudele au venit, au vrut să facă o prisacă, dar nu le-au dat voie. Primăria Sobari”.

O altă casă pustie, o altă viață curmată brusc. Proprietarul a fost răpus de Covid.

„- L-au luat la Chișinău, dar nu i-au putut face nimic.
 - A decedat?
 - Da. Acum băieții vin, dar rar”.

Și în această casă nu este viață. Din fântână nu mai scoate nimeni apă ca să-și potolească setea, iar ușile stau mai mult încuiate.

„Vă arăt un detaliu de ornament. Omului acela care a venit de la Chișinău i-au plăcut formele acestea. Este o siluetă de femeie, dacă vedeți bine”.

Bătrânul cu coasa este cel de-al doilea locuitor al satului Livezi. A ajuns aici ca să aibă grijă de casa părintească. La cei 74 de ani ai săi își poartă singur de grijă, doar că nu prea aude bine.

„- Bună ziua. De la televiziune suntem, de la Chișinău.
 - A?
 - De la Chișinău suntem, de la televiziune.
 - Să fiți sănătoși, să mai veniți.
 - Venim, desigur. Vrem să vedem cum trăiți în sătucul acesta mic?
 - Ei, a fost mare, dar s-a mântuit lumea.
 - Unde s-a dus lumea?
 - A?
 - Unde-i lumea?
 - S-a mântuit lumea. Nu doar în acest sat, de peste tot locul fug. Zavoadele le-au închis, toate celea le-au închis, cu ce să trăiască? Totul este scump. Unde o să ajungem? La țântirim. Este țântirim frumos”.

Dornic de vorbă, bărbatul ne-a povestit despre prin cele mai mari cumpene ale vieții și-i mulțumește Domnului că a scăpat cu bine.

„- Pământul cu ce să lucrez? Solearcă nu era, tractor nu era. Așa că era calul la putere. Pământul l-am vândut că am fost dator cu bani. M-am dus la Chișinău, pe bulevardul Ștefan cel Mare. Am împrumutat bani, am vândut pământul și am dat bani la doctori.
 - Ca să vă tratați? Erați bolnav, da?
 - Mi-am rupt mâna.
 - Și ce, v-au cerut bani pentru asta?
 - M-au lecuit, păcat de zis. Doctorii mi-au făcut atunci. Pensie nu aveam și am dat banii, iată așa.
 - Ați vândut pământ ca să vă tratați?
 - Da. Am vândut pământ, cota am vândut-o. Mâna era ruptă, numai în piele se sprijinea. Numai în oase era.
 - Unde ați rupt-o?
 - Am căzut din căruță jos și a mers roata peste dânsa”, a vorbit un locuitor, satul Livezi, Victor.

Mai schimbă o vorbă și cu asistenta socială care-l mai vizitează.

„- Vine, mă vizitează...
 - Vă este frică să rămâneți...
 - Vine o fetiță așa de frumușică”.

Nu am găsit viață nici în satul Dobrușa, din raionul Telenești. În 2019, localitatea a devenit cunoscută la nivel internațional, după ce celebra publicație americană New York Times a scris povestea singurului locuitor de aici. 

Grigore Muntean, pe atunci în vârstă de 53 de ani. Ne-a dus să-l căutăm ca să vedem cum i s-a schimbat viața de atunci. Nu l-am găsit însă.

Nici nu avea cum să-l găsim pentru că bărbatul s-a mutat în alt sat. Unul foarte departe și chiar la frontieră cu Ucraina. Locuiește practic în pădure, într-o casă care tot era părăsită, fiind presat să plece din localitatea natală.

„- Nu vă mai întoarceți?
 - Nu, nu, nu. Aici sunt tot singur, măcar nu am de furcă cu nimeni.
 - V-ați construit o casă?
 - Nu am mai construit nimic. Am luat o casă, aici îs o mulțime părăsite”, a declarat un fost locuitor al satului Dobrușa, Grigore Muntean.

Potrivit unui studiu elaborat de Fondul ONU pentru Populație, raionul Soroca nu figurează în top cinci cele mai puțin populate raioane. În schimb, aici se regăsește Basarabeasca, Dubăsari, Șoldănești, Taraclia și Dondușeni.

„Pe parcursul a trei decenii, numărul populației a scăzut drastic. Am planificat să fie de 5 milioane, dar riscăm ca în următorii 50-100 de ani să nu atingem cifra. Din contram prognozele sunt foarte sumbre. Număru populație e de 1,7 - 1,9 milioane. Asta nu este peste munți, dar în următorii 5 ani. În rezultatul migrației, am ajuns la etapa când părinții merg să-și dădăcească nepoții. Ultimele date arată că cota lor ar fi de 2,5 ceea ce nu este puțin”, a menționat demograful, doctor în științe, conferențiar universitar, Valeriu Sainsus.

Valeriu Sainsus este unul dintre cei mai cunoscuți demografi pe care îi are Republica Moldova. Monitorizează procesul depopulării de circa trei decenii. Spune că dacă și s-ar lua acum măsuri de a înceti tendințele, oricum efectele se vor resimți mult mai târziu.

„Dividendele de la aceste măsuri apar peste un deceniu. Ori peste 5 maximum 7 ani. Am putea redresa populația prin sporirea reproducerii. Acesta ar fi un prim pas”.

Nu doar satele mici sunt părăsite de oameni, dar și orașele mari, inclusiv capitala.

„Chișinăul se confruntă cu o stagnare a numărului, satele nu mai creează valuri de migranți. De fapt, capitala a crescut datorită orașelor care au fost incluse”.

Studiul, efectuat de Fondul ONU pentru populație, pe un eșantion de 10 mii de persoane, a scos la suprafață încă un aspect alarmant. Vor să plece peste hotare familiile tinere, care au venituri mari.

„Plecarea tinerilor va duce, implicit, la majorarea numărului de persoane în etate. În aceste condiții, este nevoie de măsuri urgente pentru a crește rata natalității și crearea condițiilor pentru ca familiile să educe un număr mai mare de copii”, a declarat reprezentantă adjunctă, UNFPA, Natalia Plugaru.

Care este strategia actualului guvern de a opri procesul depopulării și cum vrea să-i convingă pe oameni să rămână în țară? Cu aceste două întrebări am mers la un eveniment public la care participa premierul Natalia Gavrilița. Nu am fost lăsați să ne apropiem de ea, pentru că, din spusele unui agent de pază, se grăbea tare.

Dar, în Republica Moldova sunt localități care se laudă cu mulți locuitori. 

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în top trei găsim satul Congaz, cu 12 mii de oameni, Costești - cu 11 000 de locuitori și Cărpineni, în care locuiesc aproape 10 000 de locuitori. 

Următorul recensământ al populației ar urma să aibă loc în 2023, la circa 10 ani distanță de ultimul care a fost desfășurat în Republica Moldova și pe care se bazează toate datele.