Are înțelepciune adunată într-un secol de viață, dar și povara pierderilor și greutăților, prin care i-a fost dat să treacă. Astăzi, vă propunem să aflați istoria femeii de 100 de ani, care a educat multe generații de copii din Ucraina, Rusia și Moldova. Eroina reportajului nostru, care a fost profesoară la clasele primare, în anii celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică, spune că nu și-a imaginat vreodată, că ar putea să mai apuce un război, și chiar dacă n-a mai trecut demult pragul școlii, își amintește cu drag de toți foștii săi elevi, pe care ar vrea să-i știe în pace și siguranță. De ziua sa, am surprins-o cu zâmbetul pe buze, citind poezii cu profund sens filosofic.
Așa am surprins-o pe Liubovi Tuițîna - citind poezii din cartea pe care i-a dedicat-o feciorul mijlociu, Iurie. S-a născut în 1922, în regiunea Kirov din Rusia. A fost cea mai mică la părinți, fiind al șaptelea copil din familie. După școala de cultură generală, a mers să studieze pedagogia. Își lua diploma de profesor, în iunie 1941, atunci când începea războiul.
Au urmat cinci ani de frig, foamete, durerile pierderii oamenilor apropiați. Femeia spune că cel de-al Doilea război mondial i-a lăsat sechele adânci pe suflet. N-a crezut niciodată, că va ajunge să mai trăiască zile de război, iar asta o face să depene amintiri dintre cele mai triste. Nu și săptămâna aceasta, când a împlinit frumosul jubileu de 100 de ani, iar cu această ocazie a fost vizitată de multă lume.
„Cum am sărbătorit? Acasă. Au venit prietenii, vecinii. Cine a venit, cu aceia am și prietenit”.
În anii postbelici, atunci când în țară erau mulți copii rămași fără părinți, a lucrat ca educatoare la un orfelinat din Ucraina. În acea perioadă, s-a căsătorit cu un ofițer din armata sovietică, iar în 1954, au decis împreună să se mute cu traiul în Moldova. În Chișinău a fost profesoară. În general, de-a lungul anilor, Liubovi Tuițîna a instruit sute de elevi din Rusia, Ucraina și Moldova.
„De elevi deseori îmi amintesc, și de fete, și de băieți. Eu iubesc copiii. De aceea, toți se mirau, când nimeni din clasa mea nu lua nota doi”.
Împreună cu soțul său, au crescut și educat trei copii: doi băieți și o fată.
Feciorii sunt plecați peste hotare, iar fiica, fiind și mezina familiei, a călcat pe urmele mamei și este profesoară.
„În familia noastră toți sunt legați de acest domeniu. Alexandru este instructor de alpinism, Iurie predă filosofia, iar eu sunt profesoară de pictură la liceul Mihai Grecu din Chișinău”.
Irina Tuițîna spune că a decis să locuiască împreună cu mama sa, care i-a dat viață, pentru a avea grijă de ea și pentru a-i mulțumi în fiecare zi, pentru truda depusă de-a lungul anilor. Așa, spune ea, zilele trec mai frumos pentru amândouă.
„Cea mai bună mamă din lumea este mama mea. Desigur, fiecare are mama lui,
dar cea mai bună pentru mine, este a mea”.
„Noi facem totul împreună, mai ales când pregătim bucate”.
Deși viața pe care a trăit-o n-a fost deloc ușoară, bătrâna spune că acum nu are niciun regret, iar tot ce-și mai dorește este să fie sănătoasă, să fie pace în lume și să-și știe copiii liniștiți și împliniți.
„Eu mă gândesc la toți. Ca toți să trăiască în înțelegere, să fie pace în țară și între noi, vecinii”.
La vârsta sa, Liubovi Tuițîna este optimistă și spune că binele este întotdeauna învingător. Cât despre secretul longevității, ea crede că acesta constă în faptul că a iubit viața cu tot ce este frumos în ea, dar și că oamenii dragi i-au fost alături și au sprijinit-o ori de câte ori a avut nevoie.
