Au trecut 16 ani de la evenimentele tragice de pe șapte aprilie 2009, iar societatea continuă să caute răspunsuri. Cine a provocat acele dezordini, care a fost scopul, cine se face vinovat de maltratarea tinerilor din comisariate, sunt întrebări care rămân și astăzi în aer. În timp ce unii politicieni susțin că mai există șanse ca cei vinovați să fie trași la răspundere, alții cred că adevărul nu va mai fi aflat niciodată.
Autoritățile centrale nu au organizat nimic oficial cu ocazia acestei zile. Singurul eveniment public a fost un scurt miting la care au participat în jur de 30 de persoane. Aproximativ 30 de organizații neguvernamentale și persoane au semnat o declarație prin care cer desecretizarea dosarelor cu privire la evenimentele din 7 aprilie 2009, combaterea impunității, dar și adoptarea unor mecanisme eficiente de protecție a victimelor torturii. Declarația a fost publicată de Asociația Promo-LEX.
„ Eu cred că mai sunt șanse atât timp cât Dumnezeu îi ține în viață. Unii din ei chiar stau în sala de plen a Parlamentului și eu foarte mult sper că justiția noastră care cu greu, dar e scuturată de metehnele trecutului o să-și găsească timp și pentru acești eroi cu ghilimelele de rigoare. A fost un ordin și ordinul l-a dat un superior fie el în epoleți, fie el în funcție politică”, a afirmat președintele Parlamentului, Igor Grosu.
Unii deputați din opoziția parlamentară din Blocul Comuniștilor și Socialiștilor cataloghează evenimentele din șapte aprilie drept o tentativă de lovitură de stat. Aceștia dau vina pe cei care s-au aflat la conducere după Partidul Comuniștilor pentru faptul că, până în prezent, societatea nu cunoaște tot adevărul.
„ După acel eveniment la guvernare a venit absolut alte forțe politice. Ei au avut posibilitatea pe parcursul mai multor ani să ne răspundă la întrebări clare. Cine au fost acei agresori, de ce s-au făcut acele lucruri. Dar dacă vă aduceți aminte anume pe timpul lor, majoritatea așa numitor persoane implicate au fost promovate în funcții”, a subliniat deputat BCS, Adrian Albu.
„Întrebări la comuniști de ce nu s-a investigat nu pot să ai. Au fost proeuropenii AIE 1, 2, 3. - Credeți că mai există șanse să fie cineva condamnat? - La ziua de azi asta nu e real, pentru că ar trebui să se condamne singuri pe dânșii”, a menționat deputat BCS, Grigore Novac.
„ Nemijlocit care sunt încălcările organelor este competența organelor de investigație. Deși eu cred că deja elementele care au fost atunci, demult în trecut, sunt în arhivă și nu vor mai ieși niciodată la suprafață. A trecut timp, dacă nu s-a făcut nimic în 16 ani, cum credeți că în următorii doi ani va fi ceva făcut ”, a punctat deputat BCS, Corneliu Furculiță.
Anul acesta, ziua de șapte aprilie nu a fost comemorată oficial de autorități. Șefa statului, Maia Sandu a scris doar un mesaj pe rețelele de socializare în care a menționat că pe șapte aprilie 2009 miile de tineri care au ieșit să protesteze în centrul Capitalei nu au făcut acest lucru pentru un partid sau o ideologie, ci pentru că aveau dreptul să-și decidă viitorul.
„ Vocea lor a spart zidurile fricii - iar unii dintre ei au plătit un preț foarte mare pentru acest crez. La 16 ani distanță, vedem din nou încercări de manipulare și de subminare a valorilor democratice. Dar astăzi Moldova este o țară care a învățat din durere, care a crescut în conștiință și care știe ce are de apărat. Trebuie să protejăm împreună ceea ce am câștigat cu atâta curaj: dreptul de a ne construi viitorul în libertate și pace”.
Igor Grosu a venit cu un mesaj scurt în timpul ședinței Parlamentului.
Singurul eveniment public a fost un miting de comemorare organizat de un partid extraparlamentar la care au participat în jur de 30 de persoane. Una dintre ele a fost și Iurie Crăciuneac, o victimă a protestelor din șapte aprilie. Bărbatul care venise din Cahul la Chișinău ne-a povestit că a fost reținut și maltratat de polițiști timp de trei zile în izolatorul Comisariatului de Poliție.
„S-au purtat cu noi în cel mai mizerabil, mai dur și neomenească atitudine care putea să o aibă un polițist care trebuie să ape drepturile și liniștea, dar să nu ne abuzeze. Am fost maltratați, intimidați și noi și familiile noastre. Au urmat sute de drumuri la Procuratură”, a subliniat victima protestelor din 7 aprilie, Iurie Crăciuneac.
Într-o adresare publică mai multe organizații pentru Drepturile Omului au cerut astăzi repetat autorităților să desecretizeze dosarele privitor la șapte aprilie. Instituțiile susțin că justiția nu a făcut până în prezent nimic, deși Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale a anunțat reluarea investigațiilor în 2021.
Manifestațiile, începute pașnic pe 6 aprilie 2009, au escaladat a doua zi, transformându-se în dezordini în masă. Tinerii ieșiseră în stradă, fiind nemulțumiți de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, în urma cărora Partidul Comuniștilor a obținut cele mai multe mandate de deputat. Protestul s-a încheiat cu devastarea clădirii Parlamentului și a Președinției.
Deși sunt 16 ani de atunci, multe din evenimentele care au avut loc pe 7 și 8 aprilie 2009 rămân învăluite în mister. Peste 600 de tineri au fost luați din stradă, de-acasă sau din cămine și duși în comisariatele de poliție, unde au fost maltratați. În câteva zile s-au produs 4 morți suspecte, dintre care doar una a fost recunoscută de autorități. Este vorba despre Valeriu Boboc, care a fost bătut până la moarte, chiar în centrul capitalei, de poliție.
Din cele 108 plângeri depuse la Procuratură, doar 58 de cazuri au ajuns în instanță, iar condamnările au fost mai mult simbolice. Un singur polițist învinuit de moartea lui Valeriu Boboc a fost condamnat la închisoare, acesta însă nu și-a ispășit pedeapsa, deoarece a fugit din țară.
Cât privește oficialii, au fost condamnați doar ministrul de interne de atunci Gheorghe Papuc și Vladimir Botnari, comisarul general al municipiului Chișinău. Papuc a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, iar Botnari la doi ani cu suspendare, pentru neglijență în serviciu și încălcarea drepturilor fundamentale. Totuși, aceștia au fost achitați ulterior de Curtea Supremă de Justiție.
„ Vocea lor a spart zidurile fricii- iar unii dintre ei au plătit un preț foarte mare pentru acest crez. La 16 ani distanță, vedem din nou încercări de manipulare și de subminare a valorilor democratice. Dar astăzi Moldova este o țară care a învățat din durere, care a crescut în conștiință și care știe ce are de apărat. Trebuie să protejăm împreună ceea ce am câștigat cu atâta curaj: dreptul de a ne construi viitorul în libertate și pace”, a menționat peședinta Republicii Moldova, Maia Sandu.
