30 decembrie 2022, ora 11:00

Uzina Metalurgică Moldovenească din regiunea transnistreană a importat de la începutul lunii decembrie curent, în urma obținerii ultimelor autorizații de la Comisia pentru situații excepționale, circa 5.000 de tone de fier vechi din România. 

Firma care asigură combinatul metalurgic din Râbnița cu materie primă este condusă de un cetățean ucrainean, care deține și cetățenia statului român. 

Compania Metinvest Systems SRL este proprietate a cetățeanului ucrainean, Maxim Șevcenco, care mai deține o entitate economică – Persha Metalopererobna Company SRL (ТОВ ПЕРША МЕТАЛОПЕРЕРОБНА КОМПАНІЯ).   

Reprezentanta companiei a infirmat pentru TV8 că Metinvest Systems SRL este singurul exportator de fier vechi din România în Transnistria:

„Doar cei care nu acceptă prețul nu livrează, dar oferta o primesc toți”, a spus angajata companiei. „Sunt 2000 de persoane care lucrează la acel combinat. Vi se pare normal să rămână fără o pâine? Dăm de mâncare la moldoveni, care sunt și acolo”.

La remarca faptului că Uzina Metalurgică a obținut autorizație de mediu pe cale politică și constituie un factor de poluare a mediului în Republica Moldova, angajata Metinvest Systems SRL a spus că autorizațiile de mediu au fost emise de Agenția de Mediu de la Chișinău și că activitatea sa, în calitate de companie din UE, este legală.      

În urma deciziilor Comisiei pentru situații excepționale din 5 decembrie 2022, Agenția de Mediu a emis pentru Uzina Metalurgică Moldovenească autorizație de emisie a poluanților în atmosferă de la surse fixe și autorizația de mediu pentru gestiunea deșeurilor cu termenul de valabilitate până la 31 decembrie 2022.

Ambele acte au fost emise cu derogări de la Legea privind protecția mediului înconjurător și legii cu privire la protecția aerului atmosferic.   

Începând cu 2020, după ce Ucraina a aplicat sancțiuni Uzinei Metalurgice din Râbnița, România este principala sursă de materie primă pentru întreprinderea transnistreană. 

Fierul vechi importat din România în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova permite acestei întreprinderi siderurgice din stânga Nistrului să se mențină pe linia de plutire. 

La fel ca alte companii înregistrate în Transnistria, uzina din Râbnița nu achită la bugetul Republicii Moldova nici impozite și nici taxe vamale. 

Aceste măsuri au fost aprobate de către Guvernul de la Chișinău pentru a exclude dubla impozitare – de către autoritățile constituționale, cât și de structurile transnistrene – a produselor destinate exclusiv necesităților raioanelor de est. 

Uzina este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul regiunii secesioniste.

21 decembrie 2024, ora 18:06

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul  le-au promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12 % mai puțin decât media pe economia. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariu mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4 % din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4 % din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecție sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzala este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?