Război în Ucraina, ziua 217: Mesajul lui Zelenski pentru Putin și rezultatele referendumului. CIA: Armata rusă are multe probleme

investigații

/ANCHETĂ/ O nouă schemă cu terenuri la Durlești: Legătura cu un ex-deputat și foști șefi la Anticorupție și Moldovagaz

14 martie 2022, ora 10:59
Distribuie:

Două agenții de stat din R. Moldova și Primăria Durlești riscă să se pomenească cu conturile blocate și să achite despăgubiri de peste 30 de milioane de lei din cauza unei scheme imobiliare implementate încă în anul 2009, cu girul fostului primar de Durlești Nicolae Crudu. De această dată, victimă a schemei se declară chiar un fost deputat. În scandal sunt implicați un fost vicedirector al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, un fost oficial de la Moldovagaz, dar și fostul deputat democrat Constantin Botnari, zis Borsetka. Iar oamenii de fațadă din această afacere s-au regăsit și într-o altă schemă la Banca de Economii, care a adus prejudicii de milioane de lei instituției, înainte de falimentare. 

Epopeea din jurul terenului de un hectar și jumătate, situat lângă renumita zonă de lux Poiana Domnească din Durlești, a început în decembrie 2001. Atunci, Consiliul Orășenesc Durlești a decis să repartizeze pământ unei companii pentru construcția unui champing la marginea Pădurii din Durlești, cu ieșire la traseul M1. 

A urmat o hotărâre de Guvern care a permis un schimb de terenuri din proprietatea SRL-ului Surnic pe lotul din pădure. Agentul economic a primit schița terenului și și-a înregistrat la Cadastru dreptul de proprietate asupra lotului, fiindu-i atribuit un număr cadastral.  

În decembrie 2003, SRL-ul Surnic vinde terenul familiei Mușuc - fostului deputat Eduard Mușuc și părinților săi Ion și Galina Mușuc. Peste 6 ani, când și-au propus să inițieze o afacere, aceștia au aflat că au fost deposedați de pământ - aproape 1,5 hectare.

EDUARD MUȘUC, proprietar teren: „În anul 2009, noi ne-am adresat la Cadastru să fie delimitate hotarele, deoarece atunci erau planuri de atragere a investițiilor pentru proiectarea și construcția unui champing pe terenul respectiv și ne-am adresat Primăriei Durlești. Chiar personal l-am sunat pe primarul Durleștiului, îl cunoșteam din activitățile Consiliului Municipal, l-am rugat să asigure ieșirea la fața locului a inginerului cadastral din partea Primăriei Durlești. Mi-a spus foarte bine, ok, vom face. Peste o lună, primim un refuz din partea Cadastrului și apoi aflăm că acest teren a fost însușit, înregistrat după Primăria Durlești, a fost vândut la licitație, după asta revândut și acum sunt alți proprietari”. 

Pentru a acapara terenul, a fost pusă în aplicare o schemă complexă, cu implicarea unor funcționari de la Cadastru, Agenția Moldsilva și Primăria Durlești, condusă pe atunci de Nicolae Crudu. Iar cei la care a ajuns ulterior terenul, sunt persoane cunoscute - fostul consilier al președintelui Băncii de Economii, Evghenii Cramarenco, ajuns mai târziu membru în Consiliul de Administrare al Moldovagaz și Mihail Gofman, fost şef adjunct al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Dar să mergem cronologic pe șirul evenimentelor.

Două terenuri forestiere, oferite în arendă lui Gofman

La finele anului 2008, Agenția Moldsilva îi oferă în arendă lui Mihail Gofman două terenuri din Pădurea Durlești, în zona de lângă traseul M1, ajunsă ulterior una de elită. Contractele de arendă sunt semnate în aceeași zi pentru un lot de 1,4 hectare și altul de 93 de ari. Potrivit planului geometric, cel de-al doilea teren cuprindea aproape tot lotul familiei Mușuc, deși acesta fusese scos din fondul forestier prin hotărâre de Guvern și Moldsilva nu avea niciun drept să-l ofere în arendă. 

 

În august 2009, prin acorduri adiționale la contractele semnate cu Moldsilva, Gofman își micșorează suprafețele ambelor terenuri arendate, fiind stabilite alte hotare ale loturilor. Terenul de 93 de ari, care coincidea cu lotul familiei Mușuc, este micșorat la 55 de ari, iar hotarele sunt strămutate mai spre drum. Totodată, Primăria Durlești începe procedura pentru a-și înregistra dreptul de proprietate pe terenul alăturat, de un hectar și jumătate, ocupat anterior parțial de Gofman prin contractul de arendă cu Moldsilva.

Licitația Primăriei Durlești, organizată în mare grabă

La doar o lună după aceasta, în septembrie 2009, Primăria Durlești decide să vândă terenul la licitație. În actul aprobat atunci de consilieri nu era indicat numărul cadastral complet al lotului, deoarece nu exista. Abia peste o lună, pe 22 octombrie 2009, autoritatea locală depune o cerere la Cadastru pentru înregistrarea primară a dreptului de proprietate, care este aprobată în aceeași zi. Terenul primește un număr cadastral și un plan geometric, cu hotarele exact până la terenul arendat de Gofman. Astfel s-a ajuns ca terenul familiei Mușuc să se suprapună cu lotul Primăriei Durlești, existând până astăzi două numere cadastrale diferite.

EDUARD MUȘUC: „Eu chiar am vorbit cu prim-ministrul atunci, deoarece primarul făcea parte din partidul lui. Zona aici încă nu exista. Poiana Domnească era un câmp. Casele luxoase pe care le vedem astăzi nu existau. Nimic nu era construit. Eu cred că ei știau sau aveau planuri de dezvoltare a zonei respective. Desigur că ea este una atractivă, voiau să o transforme în una luxoasă și sigur că încercau să acapareze toate pământurile împrejur”. 

Pe 23 octombrie 2009, chiar în următoarea zi după înregistrarea făcută la Cadastru, la Primăria Durlești parvine o cerere de participare la licitație, pentru achiziția terenului. Solicitantul era Valeriu Teslari, cumnatul lui Evghenii Cramarenco, care îl consilia pe atunci pe președintele Băncii de Economii Grigore Gacichevici. 

În timp record, într-o săptămână, este organizată licitația, iar Valeriu Teslari cumpără terenul de la Primărie cu 1,4 milioane de lei. După licitație, la fel de rapid, consilierii din Durlești emit o decizie pentru modificarea destinației pământului din „agricol”, în „neproductiv”. Iar în următoarea zi, pe 30 octombrie 2009, chiar primarul Nicolae Crudu semnează cu Teslari contractul de vânzare-cumpărare a terenului.

La solicitarea Cutiei Negre, Primăria Durlești nu ne-a oferit nicio informație legată de tranzacțiile dubioase din 2009 cu acest teren.  

„Conform nomenclatorului de păstrare a documentelor, deciziile Consiliului Local se păstrează în arhiva Primăriei 5 ani, după care se transmit, pentru păstrare permanentă, către Arhiva de Stat… Potrivit legii, primarul poartă răspundere doar pentru acțiunile întreprinse pe perioada mandatului său. Mandatul actualului primar a fost validat în 2015, iar actele asupra acestor terenuri au fost emise de persoane cu funcții de răspundere anterior anului 2015. Mai mult ca atât, această situație se examinează într-un proces penal. Primăria Durlești colaborează cu organele de urmărire penală și este obligată să păstreze secretul acțiunilor efectuate”, a explicat Primăria Durlești.

Pe de altă parte, Leonid Cristal, care lucra pe atunci inginer cadastral la Primăria Durlești și a semnat mai multe acte ce vizează terenul vândut la licitație, declară că totul a fost legal. 

LEONID CRISTAL:„Terenul dat nu a fost al lui Mușuc. Terenul dat a rămas după administrația publică locală, nicidecum al lui Mușuc. - A existat și o hotărâre de Guvern prin care s-a făcut schimbul de terenuri. - Vă mai zic o dată. În baza de date Cadastru nu este stabilit terenul dat în zona dată. Moldsilva pe terenurile date era cu două contracte de arendă acolo făcute. Eu dețin actele de contracte. - Care tot ulterior le-a făcut, în 2008. - Eu nu prea cunosc. Nu țin minte toate detaliile dar…Îmi cer scuze. - Mai am doar o întrebare. - Vă rog frumos. Eu sunt într-o ședință și nu pot să vorbesc acum”. 

Departamentul Cadastru a verificat la solicitarea Cutiei Negre toate actele ce țin de terenul aflat în litigiu și ne-a explicat cum a fost posibil ca lotul privat să ajungă proprietate a Primăriei Durlești și să fie vândut la licitație.

ANGELA MATCOV, șefă Departamentul Cadastru, Agenţia Servicii Publice:

„În anul 2002 în Cadastru a fost prezentat un titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren, care a fost emis în temeiul contractului de vânzare-cumpărare între o companie și o persoană fizică. Acest titlu de fapt nu identifica amplasamentul bunului, nu erau făcute măsurări, nu era făcut un dosar tehnic care să indice exact care sunt coordonatele terenului dat… Organul cadastral teritorial nu putea să refuze înregistrarea dreptului de proprietate în baza unui titlu, chiar dacă nu era planul cadastral. Așa temei nu exista. Respectiv, organul cadastral a înregistrat dreptul. 

Numărul ăsta conventional înseamnă că noi nu știm unde este amplasarea exacta a terenului. Trece o perioadă de timp, iar în 2009 Primăria Durlești inițiază lucrările de identificare a unui teren care aparține Primăriei și face toate lucrările cadastrale: măsurări, dosarul cadastral, identificarea unde este amplasat terenul, suprafața exacta și confirmă prin planul cadastral care a fost semnat de către Primărie că ăsta este amplasamentul corect al terenului ce aparține autorității publice locale. În baza extrasului din Registrul deținătorului de terenuri care este ținut de primărie și în baza planului cadastral terenul, a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile. Deci terenul corespundea, documentația cadastrală corespundea cu cerințele legii la data înregistrării, în anul 2009. Prin urmare, de careva suprapuneri noi nu putem să vorbim”. 

Rudele lui Cramarenco, oamenii de fațadă din tranzacții

Peste o lună de la tranzacția cu Primăria Durlești, Valeriu Teslari a vândut terenul Galinei Cramarenco, care potrivit unor surse ar fi mama lui Evghenii Cramarenco. Prețul indicat în contractul de vânzare este de 788 de mii de lei, mult mai puțin decât ce a plătit Teslari pe terenul cumpărat la licitație.

Ulterior, din terenul de un hectar și jumătate, sunt separate un lot de 36 de ari și altul de 2 ari, folosit ca drum. 

Terenurile îi sunt vândute lui Mihai Bîlba, angajat la Camera de Comerț și Industrie a R. Moldova. Acesta nu rămâne mult timp proprietar al terenurilor și le vinde Ludmilei Gofman, soția lui Mihail Gofman de la Serviciul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.  

Astfel, Gofman ajunge să dețină în această zonă aproape un hectar și jumătate de pământ - 38 de ari cumpărați și 109 ari arendați de la Moldsilva pentru 49 de ani, până în anul 2057.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, Gofman i-a plătit lui Bîlba  pentru terenuri doar 73 de mii de lei. Chiar și valoarea cadastrală a lotului era dublă, nemaivorbind de valoarea de piață. Prețul mizer de achiziție a fost stabilit după ce terenul fusese evaluat la 70 de mii de lei de către compania „Gofma Consulting”.

Despre această firmă, presa a scris anterior că ar aparține fraților Alexei și Mihail Gofman șis-a numărat printre companiile care au evaluat fraudulos bunurile gajate la Banca de Economii, majorând artificial valoarea gajurilor pentru mai multe credite neperformante.  

Din 2008,  Alexei Gofman era angajat al BEM-ului, responsabil de creditare, iar între anii 2011-2014 a fost și el consilier al președintelui BEM, Grigore Gacikevici. Mihai Gofman a negat anterior că ar avea legături cu firma „Gofma Consulting”, deși există și o coincidență de nume.

Bîlba nu ține minte tranzacțiile cu Cramarenco și Gofman 

L-am telefonat pe Mihail Bîlba, care este astăzi vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie, pentru a-l întreba detalii despre acea tranzacție din 2012 cu Gofman. Acesta a negat că ar cunoaște familia Cramarenco de la care a cumpărat pământul și nici nu-și amintește cum a ajuns ulterior să-l vândă Ludmilei Gofman la un preț de nimic. Ne-a cerut să revenim a doua zi pentru detalii, după ce va verifica actele.

„Am  revenit la dvs cu întrebările pe care le aveam despre teren, dacă ați reușit. -  Eu nu am găsit la mine documentele și eu nu țin minte numele persoanelor. Dați-mi vreun document ca eu să văd pe ce dată, când l-am cumpărat, eu acasă nu am”.

I-am remis actul cadastral al terenului, dar ulterior Mihai Bîlba nu a mai răspuns nici la apeluri, nici la mesajele noastre.

Cu Mihai Gofman am comunicat de mai multe ori. Inițial s-a arătat dispus să discute la subiect cu reporterul Cutiei Negre, dar ne-a tot amânat de la o zi la alta.

MIHAIL GOFMAN, ex-vicedirector Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor şi Finanţării Terorismului: 

„-Care-i problema? Tot e declarat. Tot e frumos. - Vreau să vă întreb cum ați ajuns să-l cumpărați, cum l-ați identificat, vă cunoașteți cu cei care vi l-au vândut? - Nu mă interesează. Știu eu toate jocurile voastre. Încercați să vă apropiați de mine? Apropiați-vă! Eu știu că discuția noastră  este înregistrată și pe mine asta nu mă interesează. Transmiteți-i lui Eduard Mușuc niște chestiuni. Să nu se joace în jocuri care nu-l privesc pe dânsul. -Dvs sunteți dispus să discutați cu mine la acest subiect sau nu, la telefon sau să ne întâlnim? - Azi la noi e marți, data de 15. Ne sunăm”. 

„Mă scuzați. Mai am oleacă de timp să mă odihnesc. Nu vă supărați. - Să revin mâine la dvs? -  Reveniți, fără probleme.…Nu refuz. Eu vreodată am refuzat jurnaliștii să discut?”

„O să pot să vă spun sâmbătă-duminică. Mă sunați când doriți. -  Bine vă sun atunci. - Eu, apropo, în comparație cu restul, nu fug de nimeni. Săptămâna viitoare o să găsesc și pentru voi oleacă de timp”.

Ulterior, retorica lui Gofman s-a schimbat. A refuzat să vorbească și ne-a amenințat cu Poliția.

„Voiam să știu dacă ați decis să ne-ntâlnim să discutăm la subiectul acesta cu terenul, ne oferiți răspunsuri la întrebările pe care le avem sau nu? - Căutați-vă de treabă. Eu nu dau niciodată date personale. S-au terminat jocurile voastre. - Ne spuneți clar, dacă sunteți de acord să vorbim bine, dacă nu, nu vă mai deranjez. - Nu-s de acord și nu mă mai deranjați pe telefon. Vă dau la Poliție”.

În octombrie 2012, la cererea Galinei Cramarenco și cealaltă bucată de pământ de peste un hectar, pe care o avea în proprietate a fost separată cadastral în 6 loturi, care se suprapun parțial cu terenul familiei Mușuc. 

„În baza documentelor prezentate de Moldsilva, adică ei au prezentat documentele care vizează executarea hotărârii de Guvern și cu ieșire la fața locului a inginerului cadastral au fost stabilite hotarele la fața locului. Și iată, dacă luăm de la colțul acela, 100 de metri până practic ajunge aproape de casa lui Constantin Botnari. O parte din acest teren este ocupat de un alt teren îngrădit care se află în arenda cetățeanului Mihail Gofman. Am solicitat pornirea unui dosar penal încă în 2010, dar CCCEC (Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției) a refuzat urmărirea penală. Acum e clar de ce”. 

Abia în septembrie 2017, când procurorii gestionau un dosar penal pentru deposedarea mai multor persoane de terenuri din Durlești, în vizor au ajuns și loturile Galinei Cramarenco. Aceasta chiar primise statut de învinuit în dosar, iar Ludmila Gofman - calitate de parte „civilmente responsabilă”. Adică, cea care urma să răspundă pentru prejudiciul material cauzat prin fapta învinuitei. Terenurile au ajuns atunci sub sechestru. După 10 luni de anchetă, dosarul a fost clasat. Procurorul a stabilit că lipsesc elementele infracțiunii. 

A urmat o nouă tranzacție, dar tot în familie. Galina Cramarenco, a vândut cele 6 terenuri, scăpate de sechestru, Irinei Varzari, o pensionară de 81 de ani, care era soacra fiului său Evghenii Cramarenco. 

Tranzacție între cuscre

Pentru că plecase din țară, Galina Cramarenco a perfectat o procură la Moscova pe numele nurorii sale Renata, să-i reprezinte interesele în tranzacția de vânzare-cumpărare. În aceeași zi, Irina Varzari a desemnat-o prin procură, tot pe fiica sa Renata să gestioneze mai departe bunurile imobiliare. Amintim de legătura de rudenie a Irinei Varzari  cu Valeriu Teslari, cel care a cumpărat inițial pământul la licitație de la Primăria Durlești. Și acesta îi este ginere, fiind căsătorit cu a doua fiică a sa - Diana.  

Am reușit să o găsim acasă pe Irina Varzari. Femeia trăiește modest într-un bloc din sectorul Râșcani al capitalei. Ne-a vorbit după ușă, evitând să fie filmată. și a recunoscut că terenul era gestionat de Evghenii Cramarenco, care a divorțat între timp de fiica sa.

„Terenul l-am dat la fiică și nu știu ce face ea. Eu l-am cumpărat mai demult, dar acum nu mă simt bine și l-am dat în nădejdea ei. -   Dar la care dintre fete l-ați dat? -   Renatei. -  Dar pe acte de ce nu l-ați trecut? Am văzut că dvs figurați. -   N-am reușit. Operație am avut. Când o să mă simt mai bine o să schimbăm. -   Dar dvs cum l-ați procurat? Am văzut că de la dna Galina Cramarenco.-   Da, ea s-a mutat de aici. A plecat peste hotare și m-a întrebat.  - Chiar dvs l-ați cumpărat sau copiii? -  Eu și pe urmă le-am dat lor. Adică, m-au ajutat și ei. -   Da ce planificați să faceți pe terenul cela când l-ați cumpărat, cu ce scop?-   Am vrut să facem o „butculiță”.  -   Da știți că există dosar penal, litigii cu terenurile celea? -  Nu. Ea mie nu-mi spune nimi -  Dar pe dvs niciodată nu v-au chemat procurorii? -  Nu m-au chemat, dacă am dat în nădejdea lor. - Dar cum o putem găsi pe Renata?-   Eu nu știu dacă ea este. Îmi pare că trebuia să se ducă la sanatoriu. -  Îmi cer scuze. Mă simt rău.

Am încercat să vorbim și cu Evghenii Cramarenco, care lucrează astăzi la Gazprom, fiind directorul filialei din Sankt Petersburg, dar secretara nu ne-a făcut legătura. 

Procese de judecată timp de 13 ani

Începând cu anul 2009, familia Mușuc a umblat prin instanțele de judecată pentru a demonstra că este proprietara terenului de un hectar și jumătate de la traseul M1 și a fost deposedată ilegal de pământ. Procesele s-au finalizat abia în 2019, iar judecătorii au obligat Primăria Durlești să stabilească hotarele terenului în natură. 

EDUARD MUȘUC: „Zece ani de zile, noi am fost în procedură civilă, care s-a finalizat cu un câștig de cauză, cu o decizie irevocabilă în instanța de judecată și acum suntem în al treilea an de când decizia respectivă nu se execută”. 

ANGELA MATCOV, șefă Departamentul Cadastru, Agenţia Servicii Publice:

„Stabilirea hotarului se face de către autoritatea publică locală. Cadastrul poate ieși doar la fața locului și efectua măsurările propriu-zise, deci partea tehnică, documentează ceea ce stabilește autoritatea publică locală. -Și ați făcut o astfel de încercare? – A fost așa o încercare în anul 2020, dar ea nu a putut fi finalizată, deoarece reprezentantul autorității publice locale u s-a prezentat la fața locului. Și atunci, în absența lui, noi nu putem să finalIzăm lucrările”.

Decizia instanței nu poate fi executată, deoarece terenul a fost revândut de câteva ori, iar actualii proprietari sunt considerați cumpărători de bună credință. Irina Varzari a vândut în decembrie 2019 două loturi de 50 de ari, iar alți 30 de ari i-a înstrăinat în august 2020. În prezent, femeia mai are în proprietate doar un singur teren de 24 de ari. 

EDUARD MUȘUC: „Oamenii aceștia care sunt proprietarii de astăzi nu poartă nicio vină. Ei sunt cumpărători de bună credință. Noi nu avem cum să cerem de la dânșii întoarcerea terenului. Unica chestiune care rămâne și sigur că ea va fi dusă până la capăt este ca statul să plătească bani grei pentru aceste acțiuni, pentru aceste delapidări, petru acest furt iarăși o să plătească statul”.  

Statul riscă să plătească despăgubiri - 30 milioane lei

Familia Mușuc intenționează să ceară în judecată achitarea prejudiciilor de către Primăria Durlești, Agenția Moldsilva și Agenția Servicii Publice care are în subordine Cadastrul, toate instituțiile pe care le consideră că au participat la schema de preluare a terenului. În procedura de asigurare sau cea de executare există riscul să fie pus sechestru pe conturile acestor instituții publice.

EDUARD MUȘUC: „Deoarece terenul acesta știți cât costă aici un ar de teren? 10 mii de euro și în sus. Terenul aici e scump. La momentul de față, acțiunea civilă depășește 30 de milioane de lei. Este evaluarea terenului și sunt evaluate despăgubiri, inclusiv materiale și morale. Totul se calculează din 2009 . Cu cât mai mult se întinde chestia asta cu atât mai mare va fi suma inclusă în acțiunea civilă.  -Cât de corect este acum ca instituțiile statului să plătească o sumă uriașă în timp ce în spate au stat niște oameni? - După părerea mea, sigur că nu este corect. Cea mai bună soluție este întoarcerea terenului și acoperirea tuturor despăgubirilor de către persoanele implicate în acest furt. Ei nu sunt mulți beneficiari. Sunt câteva persoane. Una deja decedase, primarul de Durlești”. 

Din octombrie 2020, la Procuratura Municipiului Chișinău există un dosar penal ce vizează terenul familiei Mușuc. Doi funcționari au statut de bănuit, iar în scurt timp dosarul va ajunge în judecată, afirmă procurorul de caz.

VIOREL POSTOVANU, procuror: „Urmărirea penală continuă. Nu este finalizată. Sunt persoane recunoscute în calitate de învinuit la moment, dar nu o să le numesc. – Dar câte persoane? – Sunt două persoane, funcționari publici, unica ce pot să vă spun. Sunt anumite probleme, având în vedere faptul că evenimentele s-au produs nu azi și nu ieri. Sunt multe persoane care au decedat, care sunt plecate peste hotare. - Dar ați reușit să luați legătura cu persoanele plecate peste hotare. – Nu, nu. Două persoane sunt plecate în Canada, care urmează să fie audiate ca martori.- Dar în afară de funcționari, persoanele care au fost cumpărători, vânzători ai acestor terenuri, au vreo caliate? – La moment, la persoanele fizice nu s-a dat apreciere. Sper cât mai repede, o lună, două luni cred că o să avem răspuns la toate întrebările, cine sunt persoanele vinovate. Unica ce pot să vă spun este că dosarul e de perspectivă, nicidecum nu poate fi vorba de clasare. Sunt probe, cu perspectiva de judecată”. 

În cadrul urmăririi penale, s-a pus sechestru pe terenurile vizate, la solicitarea procurorului. De asemenea, pe loturile situate chiar la marginea traseului M1 există o altă interdicție aplicată de Administrația de Stat a Drumurilor. Câteva parcele urmează a fi expropriate în cadrul unui proiect de modernizare și lărgire a traseului M1. Pentru lucrările cadastrale, în luna februarie, au fost alocate resurse din fondul rutier. 

PETRU ZOLOTCOV, șef Direcția Achiziții de Teren Administrația de Stat a Drumurilor: „Din considerentul că volumul de lucrări e mare, urmează să achiziționăm aceste servicii prin licitație publică și planificăm în luna martie să anunțăm licitația, pentru desemnarea câștigătorului la executarea serviciilor cadastrale. După ce va fi desemnat câștigătorul, urmează să facă lucrările, să înceapă a întocmi pachetul de acte cadastrale, o să ieșim cu măsurări în teren și procedura mai departe. -Administrația de stat a Drumurilor a reușit să ia legătura cu proprietarii acestor terenuri? -Am discutat cu o parte din ei. Ei singuri au venit la comunicare. - Din considerentul că ele sunt adiacente drumului M1, cad sub lucrările de utilitate publică și sunt afectate de proiect. Au venit să solicite informații ce țin de suprafața afectată de proiect, parametrii tehnici acolo. -  Cu ce sume ar urma să despăgubească statul proprietarii acestor terenuri? - La moment nu avem calculate sumele pentru că acestea sunt terenuri sub construcție. Ele urmează să fie evaluate de evaluatori independenți și licențiați, după executarea lucrărilor de transpunere”.

Schemă dubioasă la BEM, cu aceleași personaje 

Ne abatem puțin de la subiectul terenului de lângă Poiana Domnească, pentru a vă povesti o altă schemă dubioasă, cu implicarea acelorași personaje, prin care Banca de Economii a fost prejudiciată cu milioane de lei. Schema a fost deconspirată în urma unui audit al Curții de Conturi.

În octombrie 2008, Banca de Economii a luat în arendă o clădire din strada Columna, în care să-și deschidă o filială. 

Potrivit contractului, plata lunară de locațiune constituia 35 de euro pentru un metru pătrat. O taxă colosală, în condițiile în care, pe atunci, un metru pătrat de imobil în zonă putea fi arendat cu 10-15 euro pe lună. Proprietari ai clădirii erau în acte 4 persoane interpuse, printre care aceeași Irina Varzari, soacra lui Evghenii Cramarenco, care era pe atunci consilierul președintelui BEM, Grigore Gacichevici. Alți doi coproprietari ai imobilului erau părinții  lui Alexandr Gusev, președintele „Moldovagaz”. Plecat de la BEM, Evghenii Cramarenco a ajuns consilierul lui Gusev și membru al Consiliului de Administrare la „Moldovagaz”.

Banca de Economii a plătit în 2008, în avans, pentru trei ani, 24 de milioane de lei pentru arenda clădirii din strada Columna. Potrivit auditului Curții de Conturi, toată suma a fost transferată pe contul lui Valeriu Teslari, cumnatul lui Cramarenco. Anume el a încheiat contractul de locațiune cu BEM-ul în baza unei procuri semnate de toți coproprietarii imobilului.

În 2010, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției a inițiat o anchetă ce viza arenda clădirii din strada Columna. Dar oamenii legii nu au stabilit atunci relații de rudenie între proprietarii imobilului și factorii de decizie ai Băncii de Economii.

Potrivit unor surse de încredere, Alexei Gofman, fratele lui Mihail Gofman de la Centrul Anticorupție lucra în acea perioadă la BEM și era în relații de prietenie cu președintele băncii Grigore Gacichevici și consilierul său Evghenii Cramarenco. Cutia Neagră a descoperit și un alt detaliu curios. Cei trei au semnat într-o zi, pe 6 noiembrie 2008, contracte cu Agenția Moldsilva pentru arenda unor terenuri din Pădurea Durlești. 

Loturile arendate de cei trei foști colegi de lucru la Banca de Economii sunt vecine. Gacichevici a arendat 92 de ari de pădure (marcaj cuverde), Cramarenco - 46 de ari (marcaj cu portocaliu) , iar Alexei Gofman - 64 de ari (marcaj cu mov). Iar alt teren vecin, de 87 de ari (marcaj cu albastru), a fost arendat de fostul șef al Moldovagaz, Alexandr Gusev, prin intermediul Irinei Zetia, o rudă a soției sale Ala Gusev, care a fost Ala Zetia înainte de căsătorie. Tot în aceeași zi, un alt teren alăturat, de aproape 10 hectare (marcaj cu roșu) ajunge în arenda companiei „Privat Imobil”, care îi aparținea lui Mihai Gofman. 

Tot pe 6 noiembrie 2008, Mihail Gofman semnează încă un contract de arendă cu Moldsilva pentru alte 2 hectare. Iar peste o lună, o altă firmă a sa - „B.G.-Agroser” arendează încă 15 hectare de pădure la Durlești. Astfel, membrii familiei Gofman au ajuns să arendeze aproape 30 de hectare din Pădurea Durlești pentru 49 de ani. 

Nu am reușit să-l găsim pe fostul deputat comunist, Anatolie Popuşoi, care era pe atunci director la Moldsilva și a semnat toate aceste contracte de arendă. Numărul de telefon pe care îl avem este deconectat.

De-a lungul anilor, Moldsilva s-a judecat cu firmele lui Gofman pentru recuperarea unor datorii de sute de mii de lei, acumulate din neplata taxei de arendă a pădurii. Procese de judecată a avut și cu Evghenii Cramarenco și Grigore Gacichevici, care la fel nu au plătit la timp taxele pentru arenda loturilor din Pădurea Durlești. 

Casa lui „Borsetka”, în grija lui Gofman 

Și ultimul detaliu curios legat de terenul arendat de Mihail Gofman lângă Poiana Domnească. În anii precedenți, acesta i-a cedat pământul fostului deputat democrat Constantin Botnari, zis „borsetka” . Botnari l-a îngrădit și și-a extins ograda casei  pe terenul care parțial se intersecta cu lotul familiei Mușuc. Ba mai mult, după ce a fugit din R. Moldova, Mihail Gofman ar fi rămas să aibă grijă de Casa Albă a lui Botnari, susține Eduard Mușuc. 

Accesul pe drumul care duce spre casa lui Constantin Botnari este blocat de o poartă, iar zona este supravegheată video. Am reușit să trecem dincolo, după ce poarta a rămas întredeschisă. Ajunși la terenul din pădure, am stabilit că gardul ce înconjoară fosta locuință a lui Botnari a fost strămutat. 

Aici tot era gard. Văd că l-au distrus.  Acum tu ai dreptate. El a fost recent tăiat. Gardul ăsta e nou. El  e proaspăt.

Centrul de Investigații Jurnalistice a publicat în 2016 un video filmat cu drona în care se vede clar că terenul  îngrădit pentru ograda lui Botnari era mult mai mare decât astăzi. În vara anului trecut, Botnari a vândut casa luxoasă din Poiana Domnească. De când fugise din R. Moldova, de gospodărie ar fi avut grijă Gofman.

L-am întrebat pe un paznic unde e proprietarul. Mi-a spus că el se află în Londra că nu este aici. Era după 2019.  Mi-a spus că eu pot să vă fac legătura cu omul care are grijă de această casă și acest lot de pământ. Eu zic nicio problemă, dar cum îl cheamă și el îmi spune că Mihail Gofman. Practic, Gofman a avut grijă de casa lui constantin Botnari atunci când el era la Londra. Și mi-a făcut legătura. I-am spus care e problema. Că terenul care se află la dvs î arendă și în proprietate practic este terenul nostru. Este hotărârea instanței de judecată și ca să nu nimerim în situația când vom cere niște despăgubiri mari din partea statului mai bine voi să încercați cumva să rezolvați împreună cu Constantin Botnari. Întîi a încercat să-mi spună că nu este la curent. După asta i-am explicat că toate lucrurile sunt cunoscute. A spus că o să facă legătura cu Botnari și o să revină. A revenit peste câteva zile și mi-a spus că Botnari este la Londra și când se va întoarce sunt gata să ne așezăm să discutăm cum rezolvăm problema și după asta a dispărut. N-am mai discutat.

Casa lui Gofman din Poiana Domnească, înregistrată pe mama sa

Mihail Gofman are o casă de lux  în apropiere de cea a lui Botnari. Imobilul este situat pe două terenuri alăturate, cu o suprafață totală de 12 ari și are ieșire la două străzi paralele. Casa este înregistrată pe numele mamei sale Rita Gofman. De la înălțime se vede ograda bine amenajată, cu foișor și piscină, iar peste drum se află chiar lotul de pădure arendat de la Moldsilva până în anul 2057. Gofman ne-a spus la telefon că nu locuiește în Poiana Domnească. 

Despre fostul șef-adjunct al  Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Mihail Gofman, presa a scris anterior că ar fi ajutat la desfășurarea „laundromat”-ului în R. Moldova. În 2011, Parlamentul a votat un amendament la Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, care a permis  deblocarea conturilor pe care veneau transferurile din Federația Rusă, în proporții deosebit de mari. Amendamentul a fost înaintat de ex-directorul CNA, Viorel Chetraru, la propunerea lui Gofman. Astfel „a fost dezactivat butonul roșu”, care a permis transferul banilor din laundromat, prin R. Moldova, în zone offshore.

Distribuie:
Abonează-te acum la TV8.md pe Facebook, Telegram, YouTube, Instagram și TikTok!

investigații

/VIDEO ANCHETĂ/: Casă cu 2 etaje și o mașină, nedeclarate. Secretele directorului suspendat al Institutului Național de Probațiune

27 septembrie 2022, ora 19:30
Distribuie:

Este director al Inspectoratului Național de Probațiune de aproape 4 ani, iar anterior a activat mai mulți ani în Serviciul Vamal. De curând, Andrei Iavorschi a fost suspendat din funcție, fiind învinuit de abuz în serviciu. Procurorii îl acuză că ar fi efectuat mai multe achiziții neplanificate de Inspectorat. Valoarea acestor contracte este însă una destul de mică, de câteva zeci de mii de lei pe an. CUTIA NEAGRĂ PLUS a depistat însă alte nereguli legate de proprietățile și bunurile pe care le folosește funcționarul. 

Andrei Iavorschi este șef al Inspectoratului Național de Probațiune din decembrie 2018. A fost promovat în funcție în perioada când la cârma Ministerul Justiției se afla Victoria Iftodi, după ce timp de mai bine de un an Inspectoratul a fost condus de un director interimar. Predecesorul lui Iavorschi, Vladimir Popa, a fost  înlăturat de la conducerea instituției în condiții similare, fiind acuzat de procurori că ar fi comis încălcări în procesul de achiziții publice. Mai exact, Popa a fost învinuit de favorizarea unor agenţi economici care s-au ocupat de achiziţionarea brăţărilor pentru persoane aflate sub supraveghere.

La nici o lună de la numirea în funcție, Iavorschi s-a pomenit în centrul unui mare scandal legat de eliberarea certificatelor de integritate pentru candidații la alegerile parlamentare din 2019. Inspectoratul de Probațiune a fost cel care a dat undă verde Autorității Naționale de Integritate pentru admiterea lui Ilan Șor în cursa electorală. Instituția a livrat informații care îi permiteau lui Ilan Șor să participe la alegerile în parlamentare pe lista Partidului Șor, chiar dacă acesta era deja condamnat de prima instanță în dosarul furtul miliardului. Într-un caz similar, care se referea la candidatul Partidului Nostru, Victor Bogatico, Inspectoratul de Probațiune a dat aviz negativ, invocând restricții de participare în alegeri în calitate de candidat pentru că avea o sentință de condamnare pronunțată de prima instanță. 

Solicitat atunci de presă să explice decizia diferită a INP față de Ilan Șor și Victor Bogatico, Andrei Iavorschi a dat asigurări că nu a fost vorba de o eroare și că certificatele au fost eliberate în baza informațiilor obiective de care dispunea atunci inspectoratul.

ANDREI IAVORSCHI, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„Cum argumentați faptul că într-un certificat de integritate este menționat faptul că candidatul este condamant în prima instanță, iar în al doilea certificat nu este menționat faptul ăsta? - Toate certificatele sunt trimise în baza informației care la moment sunt deținute de către Inspectorat. Careva probleme eu chiar nu văd. Mai mult de atât, toată informația a fost furnizată obiectiv și nu văd la ce vă referiți dumneavoastră” .

Și Sergiu Litvinenco, ministrul Justiției, într-o postare pe pagina sa de Facebook, prin care anunța suspendarea din funcție a lui Iavorschi, a amintit despre acel scandal din 2019: „Prima sa „realizare” (nr. Iavorschi) de la accederea în funcția de director al Inspectoratului Național de Probațiune, chiar înaintea alegerilor parlamentare din februarie 2019, a fost să contribuie plenar la obținerea certificatului de integritate de către Ilan Șor”.  

Astăzi, Iavorschi are o altă explicație a celor întâmplate atunci.

Andrei Iavorschi, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„Inspectoratul Național de Probațiune pune în executare hotărârile judecătorești și îi împarte în funcție ce ține de măsurile completare, adică interdicția de a ocupa anumite funcții. Așa că accesul - are, nu are dreptul de a obține anumite funcții, sunt în funcție de hotărârile care par vin spre executare. Ori, inspectoratul asta face - nu eliberează certificate de integritate. Nu doar că nu e de competența mea, nu e nici de competența Inspectoratului pe care l-am condus” . 

De mai bine de 10 ani, Iavorschi activează la stat, mai întâi în cadrul unor direcții ale Ministerului Afacerilor Interne, după care s-a mutat la Serviciul vamal, de unde a și fost promovat la șefia Inspectoratului Național de Probațiune.  În declarațiile de avere din ultimii 9 ani, Iavorschi nu indică un loc de trai. Abia în una din declarațiile de avere din 2021, completată ulterior celei de bază, fostul funcționar scrie că este beneficiar al unui teren din s. Budești, înregistrat pe numele unei rude apropiate. În declarație este indicat doar lotul cu o suprafață de 7 ari. Cu toate acestea, directorul suspendat al INP indică această adresă ca fiind locul de domiciliu actual.

Am mers la această adresă ca să verificăm ce se află acolo și am dat de o casă cu două niveluri, relativ nou construită. În curte, se mai observă un garaj și o zonă ce pare a fi un foișor de tip închis. Locuința ridicată de familia lui Iavorschi se află într-un cartier obișnuit din Budești, iar casele din vecinătate sunt în mare parte modeste.

Casa în care locuiește directorul INP lipsește nu doar din declarația de avere a lui Andrei Iavorschi, dar și din înregistrările de la Cadastru. Potrivit extrasului din Registrul Cadastral, terenul a fost procurat încă în anul 2005, dar o construcție așa și nu a fost indicată la cadastru. Proprietari ai lotului de pământ, potrivit datelor cadastrale, sunt părinții funcționarului.

Pentru Cutia NEAGRĂ PLUS, Iavorschi a menționat că, deși locuiește încă din 2005 aici, nu a indicat această casă în declarația de avere deoarece nu este proprietar de drept. A indicat-o abia anul trecut, deoarece legea a suferit unele modificări și prin urmare, în calitate de beneficiar al casei, este obligat să o declare.

Andrei Iavorschi, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„Proprietar de drept al imobilului din comuna Budești este cineva din familia mea. - Deci nu este casa dumneavoastră? - Beneficiar efectiv al bunului, adică că locuim acolo, în baza acordului, că ne-a dat voie proprietarul să locuim în ea, asta este alt lucru. - Nu cunoașteți de ce casa dată încă nu este înregistrată la cadastru?  - Nu sunt proprietar de drept! - Și nu puteți să ne spuneți? - Nu că nu pot să spun, dar e chestiune care ține nu de dreptul meu de proprietate”. 

Deși familia acestuia are în gestiune un automobil, potrivit declarațiilor de avere depuse în 2022, Andrei Iavorschi nu dispune la moment de nicio mașină. Anterior, acesta a fost proprietarul unui Fiat Punto din 2008, pe care l-a vândut în anul 2021 cu 6000 lei. Un alt automobil similar, doar ca din 2005, figura în declarațiile de avere din 2012 și 2013. Ulterior, mașina a dispărut fără urme din declarațiile de avere.  

Andrei Iavorschi, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„ - Voiam să vă întreb dacă dumneavoastră aveți mașină? - Eu personal nu am mașină. - deci dumneavoastră efectiv nu aveți mașină? circulați acum cu? - Cu mașina socrilor”. 

Mașina care se află în folosința familiei Iavorschi este un Suzuki Vitara, pe care, spune Iavorski, socrul său l-a procurat în perioada când lucra la INP.

Andrei Iavorschi, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„Socrumi-o are un Mercedes, negru. El la un moment dat, iarna, avea tot timpul probleme când venea în vacanță și mi-o zis recomandă-mi ceva ce să iau. Eu i-am zis: “Uite eu am la serviciu Vitara, îs foarte mulțumit de dându, ieftine și 4 pe 4”. Și omu o luat-o. Adică nu-i vorba că este autotorismul meu”. 

În primăvara anului trecut, CUTIA NEAGRĂ PLUS a realizat o investigație despre mașinile de lux procurate de mai multe autorități publice în plină criză pandemică. Printre alte instituții vizate, se regăsea și Inspectoratul Național de Probațiune. Instituția a cumpărat, în perioada 2019-2021, 35 automobile de model Dacia și Suzuki Vitara pentru Birourile raionale de probațiune. 

Andrei Iavorschi, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„A fost examinată posibilitatea de a amâna procedurile respective, dar nu au fost găsite alte alternative, să înlocuiască mijloacele de transport din dotare cu altele care să facă față sistemului. De fapt noi vorbim despre o necesitate stringentă întrucât autoturismele care erau în dotare puneau în pericol viața și integritatea angajaților”. 

Revenind la averea și veniturile familie Iavorschi. În calitate de venituri, Andrei Iavorschi indică în declarațiile de avere salariul obținut de la INP și Institutul Național al Justiției, precum și salariul soției sale, Tatiana Beiu, angajată a unei bănci din Moldova. În total, cei doi soți acumulează venituri lunare din salarii de circa 40 de mii de lei.

Soții Iavorschi sunt co-fondatori ai unei companii de vânzare a materialelor de construcție, fondată în  satul Rădulenii Vechi, raionul Florești. Compania apare doar în declarația de avere a funcționarului din 2012. Ulterior, Iavorschi nu a mai indicat-o, chiar dacă  „Poliasist” SRL are statutul de companie activă.

În anul 2013, “Poliasist” SRL a devenit beneficiară a Programului ,,Pare 1+1” – program de Atragere a Remitențelor în Economie, destinat lucrătorilor migranți sau rudelor de gradul 1 ale acestora, care investesc bani în afaceri în Republica Moldova.

Proiectul investițional consta în procurarea utilajului de uscare a nisipului de cuarț, în scopul reducerii cheltuielilor de producere și transport. Investiția totală a constituit 480 000 lei, din care finanțarea PARE 1+1 a fost de 200 000 lei. Restul sumei fiind acoperită de proprietarii companiei. Funcționarul spune că restul banilor, necesari pentru procurarea utilajului, au fost primiți de la socri săi, care lucrează de mai mulți ani în Italia. 

Andrei Iavorschi, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„Compania este suspendată activitatea, ea nu mai funcționează, dacă nu mă înșel chiar mai devreme de 2013. Dacă nu mă înșel, eu nu cunosc pentru că eu nu am fost administrator al companiei”.

Referindu-se la dosarul penal care a fost pornit în privința sa, Iavorschi afirmă că pe dosar sunt șase capete de acuzare. Funcționarul este învinuit că a semnat mai multe contracte de prestare a serviciilor în valoare de sub 10 mii de lei, delapidând în acest fel bugetul instituției. El spune că este gata să demonstreze în instanță că este nevinovat și că a făcut chiar și un test poligraf pentru a-și demonstra nevinovăția, mai ales că i se pare suspectă rapiditatea cu care a derulat dosarul la început.  

Andrei Iavorschi, director Inspectoratul Național de Probațiune:

„Testul poligraf pe care l-am trecut demonstrează expres că careva beneficii directe, patrimoniale sau nepatrimoniale, din contractele despre care am vorbit, nu au fost. Nu am beneficiat nici direct, nici indirect. Ce este suspect în tot acest dosar, este perioada foarte scurtă, de la bănuială când a fost înaintată, până la învinuire, nu au trecut mai multe de 5 zile. Care este presupoziția mea? Calitatea de bănuit nu permite angajatorului, ministerul în cazul nostru, să suspende rapoartele de muncă. Ori învinuitul îi permite angajatorului, la demersul organelor de urmărire penală să suspende rapoartele de muncă”. 

Amintim că procurorii anticorupție îl acuză pe Iavorschi că în perioada de activitate în calitate de director al INP, ar fi cauzat daune în proporții considerabile instituției pe care o conducea. Mai exact, în perioada anilor 2019-2022, el ar fi încheiat mai multe contracte de achiziționare a unor bunuri și servicii în valoare totală de aproximativ 676 259 lei. Aceste cheltuieli, considerate ca fiind “achiziții neplanificate”, constituie temeiul pornirii urmăririi penale.

/VIDEO INVESTIGAȚIE/ O decizie de judecată poate aduce unei primării din raionul Strășeni pagube de peste 1 milion de lei

27 septembrie 2022, 12:09

/VIDEO INVESTIGAȚIE/ Comisarul din Chișinău care își vinde casa cu 5 milioane de lei

06 iunie 2022, 13:06

Distribuie:
Abonează-te acum la TV8.md pe Facebook, Telegram, YouTube, Instagram și TikTok!
TelegramWhatsappViber
Trimite-ne o știre

© 2022 TV8.md. Preluarea materialelor publicate pe tv8.md se face doar cu citarea sursei și prin intermediul unui link activ către pagina articolului.

FacebookInstagramYouTubetwittertelegram