De aproape o lună, un oaspete mai puțin obișnuit s-a adăpostit în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe din Chișinău. Este vorba de un cocostârc, care a venit în ograda locașului sfânt în timpul unei slujbe, într-o zi de sărbătoare, și nu a mai plecat. Slujitorii l-au primit cu brațele deschise și spun că este o ca o binecuvântare. Pentru că pasărea nu dă semne să zboare în țările calde, oamenii iau dat un nume, îi aduc de mâncare, iar ca să poată ierna în siguranță, vor să-i facă și un adăpost.
De o lună de zile, curtea unui locaș sfânt din capitală a devenit gazda unui cocostârc. „Jorik”, așa cum l-au numit slujitorii bisericii, a poposit la biserică chiar în timpul unei slujbe, de sărbătoarea Sfântul Gheorghe. Parohul bisericii, părintele Nicolae, ne-a spus că este ca o binecuvântare pentru ei și, pentru ca pasărea să poată ierna la cald, se gândesc să-i facă un adăpost.
„- Trăiește la noi deja de o lună. Noi cumpărăm pește, însă iubește doar pește proaspăt, congelat nu mănâncă. Și iată de două ori pe zi îl hrănim. Iată acolo este căldarea unde el se scaldă.
- Ne gândim să îi facem un cuibușor cu acoperiș ca să fie cald, iar când va intra să se poată încălzi și să stea acolo, dacă nu va zbura”.
Slujitorii bisericii ne-au mai spus că, inițial, din intenții bune, s-au adresat la Grădina Zoologică, dar cocostârcul nu s-a lăsat prins de ei, așa că l-au lăsat să-și aleagă adăpostul în voie, iar el a ales curtea bisericii lor.
„- Pentru noi este o bucurie, pentru că, așa cum știm: cocostârcul pe acoperiș înseamnă pace pe pământ. Așa că dacă el a venit, noi sperăm că este un semn de la Dumnezeu, că va trimite pace în țara noastră, în orașul nostru. Pentru că el a venit într-un lăcaș sfânt de Sfântul Gheorghe.
- De aceea i-ați pus numele „Jorik”?
- Ne-au spus că încă în Râbnița l-au numit Jorik”.
„Jorik” are o istorie aparte. Înainte de a poposi în curtea bisericii din Chișinău, el s-a adăpostit la un locaș sfânt din Rîbnița. Acum, slujitorii glumesc pe seama lui, spunând că acesta este în pelerinaj.
„ Pe 12 septembrie slujeam bisericii din Bender și acolo ne-au trimis fotografii că în timpul slujbei la noi a poposit un cocostârc. Eram la slujbă, i-am arătat părintelui, și părintele din Râbnița mi-a zis: - Este Jorik al nostru! Locuiește pe teritoriul bisericii noastre din Râbnița, îl hrănim cu pește. Îl întrebam de ce a venit la noi și mi-a zis: E Jorik, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe a venit”.
La început, toți credeau că va sta un pic, după care va zbura în țările calde. Dar cocostârcul s-a acomodat și nu dă semne că ar vrea să emigreze.
„- La noi a sosit pe neașteptate și toți s-au bucurat. Credeam că așa cum a venit, așa se va duce. Însă, se pare că i-a plăcut la noi și a rămas aici.
- Îl hrănim, dar face careva pete albe și suntem nevoiți să facem curat. Merge prin curte, își dă importanță. Copiilor mult le place, dar și adulților le place”.
Și enoriașii s-au obișnuit cu cocostârcul rătăcit de cârd, dar care îi face să zâmbească ori de câte ori îl văd prin curtea bisericii.
„Cred că o să fie pace, o să fie liniște. Așa ne gândim. Anume a venit la biserică. Toți au plecat demult, cred că de o lună și ceva. Chiar m-a minunat că când am venit la slujbă și l am văzut. De multe ori trecem cu soțul și ne uităm, îl căutăm cu ochii pe sus”.
Cocostârcul figurează în Cartea Roșie. În prezent, numărul cocostârcilor scade, așa că pot fi văzuți tot mai rar în țara noastră.




























































