25 iulie 2022, ora 15:04

Râvnesc la fotolii în viitorul Consiliu Superior al Magistraturii, dar au dat soluții controversate în dosare sau au proprietăți luxoase. Cutia Neagră PLUS continuă să verifice integritatea candidaților judecători la funcția de membru al CSM. Astăzi vă povestim despre averile și activitatea vicepreședintelui Judecătoriei Chișinău, Vitalie Stratan și judecătorului Curții de Apel Chișinău, Iurie Cotruță. 

Vitalie Stratan este magistrat la Judecătoria Chișinău de mai bine de 14 ani. În 2017, a fost numit vicepreședinte al Judecătoriei Chișinău, iar pentru perioade scurte, a fost președinte interimar al Judecătoriei Chișinău. 

În ultimii cinci ani, soții Vitalie și Mihaela Stratan declară venituri totale din salarii de 1,7 milioane de lei, adică aproximativ 330 de mii de lei pe an. Pe lângă salariul, cei doi soți au mai obținut 470 de mii de lei din  vânzarea unui bun imobil. 

Din 2018, familia Stratan este proprietara unei case de lux dintr-un cartier de vile din comuna Trușeni, numit „Renaissance city”. 

În declarația de avere, Vitalie Stratan indică suprafața la sol a casei de 116 metri pătrați, de două ori mai mică decât cea reală. Potrivit actelor cadastrale, imobilul are pe exterior 233 de metri pătrați. 

VITALIE STRATAN, judecător la Judecătoria Chișinău:Se indică suprafața locuibilă, este vorba despre 116 m.p., aceștia care sunt indicați. Suprafața de subsol nu este locuibilă și ea nu trebuie indicată ca suprafață locuibilă. - Deci ambele etaje care sunt locuibile au doar 116 m.p și nu 233 de m.p.? - Nu, nu, categoric nu. Împreună cu subsolul care este practic cât casa, da, poate ar fi și 230, dar nu am făcut careva măsurători. În orice caz, la Cadastru, este indicată suprafața corectă - 116 metri pătrați.

Prețul casei, indicat diferit în declarațiile de avere

În declarațiile de avere din 2018-2020, magistratul a indicat achiziția la prețul cadastral al vilei, de doar 680 de mii de lei. În declarația de avere pentru anul trecut, Stratan a dublat valoarea casei procurate - până la 1,2 milioane de lei. Dar aceasta nu este valoarea de piață a bunului, care trebuie să fie indicată, potrivit noilor prevederi legale, ci valoarea din contractul de vânzare-cumpărare a casei. Drept surse din care a fost procurată locuința, magistratul indică un credit bancar de 960 de mii de lei, contractat în 2018, dar și banii proveniți din vânzarea unui apartament de 67 m.p., procurat în 2014 la preț preferențial și înstrăinat în 2018. 

VITALIE STRATAN, judecător la Judecătoria Chișinău: „Casa dată a fost procurată în anul 2018. Am achitat conform contractului de vânzare-cumpărare un milion două sute de mii de lei, dintre care aproape un milion de lei au fost contractați prin contract de împrumut de la bancă. Printre altele, tot banca a fost proprietarul acestei case pe care eu am procurat-o. În anul 2018, 2019, 2020 chiar, aceeași sumă am indicat-o, de-atâta că de la noi se cerea valoarea bunului, care este estimată, dacă este estimată. Deci este valoarea bunului estimată de către Cadastru”.  

Contrar asigurărilor date de judecător, actele consultate de Cutia Neagră arată că  prețul de piață a unei vile în acest cartier depășea  în 2010, la momentul construcției, 2,5 milioane de lei, adică de cel puțin 4 ori mai mult. În prezent, o vilă asemănătoare în Complexul rezidențial „Renessance City”, în varianta gri, se vinde pe siteurile specializate cu aproximativ 3,6 milioane de lei.

VITALIE STRATAN, judecător la Judecătoria Chișinău: „Casele erau finisate încă din 2010. Ele au fost în paragină până în anul 2018. Ele au fost vândute la prețul, practic la toți dintre vecinii mei la același preț. Ele erau liber în vânzare. Era un anunț făcut de bancă. Prețul, estimat și solicitat de bancă, la modelul meu de casă era 60 de mii de euro. - Am găsit pe un site specializat în vânzări că o casă în acel complex acuma se vinde cu 180 de mii de euro în varianta gri. - Da, știu de asta. Din 2018 până acum, dar tot cu investiții bănuiesc eu, au crescut prețurile real. Eu nu am făcut o evaluare. Bănuiesc că dacă îmi spuneți dumneavoastră că se vând casele cu așa preț, aș putea să mă bucur pentru mine, că au crescut prețurile, dar nu pentru restul lumii, fiindcă eu nu cred că este atâta de ușor în timpurile noastre să îți procuri o casă cum spuneți dumneavoastră cu 180 de mii de euro.

A beneficiat și de apartament la preț preferențial

În anul 2014, Stratan și-a procurat un apartament de 67 m.p. la preț preferențial. Conform regulilor stabilite de CSM, de aceste apartamente la preț preferențial, construite pe str. Ceucari din capitală, trebuiau să beneficieze angajații din sistemul judecătoresc cu salarii mici și fără alte proprietăți. 

Potrivit unei anchete anterioare a Centrului de Investigații Jurnalistice, familia Stratan avea deja la momentul achiziției acestui apartament altul de 50,2 metri pătrați, un garaj și o treime dintr-un apartament de 61,4 metri pătrați. Aceste proprietăți se regăsesc și în prezent în declarațiile de avere ale magistratului. Apartamentul procurat la preț preferențial a fost însă vândut 4 ani mai târziu cu 470 mii de lei.

VITALIE STRATAN, judecător la Judecătoria Chișinău: „Eu alte proprietăți, ale mele personale, nu am avut în anul 2014, când am procurat apartamentul ăsta prin investiții. Apartamentul în care locuiam cu soția mea, este un apartament dăruit soției înainte de a ne căsători, este exclusiv proprietatea doamnei. Și apartamentul, o treime care faceți referire dumneavoastră, este vorba despre un apartament din orașul Călărași, care aparține părinților mei. O treime este indicat, deoarece a fost privatizat pe bonuri pe timpuri și este privatizat din bonurile mele, a mamei și a unuia dintre frați. Eu trebuie să-l declar fiindcă dețin proprietatea dată, dar în apartamentul acesta, de când am plecat de la 15 ani la Chișinău, la studii, locuiește un frate de-al meu. 

Pe lângă casă, apartament si garaj, Stratan mai deține un automobil de model „Renault Scenic” fabricat în 2009 și procurat în 2013, estimat la 100 de mii de lei.

Sancționat pentru o decizie ce viza privatizarea unui teren municipal

În martie 2015, Consiliul Superior al Magistraturii l-a sancționat disciplinar pe Vitalie Stratan, pentru încălcarea normelor imperative ale legii. CSM a constatat că, într-un dosar de recuperare a creanțelor în care erau implicate două companii private, Stratan a obligat Oficiul Cadastral să aloce un număr cadastral separat unui teren de 2 ari, aflat în proprietate municipală și să permită privatizarea acestuia de către una dintre companii. În decizia CSM se menționează că Stratan era obligat să implice în proces Oficiul Cadastral și autoritățile municipale, în calitate de părți interesate. Judecătorul și-a recunoscut greșeala și a anulat decizia. 

VITALIE STRATAN, judecător la Judecătoria Chișinău: „Nimeni dintre participanți nu a invocat să fie atras în proces organul cadastral și eu atunci am considerat că eu ca judecător nu pot să iau o parte activă și singur să atrag în proces organul cadastral. Eu am acceptat-o, o accept și până acum, doar ne învățăm din toate acestea, deoarece nimeni nu este privat de a greși. Important că pentru mine o fost o lecție în acest sens, eu perfect am înțeles-o și mă bucur că după aceasta nu am și sper să nu am alte constatări”.

De numele lui Stratan este legat și dosarul lui Igor Fondos, cetăţean al R. Moldova şi al Federaţiei Ruse, învinuit în anul 2000 de furt, organizarea unei bande armate, dar şi de instigarea şi atragerea unui minor în activităţi criminale. 

Într-un final, din cauza birocrației, dar și a faptului că victimele nu au putut fi găsite pentru a depune declarații, în decembrie 2015, completul de magistraţi ai Judecătoriei Botanica, din care făcea parte și Vitalie Stratan, a hotărât să înceteze urmărirea penală din motivul expirării termenului de prescripţie.

VITALIE STRATAN, judecător la Judecătoria Chișinău: „Îmi aduc aminte. În 2015 am fost unul dintre membrii acestui complet de judecată. Soluția finală la acest a fost încetarea cu aplicarea termenului de prescripție. Eu ca judecător a completului am avut o opinie separată și până acuma mi-o mențin. Eu, ca judecător, mergând în camera de deliberare împreună cu completul de judecată, eram obligat să semnez și e corect să semnez sentința așa cum este ea pronunțată, de încetare cu aplicarea termenului de prescripție, dar am venit atunci cu o opinie separată”.

Judecătorul care a admis ca probe acte din regiunea transnistreană

Judecătorul Curții de Apel Chișinău, Iurie Cotruță, care va lupta cu alți doi concurenți pentru un fotoliu în CSM din partea instanțelor de Apel, are la activ mai multe hotărâri de judecată care ridică semne de întrebare. 

Iurie Cotruță este judecător de 21 de ani. În perioada 1991-2012 a lucrat la Judecătoria Chișinău, sediul Botanica, unde a deținut și funcția de vicepreședinte mai bine de un an de zile. 

În decembrie 2012, Cotruță a fost numit judecător la Curtea de Apel Chişinău. Magistratul a fost protagonistul a mai multe dosare controversate, dintre care și un dosar pierdut la CteDO, în anul 2006. Curtea de la Strasbourg a condamnat Republica Moldova în dosarul “Macovei și alții contra Moldova”. 

Completul de judecată din care a făcut parte și Iurie Cotruță se face vinovat de violarea dreptului la un proces echitabil şi violarea proprietăţii, iar Republica Moldova a fost obligată să achite celor 6 reclamanți peste 21 de mii de euro.  

În anul 2009, Cotruță împreună cu alți doi magistrați de la Curtea de Apel Chișinău au pronunțat o hotărâre într-un litigiu în care întreprinderea „Keramin” SRL a acuzat-o pe fosta administratoare de delapidări în valoare de un milion de dolari. Colegiul de judecători din care făcea parte și Cotruță a absolvit-o de pedeapsă pe inculpată, luând drept „probe” mai multe înscrisuri eliberate de așa-zisele autorități transnistrene. 

Într-o sesizare adresată CSM de administratorul Keramin SRL, se menționează că „prin recunoașterea acestor acte emise de autoritățile neconstituționale ale transnistriei s-a comis o gravă ilegalitate. Recunoașterea acestor înscrisuri, ca și probe în dosar, înseamnă automat și recunoașterea autorităților care au emis aceste acte, ceea ce contravine prevederilor Constituției Republicii Moldova”.

Anterior, același complet de judecată, într-un dosar similar, a refuzat să accepte drept probe acte emise în stânga Nistrului. 

„La materialele cauzei au fost anexate un șir de acte emise de autoritățile autoproclamatei republici transnistrene, la care APP a menționat că acestea nu pot fi calificate drept probe, or înscrisurile prezentate nu pot fi echivalate cu cele de model național”, argumentau magistrații.

Cotruță, vizat anterior într-un dosar penal

În 2015, Cotruță, alături de alți 4 colegi, a fost acuzat de Mihai Poalelungi, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, de comiterea unor abateri disciplinare grave. Într-o sesizare transmisă către CSM, Poalelungi menționa că la examinarea unei cauze civile privind decăderea din drepturile părinteşti, cei 5 judecători au dat o hotărâre prin care stabileau că există motive pentru decăderea din drepturile părinteşti, dar în motivație au argumentat lipsa temeiurilor pentru decăderea din aceste drepturi. 

Judecătorii vizați au declarat atunci că a fost o simplă eroare de redactare și că această eroare este folosită drept pretext pentru a-i elimina din sistem pe judecătorii incomozi.  Eroarea din hotărârea de judecată a fost corectată. Dar CSM a reușit să își dea acordul pentru urmărirea penală a celor cinci judecători pentru decizia pronunțată. La începutul anului 2016, dosarul penal a fost clasat.

Ridică lunar o pensie de 22 de mii de lei, după ce s-a judecat cu CNAS

Iurie Cotruță este unul dintre judecătorii care au acționat în judecată Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând recalcularea pensiei și achitarea diferenței din anii anteriori. În 2019, instanța i-a dat dreptate lui Cotruță și a obligat CNAS-ul să-i achite restanțele.

Doar pentru perioada 2016-2018, CNAS-ul i-a plătit lui Cotruță 200 de mii de lei. După ce a câștigat procesul de judecată, Iurie Cotruță a ajuns să ridice lunar o pensie de 22 de mii de lei. Împreună cu salariul, judecătorul a primit în anul 2021 aproape 50 mii de lei pe lună.

A donat un apartament de 45 de mii de euro

Potrivit declarației de avere, Iurie Cotruță este singurul care aduce bani în familie. În ultimii 5 ani, familia Cotruță a obținut venituri de 2,8 milioane de lei din salariu și pensie. De asemenea, magistratul a mai obținut 76 de mii de lei din dobânda a trei depozite bancare, dar și 43 de mii de euro din vânzarea unui apartament în anul 2017. 

În 2021, judecătorul declară că are în proprietate un apartament de 78 de metri pătrați, dobândit în anul 1991. Tot anul trecut, el a donat unei rude un apartament de 94 de metri pătrați. Locuința a intrat în posesia lui Cotruță în anul 2017. Magistratul indică un preț de achiziție de 45 de mii de euro. 

Cotruță mai are în proprietate un automobil de marca BMW, produs în 1998 și dobândit în 2007. În ultima sa declarația de avere, judecătorul indică că deține mai multe depozite bancare, în care păstrează peste 500 de mii de lei.

În anul 2011, Iurie Cotruță a obținut prin moștenire dreptul de proprietate asupra unei treimi dintr-o casă de 119 metri pătrați, amplasată pe un teren de 7 ari din orașul Durlești. Casa a fost vândută însă cinci ani mai târziu. Cota parte din casă nu a apărut însă în niciuna dintre declarațiile de avere ale judecătorului de până la 2016 și nici în declarația de avere din 2016 nu indică venituri din înstrăinarea imobilului.  

L-am contactat pe Iurie Cotruță la telefonul de serviciu pentru a-i lua o reacție. Grefiera judecătorului ne-a spus că îl va informa pe magistrat despre apel. La distanța de o zi, am revenit cu un nou apel. De această dată, grefiera ne-a spus că Iurie Cotruță nu dorește să vorbească cu reporterii Cutiei Negre.

Autor: Ștefan Bejan

20 martie 2023, ora 15:17

De la butoi cu pulbere la operațiuni psihologice: Cazul unui depozit de muniții din timpul Războiului Rece, care a ajuns în prim-planul intrigilor internaționale

Doi străini se întâlnesc într-un tren și discută. Primul arată un pachet de pe raftul cu bagaje: „Ce este înăuntru?”. Proprietarul pachetului răspunde: „Este un MacGuffin”. Primul întreabă: „Ce este un MacGuffin?” Răspunsul: „Ei bine, este o capcană pentru leii din ținuturile muntoase ale Scoției”. Primul bărbat obiectează – „Dar nu există lei în ținuturile muntoase ale Scoției!”. Răspuns: „Ei bine, atunci nu există nici MacGuffin!”.

În industria cinematografică, un MacGuffin se referă la un dispozitiv narativ – de obicei un obiect misterios și dorit –, care împinge intriga mai departe. Determină succesiunea unor întâmplări semnificative, dar propria sa importanță este adesea învăluită în mister. 

În cunoscuta peliculă „Pulp Fiction”, faimosul MacGuffin este o servietă al cărei conținut radios este ascuns mereu publicului, la fel ca documentele secrete din thrillerele lui Alfred Hitchcock, regizorul cel mai asociat cu această tehnică. Hitchcock, cel care a oferit și anecdota străinilor din tren, ca poveste de origine a termenului, a descris MacGuffin-ul drept un „obiect urmărit de spioni – însă publicului nu îi pasă de asta”. 

Cobasna este un MacGuffin geopolitic. Satul din Transnistria, regiune separatistă a Moldovei, găzduiește cel mai mare depozit de muniții din Europa de Est, o relicvă a Războiului Rece, păzită de aproximativ 1.500 de soldați ruși. Amplasarea depozitului, la circa 200 de kilometri de granița cu un stat membru NATO, România, și la doar doi kilometri de frontiera cu Ucraina, i-a garantat acestuia atenție din partea guvernelor și a spionilor. Între timp, publicul – în acest caz, oamenii care locuiesc în zonă – au fost în mare parte indiferenți de prezența acestuia.

Totuși acest lucru se schimbă pe măsură ce războiul din Ucraina provoacă tulburări politice în Moldova. În ultimele șase săptămâni, liderii de la Chișinău și Tiraspol au acuzat guvernele rus și, respectiv, cel ucrainean că ar complota pentru răsturnarea lor. Satul Cobasna este din ce în ce mai citat în acuzații de intrigi geopolitice și acțiuni subversive. Investigația de față examinează credibilitatea și contextul acestor acuzații.

După un an de război de uzură, atât forțele ucrainene, cât și cele rusești se bazează foarte mult pe armele din epoca sovietică, lansând avertismente cu privire la deficitul de muniții. Se estimează că depozitul de la Cobasna adăpostește aproximativ 20.000 de tone de muniții vechi sovietice. Plângerile de lipsă de obuze au provocat speculații că cele două părți implicate în războiul din Ucraina privesc depozitul ca pe un mijloc de a-și reaproviziona trupele. Cu toate acestea, nu este clar dacă munițiile de la Cobasna mai pot să fie utilizate din cauza vechimii lor. Depozitul a fost inspectat ultima dată de observatori internaționali în urmă cu aproape 20 de ani. Conținutul său actual – cantitatea și starea stocului – este cunoscut doar de armata rusă și de aliații săi transnistreni.

Războiul din Ucraina a provocat, de asemenea, temeri că depozitul ar putea fi aruncat în aer – fie accidental de o rachetă rătăcită, fie în mod deliberat printr-un act de sabotaj al Ucrainei sau al Rusiei. Experții din Moldova – o țară care consideră trupele rusești de la Cobasna drept un afront adus suveranității sale – au susținut că explozia ar putea egala forța bombei atomice aruncate asupra orașului japonez Hiroshima în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Alți experți spun că explozia ar putea să fie comparabilă cu deflagrația din 2020, care a distrus zona portuară și cea centrală a orașului Beirut din Liban. Deși este imposibil de măsurat impactul precis al unei explozii, majoritatea estimărilor vorbesc despre un dezastru umanitar și de mediu, care depășește cu mult teritoriul regiunii transnistrene.

„Prezența unei cantități atât de mari de muniții vechi într-un singur loc reprezintă un pericol fizic pentru populația din zonă”, a declarat William Hill, fost șef al Misiunii OSCE în Moldova, care a supravegheat evacuarea parțială a munițiilor în perioada 2001-2004. „Munițiile sunt vechi, iar munițiile vechi nu devin mai sigure. Cel mai mare pericol este că o parte sau toate ar putea să explodeze. Și, deoarece există multe acolo, ar fi o explozie destul de mare.”

Riscul unei detonări accidentale la Cobasna a fost sporit de ostilitățile militare din Ucraina. „Războiul este dezordonat și am văzut deja cum conflictul se extinde departe de linia frontului”, a spus Emily Ferris, expertă pe Rusia și Eurasia la Royal United Services Institute, RUSI, un think tank pe probleme de apărare și securitate cu sediul la Londra.

Ca exemple ale acestei extinderi, ea a menționat atacuri asupra infrastructurii din sudul Rusiei și în profunzimea teritoriului ucrainean, precum și cazuri în care resturi de rachete au aterizat în Polonia și Moldova. „Unele dintre acestea sunt întâmplătoare, altele nu”, a spus ea. „Dar cu cât cele două părți se apropie de un război de uzură, cu atât comportamentul devine mai riscant.” Ferris a spus că, în special, agențiile de informații militare ruse și ucrainene au manifestat un apetit tot mai mare pentru risc, plănuind atacuri ambițioase departe de linia frontului. „Este un fel de război paralel, care are loc între cele două agenții de informații.”

Poziția Transnistriei în Moldova este aproximativ similară rolului Donbasului în Ucraina și al Osetiei de Sud în Georgia. Toate sunt teritorii separatiste, care conferă Rusiei putere asupra țărilor ce încearcă să îi părăsească sfera de influență. Cobasna servește drept instrument de presiune asupra Chișinăului în cadrul negocierilor pentru soluționarea conflictului transnistrean. Efortul internațional de a evacua stocurile periculoase din depozitul de la est de Nistru, supravegheat de OSCE, a fost blocat în 2004, când Transnistria a refuzat să mai  coopereze. Rusia spune că prezența sa militară în regiune este necesară pentru a asigura paza depozitului, în timp ce Moldova susține că Moscova folosește obiectivul ca pretext pentru a-și menține prezența militară în regiune. Kremlinul își descrie trupele din Moldova drept forțe de menținere a păcii. Cei care privesc Rusia ca fiind cea mai mare amenințare la adresa păcii în regiune tratează această descriere – la fel ca anecdota despre leii din ținuturile muntoase ale Scoției – cu neîncredere.

Cum s-a ajuns aici?

Moldova vede în Ucraina o reflecție a sa. Ambele sunt foste republici sovietice care au căutat legături mai strânse cu țările din vestul lor. Făcând acest lucru, cele două state au provocat o opoziție violentă din partea minorităților vorbitoare de limbă rusă din estul lor. Crescând în Moldova în ultimul deceniu de stăpânire sovietică, am văzut manifestații la care s-a revendicat emancipare națională și reunificarea cu România, vecinul nostru din vest cu care avem aceeași limbă. Tinerii de la acea vreme erau recrutați pentru ocupația sovietică a Afganistanului. Teama de a muri într-un război îndepărtat a alimentat antipatia față de Moscova.

Pe măsură ce Moldova independentă a ieșit din ruinele sovietice, a creat legături puternice cu România. Acest lucru a alarmat Transnistria, o fâșie de teritoriu la est, între fluviul Nistru și granița cu Ucraina. Populația de acolo a fost istoric mai empatică față de Rusia; majoritatea locuitorilor vorbesc mai degrabă rusa decât româna. În 1992, militarii moldoveni și separatiștii transnistreni au intrat în război. Un conflict aprig, de cinci luni, s-a încheiat cu mediere rusească. În cadrul acordului de armistițiu, Rusia a pus la dispoziție aproximativ 500 de militari pentru o forță comună de menținere a păcii, care urma să supravegheze o zonă-tampon, ce separa teritoriul administrat de Tiraspol, capitala regiunii secesioniste, de cea mai mare parte a țării aflată sub jurisdicția Chișinăului. Acești militari ruși de menținere a păcii au completat efectiv forța mai mare, care fusese lăsată la depozitul din Cobasna.

Transnistria a devenit un avanpost al influenței ruse, iar politica și economia sa a ajuns în mâinile unei elite represive pro-Kremlin. Jurnaliștii străini tind să o descrie ca pe un parc tematic al Uniunii Sovietice, înghețată în timp, cu piețele sale publice dominate de statuile lui Lenin și Marx. Fabricile din epoca sovietică din regiune nu sunt la fel de atrăgătoare, ci mai curând reprezintă niște relicve ale influenței îndelungate a Moscovei. Transnistria a fost puternic industrializată de sovietici, iar economia ei este astăzi dominată de producție. Fabricile sale sunt puternic subvenționate de Moscova – nu plătesc aproape nimic pentru gazul rusesc ce le satisface nevoile energetice.

Activitatea energofagă de producere a oțelului reprezintă mai mult de jumătate din producția industrială a Transnistriei. Aceasta se desfășoară în orașul Râbnița, unde o uzină deținută în trecut de oligarhul rus apropiat de Kremlin, Alisher Usmanov, a atras muncitori din toată regiunea, inclusiv din Ucraina.  

„Tinerii care s-au dus la muncă la Râbnița au ajuns să rămână acolo”, a spus Serhiy Palamarciuk, primarul satului Malîi Kuialnik, raionul Podilsk, un oraș de peste graniță din Ucraina. „Acum doar părinții lor au rămas aici.”

Palamarciuk a declarat că cea mai mare parte a localitățiil sale a fost în general rusofilă până la invazia din februarie 2022. Rachetele rusești au lovit o unitate antiaeriană din localitate. Aviația rusă a distrus întreaga infrastructură a unității antiaeriene din sat la primele ore ale zilei de 24 februarie, omorând peste 20 de soldați, bărbați și femei. 

„După atac, atitudinea față de Rusia s-a schimbat radical”, a declarat Palamarciuk. În trecut, a spus el, mulți din sat și-au pus speranța într-un „boom economic” în Transnistria. „Asta nu s-a întâmplat niciodată. Raiul promis a dispărut”, a explicat el. „Unde este Rusia, nu poate să existe bunăstare”. 

Satul Malîi Kuialnik este situat în regiunea Odesa, în raionul Podilsk, lângă Cobasna. La sfârșitul anului trecut, am vizitat această zonă pentru a afla atitudinea localnicilor ucraineni față de depozitul de muniții rusești de peste segmentul de graniță cu regiunea transnistreană. Am intrat în Ucraina printr-o vamă prin care au trecut sute de mii de refugiați ucraineni în decursul unui an de ostilități militare. 

În vama ucraineană, am văzut mulțimi de oameni nervoși și neliniștiți. Unii bărbați se certau cu grănicerii din cauza că nu aveau permisiunea să părăsească țara. Femeile și copiii lor plângeau în autobuze. Drumul spre Podilsk a fost presărat cu puncte de control și cu obstacole antitanc. Traficul era redus, în mare parte, mașini vechi și camioane de epocă sovietică. În comparație cu vizitele anterioare, am văzut puține vehicule moderne. Cei care își puteau permite astfel de mașini se pare că fugiseră de război.

Ar putea Rusia să atragă Transnistria în război?

Prezența militară rusă în Transnistria îngrijorează de mult Kievul. După anexarea Crimeii în 2014, Ucraina a săpat un șanț de-a lungul frontierei cu Transnistria. Toate punctele de trecere a frontierei Ucrainei cu regiunea separatistă au fost închise de la invazia pe scară largă a Rusiei de anul trecut. „Transnistrenii sunt implicați în acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei”, a spus Palamarciuk. „Localnicii din satele de graniță înțeleg că situația este mai gravă pentru că trupele rusești au ocupat Transnistria”.

Cele 20.000 de tone de muniție păzite de trupe rusești nu pot fi evacuate din Transnistria cu ușurință. Regiunea separatistă nu are o pistă de aterizare militară și s-a bazat pe un acord informal cu Moldova pentru legăturile sale aeriene. În 2001-2004, în cadrul unui efort de dezarmare supravegheat de OSCE, legătura feroviară a Transnistriei cu Ucraina a fost folosită pentru a transfera o parte considerabilă a stocului de muniții de la Cobasna în Rusia. Având în vedere că procesul de dezarmare este blocat de mult și granița cu Ucraina închisă, Rusia poate să aibă acces astăzi la munițiile de la Cobasna doar dacă forțele sale din Ucraina ar putea să facă joncțiunea cu cele din Transnistria.

Speculațiile că Transnistria ar putea să intre în război în Ucraina sunt aproape la fel de vechi ca războiul însuși. La sfârșitul lui aprilie 2022, la două luni după invazie, un comandant rus de rang înalt, Rustam Minnekayev, a declarat că ocuparea coastei de sud a Ucrainei ar putea să deschidă „o altă rută” spre Transnistria, unde, susținea el, populația vorbitoare de rusă ar fi persecutată. Afirmația, pentru care nu a oferit nicio dovadă, se aseamănă cu pretextul Moscovei pentru invadarea Ucrainei. Câteva zile mai târziu, în Transnistria au fost semnalate o serie de mici explozii, vizând antene radio și instalații militare și de securitate. Regimul secesionist a vorbit atunci de lansarea unor drone deasupra depozitului de muniții Cobasna și s-au tras focuri de armă în sat.

Președintele autoproclamat al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a declarat că forțele ucrainene ar fi orchestrat atacurile „teroriste” pentru a atrage regiunea în război. Kievul a negat acuzațiile. Potrivit lui Kamil Calus, expert al think tank-ului din Varșovia, Centrul pentru Studii Estice, atacurile au fost „cel mai probabil organizate de sau cu participarea serviciilor secrete rusești”. În opinia sa, prin aceste manevre s-a urmărit crearea unui sentiment de nesiguranță generală, destabilizarea Moldovei și prezentarea Ucrainei drept stat terorist. Alți analiști au sugerat că Rusia ar fi organizat atacurile sub steag fals pentru a deschide calea intrării în război a Transnistriei, care să servească drept rampă de lansare a unui asalt asupra orașului ucrainean Odesa.

Adevărat sau fals, obiectivul militar urmărit de Kremlin a început să pară din ce în ce mai improbabil pe măsură ce rezistența ucraineană a forțat armata rusă să-și reducă obiectivele inițiale de război. Astăzi, Transnistria rămâne la sute de kilometri de cele mai apropiate forțe ruse din Ucraina, iar orașele-cheie dintre acestea – Odesa, Mykolaiv și Herson – sunt sub controlul ferm al Ucrainei. Analiştii sunt sceptici că trupele ruse şi transnistrene – despre care se crede că numără câteva mii de militari – ar putea juca un rol semnificativ în război. Majoritatea covârșitoare a acestor trupe sunt slab pregătite și recrutate la nivel local. Chiar și unitatea celor 1.500 de paznici de la Cobasna, bunăoară, este formată în mare parte din transnistreni care și-au câștigat cetățenia rusă.

Fără să facă față ucrainenilor în luptă, trupele din Transnistria servesc o funcție precisă pentru Rusia. Potrivit lui Artem Filipenko, expert în cadrul Institutului Național pentru Studii de Securitate din Kiev, contingentul ar putea fi folosit pentru „acțiuni de spionaj și sabotaj” în sudul Ucrainei. Cu toate acestea, o valoare mai mare este simpla amenințare că aceste trupe ar putea fi cumva aduse în joc, așa cum se subliniază în frecventele comunicate ale Tiraspolului despre exerciții militare și pregătirea generală pentru luptă. „Ucraina este forțată să țină cont de prezența acestui contingent și să mențină forțe în regiunea Odesa pentru a descuraja orice atac din Transnistria”, a spus Filipenko. 

Autoritățile secesioniste transnistrene au refuzat să răspundă la întrebări, în timp ce ambasada Rusiei în Moldova nu a răspuns unei solicitări de comentarii.

Potrivit lui Emily Ferris de la RUSI, efortul de război rus ar fi putut avea mai mult folos pentru Transnistria dacă ar fi reușit obiectivul său inițial, expansiv, de a crea un coridor sudic, pe direcția Mariupol - Crimeea - Odesa. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, a spus ea, Transnistria ar fi putut servi drept bază logistică, contribuind la întărirea liniilor de aprovizionare rusești. „Are resurse limitate, dar, cel puțin, nu este un teritoriu inamic ostil, spre deosebire de restul Ucrainei”.

Acum când Rusia și-a limitat obiectivul militar la fronturile de sud și de est, după cum a spus Kremlinul, costul aducerii unui alt teritoriu în război depășește cu mult orice beneficii. „Să deschidă un alt front când nu s-ar putea conecta cu el, când liniile lor de aprovizionare sunt deja întinse – cred că ar fi practic peste puterile lor.”

Cu toate acestea, avertismentele că Transnistria s-ar putea alătura conflictului nu s-au stins. În decembrie anul trecut, șeful Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova a declarat că Rusia va lansa o ofensivă împotriva Republicii Moldova în 2023, în vederea conectării cu Transnistria. „Întrebarea nu este dacă, ci când se va întâmpla asta”, a declarat Alexandru Musteață pentru postul TVR Moldova. El a menționat pe scurt depozitul de muniții, sugerând că ar putea fi un obiectiv al invaziei ruse. „Una dintre ipoteze este utilizarea acestor muniții într-o posibilă confruntare militară”, a spus el.

Ar putea fi folosite în război munițiile de la Cobasna?

Invazia pe scară largă a Ucrainei a lovit Moldova mai tare decât pe vecinii săi. Economia celei mai sărace țări din Europa depinde de remitențe, în timp ce scena sa politică este disputată de liderii care militează pentru aderarea la UE și cei care optează pentru legături mai strânse cu Rusia. Populația de 2,6 milioane a crescut cu aproximativ 84.000 de refugiați ucraineni anul trecut. Moldova are cea mai mare proporție de refugiați ucraineni pe cap de locuitor în comparație cu alte țări din Europa. Atacurile asupra rețelei electrice a Ucrainei au dus la pene de curent și fragmente de rachete căzute pe teritoriul Moldovei. Rachetele rusești care traversează spațiul aerian moldovenesc au determinat suspendarea perioadă a zborurilor de pasageri. Întreruperea aprovizionării cu energie – până de curând dependentă în întregime de gazul rusesc – a dus la o creștere exponențială a inflației, ridicând prețurile bunurilor de bază cu peste o treime. Mii de moldoveni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva dificultăților economice, mulți dintre ei locuitori săraci și în vârstă din zonele rurale care susțin opoziția prorusă.

La începutul lunii februarie, premierul Republicii Moldova Natalia Gavrilița a demisionat, invocând crizele declanșate de războiul din Ucraina. Câteva zile mai târziu, președinta proeuropeană, Maia Sandu, a acuzat Rusia că ar complota pentru răsturnarea guvernului actual. „Sabotorii cu pregătire militară, camuflați în haine civile” plănuiau, a spus ea, să atace instituțiile statului și să ia ostatici. Ea a cerut Parlamentului să aprobe legi care acordă puteri lărgite serviciilor de securitate – o mișcare ce a stârnit critici din partea activiștilor locali pentru drepturile omului. Declarațiile Maiei Sandu au venit la doar câteva zile după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a emis un avertisment similar, spunând că serviciile speciale ucrainene au descoperit un complot rusesc de destabilizare a Republicii Moldova.

Rusia a reacționat la declarațiile guvernelor de la Chișinău și Kiev. Pe 23 februarie, Ministerul Apărării al Rusiei a anunțat că a dejucat un complot ucrainean de invadare a Transnistriei. Ca pretext pentru invazie, a spus ministerul, serviciul de securitate ucrainean plănuia o operațiune sub steag fals prin care agenții săi, deghizați în soldați ruși, să lanseze atacuri din Transnistria. Două săptămâni mai târziu, la începutul lunii martie, autoritățile separatiste transnistrene susținute de Rusia au declarat că au dejucat un complot ucrainean de asasinare a liderului secesionist, Vadim Krasnoselski. Ucraina a respins toate acuzațiile și le-a calificat drept provocări și „operațiuni psihologice” lansate de Moscova.

Puțini analiști cred că Ucraina va lansa o ofensivă în Transnistria. „Mi se pare incredibil că ucrainenii ar încerca un fel de incursiune terestră, deoarece acest lucru ar încălca integritatea teritorială a unei alte țări – lucru de care este acuzată Rusia în prezent”, a spus Emily Ferris de la RUSI. De asemenea, nu există niciun indiciu că Rusia intenționează să atace Moldova. Institutul pentru Studiul Războiului din SUA este de părere că Rusia nu are capacitatea pentru un astfel de atac și că ultimele sale afirmații par să facă parte dintr-un efort mai larg de destabilizare a Republicii Moldova, posibil prin pregătirea terenului pentru un atac sub steag fals în Transnistria.

Narațiunea oficială rusă a fost însoțită de tot mai multe mențiuni despre Cobasna pe canale neoficiale. Un articol recent de pe un blog militar rusesc a speculat că Ucraina ar putea încearca să acapareze depozitul de muniții de la Cobasna pentru a-și aproviziona trupele. Afirmații similare au fost amplificate și pe rețelele de socializare prin declarații care susțin că Transnistria ar fi prins în capcană depozitul de muniții pentru a preveni căderea acestuia în mâinile ucrainene. 

Totuși există o problemă majoră cu afirmațiile că fie Ucraina, fie Rusia, de altfel, ar putea folosi depozitul pentru a furniza stocul în scădere a armatelor lor de obuze. Cele mai noi muniții fabricate păstrate la Cobasna „au probabil cel puțin 40 de ani”, a spus William Hill, fostul ambasador OSCE în Moldova. El a făcut parte din echipa internațională care a inspectat depozitul în timpul efortului de dezarmare de scurtă durată de la începutul anilor 2000. „Nu este foarte util în scopuri militare.” Din cauza vechimii lor, a spus Hill, cea mai mare parte a munițiilor nu ar mai fi suficient de sigură sau de fiabilă pentru a fi folosite în luptă.

Un oficial moldovean a confirmat că cea mai mare parte a munițiilor au depășit cu mult data-limită de utilizare. „În perioada 2004-2007, cea mai mare parte a acestor muniții expirase deja sau se apropia de sfârșitul termenului de valabilitate”, a declarat Valeriu Mija, secretar de stat la Ministerul Apărării al Republicii Moldova. Emily Ferris de la RUSI a precizat că inspecțiile internaționale anterioare au arătat că depozitul conținea doar arme sovietice degradate, care nu ar fi de niciun folos într-un război activ. „Chiar dacă obuzele nu ar fi degradate”, a spus ea, „mi-ar fi greu să cred, în primul rând, că sunt încă utilizabile sau compatibile cu armamentul actual al Rusiei și, în al doilea rând, că ar putea schimba cu adevărat cursul războiului în favoarea Moscovei.”

Există riscul unei explozii la Cobasna?

Douăzeci de mii de tone de muniții sovietice degradate ar putea avea o valoare mică în prima linie a războiului? Ar putea totuși să ajungă să joace un rol în conflictul mai larg? Atât Rusia, cât și Ucraina au capacitatea de a arunca în aer depozitul Cobasna, deși motivele lor pentru a face acest lucru sunt mai degrabă improbabile.

Vara trecută, Ucraina a atacat zeci de depozite de muniții rusești în Donbas, folosind rachete Himars furnizate de SUA pentru a lovi ținte în spatele liniilor frontului. Aceste atacuri, însă, au distrus munițiile destinate câmpului de luptă, mai degrabă decât stocul degradat. Depozitele erau de altfel situate pe teritoriul ucrainean, deși într-o regiune aflată sub control rusesc. Un atac masiv ucrainean asupra a ceea ce este oficial teritoriul Moldovei, o țară prietenă, ar fi greu de justificat. Probabilitatea ridicată a victimelor civile ar trebui să acționeze ca un alt factor de descurajare, deoarece ar putea pune în pericol sprijinul diplomatic și militar occidental de care depinde Ucraina. Întrucât Cobasna se află la doar doi kilometri de granița cu Ucraina, explozia va avea cu siguranță un impact și asupra civililor ucraineni.

De asemenea, este greu de estimat cum ar putea Rusia să beneficieze de aruncarea în aer a Cobasnei. O explozie la depozit ar ucide sute de soldații proprii, precum și civili dintr-un teritoriu aliat, în special aproximativ 1.000 de locuitori ai satului Cobasna. Un atac cu steag fals, efectuat doar pentru a implica Ucraina, ar putea, teoretic, să servească obiectivelor Rusiei. Cu toate acestea, subterfugiul ar trebui să evite suspiciunile aliaților Ucrainei – lucru greu de crezut, având în vedere reputația Rusiei. Artem Filipenko de la Institutul Național pentru Studii de Securitate din Kiev a spus că un atac rusesc asupra Cobasnei este totuși de imaginat doar în condițiile în care Rusia urmărește scopul să obțină avantaje tactice din posibile dezastre. „Ar trebui să luăm în considerare disponibilitatea Rusiei de a recurge la provocări și crime. După cum vedem, ei amenință și Centrala nucleară Zaporojie”, a spus el, invocând numeroasele avertismente că ciocnirile în apropierea centralei electrice din estul Ucrainei ar putea provoca un accident catastrofal.

Cu toate acestea, cel mai mare pericol pentru Cobasna poate proveni încă din cea mai prozaică dintre amenințări – o explozie accidentală, posibil declanșată de protocoale de siguranță laxe sau resturi de rachete sau o combinație a celor două. Mai mulți experți au pus la îndoială dacă munițiile au fost depozitate corespunzător. „Nimeni nu a lăsat înregistrări scrise despre tipul munițiilor și unde exact sunt păstrate”, a spus Ion Leahu, un colonel în retragere al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Preocupări similare au fost evidențiate într-un raport OSCE, în urma vizitei ambasadorilor din noiembrie 2006 la Cobasna – ultima inspecție a unei echipe internaționale. Raportul spunea că nu există un inventar exact al munițiilor, în timp ce păstrarea acesteia ar putea fi afectată de modul în care a fost depozitată: „Înălțimea stivelor, absența completă a benzilor și paletizării și lipsa spațiului dintre acestea îngreunează accesul și ar putea astfel împiedica procedurile de verificare și contabilitate, ceea ce ar putea afecta siguranța.”

În cazul în care Cobasna iese nevătămată din război, experții spun că munițiile ar trebui distruse la fața locului, mai degrabă decât să fie transportate în Rusia. Întrucât distrugerea la fața locului este un proces costisitor și complex, Moldova ar trebui să înceapă să se pregătească pentru aceasta prin convocarea unei conferințe a țărilor și organizațiilor dispuse să contribuie, potrivit lui Sergiy Gherasimciuk, expert în securitate și director executiv adjunct al Centrului de Politică Externă, Ukrainian Prism, de la Kiev. „Dacă Rusia este învinsă, va fi mult mai ușor să începeți procesul”, a spus el.

Stanislav Secrieru, analist senior la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, de la Paris, a spus că o înfrângere a Rusiei ar putea crea o oportunitate pentru o înțelegere politică între Chișinău și Tiraspol. Cu toate acestea, a avertizat el, o Rusie slăbită în anii 1990 a reușit încă să-și mențină influența în conflictele din Georgia și Moldova cu regiunile lor separatiste. „Ar trebui evitate presupunerile liniare că înfrângerea Rusiei va schimba automat status quo-ul în Transnistria, Osetia de Sud și Abhazia”.

Încercările eșuate pentru identificarea unei soluții în aceste teritorii – eșecul prelungit de a le face sigure – rezonează cu soarta pulberei de la Cobasna. În 2004, când relațiile dintre Rusia și Occident au fost mai bune, pauza în evacuarea armamentului condusă de OSCE a fost văzută ca un regres temporar. „Ne-am gândit că ne vom întoarce la retragerea munițiilor în câteva luni sau câțiva ani”, a spus William Hill, fost ambasador în Moldova. Nimeni nu a avut în vedere la momentul respectiv că situația ar rămâne înghețată așa timp de 19 ani.”

Nu am putut să călătoresc la Cobasna pentru această investigație, deoarece autoritățile transnistrene au restricționat accesul jurnaliştilor  de la invazia pe scară largă a Ucrainei. Cu toate acestea, într-o călătorie anterioară, cu trei luni înainte de invazia rusă în Ucraina, am fost uimit de cât de plăcut arăta satul Cobasna. Dincolo de satele din jur, care au un aspect de mizerie rurală – drumuri rele și case dărâmate. Prin comparație, Cobasna are case îngrijite și drumuri asfaltate.

Primarul satului, Leonid Ivanovici Kuratov, mi-a spus la telefon că satul își datorează norocul depozitului de muniții de la periferie.

„Oamenii de aici lucrează în unitatea militară”, a spus el. „Sunt tratați bine, au salarii bune. Nu le este frică [de o explozie] pentru că aceasta este slujba lor.” El a vorbit cu nostalgie despre o perioadă dinaintea războiului, când sătenii de pe ambele părți ale graniței cu Ucraina se vizitau unul pe celălalt. "Ce s-a întâmplat cu ei? Americanii i-au transformat în zombi! I-au schimbat pe ucraineni din rădăcini!”

Ilie Gulca este jurnalist de investigație din Chișinău. Acest articol a fost realizat în cadrul Fellowship for Journalistic Excellence, susținut de Fundația ERSTE, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network. Editare de Neil Arun.