31 octombrie 2022, ora 09:14

Criza din sectorul energetic a readus în atenția publică opulența pe care și-au permis-o decenii la rând conducătorii companiei Moldovagaz. Indiscutabil, cea mai scumpă bijuterie din proprietatea companiei de furnizare și distribuție a gazelor este noul sediu din inima capitalei. Construcția imobilului a costat peste 500 de milioane de lei. Principalii beneficiari - Oleg Voronin și apropiații lui Vladimir Andronachi. Cutia Neagră Plus a investigat ce s-a întâmplat după ce a fost ridicată construcția, cum a încercat conducerea Moldovagaz să introducă ani la rând în tarifele pentru consumatori cheltuielile pentru sediu și ce schemă au pus la cale responsabilii din cadrul companiei,  pentru a recupera investiția de pe spatele nostru. 

Moldovagaz a început să-și construiască un sediu nou încă în perioada guvernării comuniste. Edificiul grandios de pe strada Aleksandr Pușkin 64 din Chișinău a fost proiectat în 2008. Inițial, s-a ocupat de construcție o firmă conectată la Oleg Voronin, fiul fostului președinte Vladimir Voronin. Până în 2015, în imobil au fost investite 258 de milioane de lei potrivit actelor contabile ale Moldovagaz. Iar apoi construcția a fost înghețată un timp.

În primăvara anului 2017, după ce democrații l-au numit la șefia Moldovagaz pe Vasile Botnari, a fost reluată construcția edificiului. Compania selectată pentru efectuarea lucrărilor a fost o firmă conectată la ex-deputatul democrat Vladimir Andronachi.

Licitație doar cu firmele familiei Andronachi

La licitația organizată de Moldovagaz și-au depus ofertele trei companii. Toate sunt conectate la familia Andronachi:      

-SRL RCF-Prim, fondată și administrată de Gheorghe Andronachi, unchiul democratului Vladimir Andronachi.

-SRL Royal Construct, fondată și administrată de Nadejda Andronachi, fiica lui Gheorghe Andronachi și, respectiv, verișoara ex-parlamentarului PD.

- SRL Metropolitan Construct, administrată de Anatolie Blonschi, un om de încredere al lui Vladimir Andronachi, care a gestionat mai multe afaceri ale fostului deputat democrat.

Toate firmele au fost acceptate la licitație, deși era evident din start că acționează concertat. Primele două SRL-uri chiar aveau declarată adresa în același apartament, aflat pe atunci în proprietatea companiei RCF-Prim. Firmele aveau și același contabil, tot din familie - Tatiana Andronachi, soția lui Gheorghe Andronachi.

În aprilie 2017, contractul a fost atribuit companiei RCF-Prim, care a propus cea mai ieftină ofertă - 45,3 milioane de lei. Clădirea urma să fie terminată într-un an, iar Moldovagaz trebuia să achite în avans 20% din valoarea contractului.

Contactat de reporterul Cutiei Negre, directorul RCF-Prim a negat faptul că nepotul său, Vladimir Andronachi, ar fi promovat interesele firmei la licitația Moldovagaz.

GHEORGHE ANDRONACHI, director SRL RCF-PRIM: „Au trebuit să vină 100 de oameni acolo să lucreze. Cineva le-a încurcat? A fost o licitație anunțată. Ce problemă? Fiecare a avut dreptul să participe pentru că nu a fost licitație închisă, a fost deschisă, cu anunț pe site. Au putut să participe 100 de companii. Doi: oamenii au venit și nu au vrut să se apuce de lucru pentru că obiectul a stat vreo 6-7 ani și era delăsat, asta e altă întrebare”.

 - Deci, este pur întâmplător că trei companii, toate trei din aceeași familie, au participat?

 - Care au vrut să participe au participat. Pe mine mă interesează compania în care eu lucrez și am îndeplinit lucrările foarte calitativ și într-un termen care nu am întârziat nicio zi în baza contractului și atât.

 - Deci, nu au existat influențe din partea nepotului dvs, Vladimir Andronachi?

 - Absolut, nu. Doamnă, vă spun eu. Lucram în construcții din 2006-2007, când făceam obiecte de 12-13 etaje și finisări. Și dumneata și dumnealui încă învățați la școală când eu îmi făceam nume ca și constructor.  Eu nu am nevoie ca cineva să mă promoveze undeva”.

Și doi foști membri din structurile de conducere ale Moldovagaz din acea perioadă declară astăzi că nu au știut nimic despre conexiunile fostului deputat democrat cu firma selectată să realizeze lucrările de construcție.

VITALIE ȘAPTEFRAȚ, ex-membru al Consiliului de Administrație SA Moldovagaz: „Nu, eu nu știu. Eu de informația asta nu dispun, de conectările astea. Știu că directorul are numele de familie Gheorghe Andronachi. Dar că are ceva cu persoana care ați spus, asta nu vă pot spune.”

CĂLIN NEGURĂ, ex-membru al Consiliului de Observatori SA Moldovagaz: „Toate aceste subiecte țin de administrarea bunurilor și țin de executiv și de Consiliul de Administrație. Și Consiliul de Administratori nu examinează și niciodată nu au fost aceste subiecte pe agenda Consiliului de Observatori și nici nu puteau fi. Și eu nu pot comenta cine a fost, care companie a participat la licitație.”    

Potrivit unui raport al Inspecției Financiare ajuns în posesia Cutiei Negre, timp de un an, valoarea contractului semnat cu compania lui Gheorghe Andronachi a fost majorată cu 19%. Moldovagaz i-a mai plătit firmei 8,6 milioane de lei pentru lucrări care nu figurau în acordul inițial.

Al doilea contract a crescut de la 75 mln lei la 140 mln lei

Peste cinci luni de la prima licitație, în timp ce RCF-Prim efectua lucrările de construcție pe șantierul de pe strada Pușkin 64, Moldovagaz a mai organizat o licitație pentru lucrări de finisare. La tender și-au depus ofertele din nou două dintre companiile conectate la Andronachi: Metropolitran Construct și RCF-Prim, precum și SRL Fabianca, fondată de Victor Boțolin. Câștigătoare a fost desemnată iarăși  SRL RCF-Prim cu cea mai ieftină ofertă - 75,2 milioane de lei.

Și de această dată s-a mers după același scenariu. Timp de doi ani, Moldovagaz a semnat 6 contracte adiționale cu firma lui Andronachi, acceptând să fie incluse în proiect lucrări suplimentare, care au dublat practic cheltuielile. Firma lui Andronachi, în loc de 75 de milioane de lei, a câștigat peste 140 de milioane de lei.

GHEORGHE ANDRONACHI, director SRL RCF-PRIM: „Caietul de sarcini din start a fost făcut în baza proiectului de arhitectură. După ce s-a făcut caietul de sarcini și s-a făcut licitația și noi am câștigat licitația s-a lucrat la proiectul de design. În baza proiecutlui de design, foarte multe lucrări au fost excluse din primul deviz, pentru că nu s-au mai făcut și s-au făcut alte lucrări în baza design-ului nou. Și de aceea sunt lucrări cu minus și sunt lucrări cu plus.

- Dar chiar așa, practic dublu?

- Asta nu depinde de mine, asta depinde de proiect. Tot proiectul e făcut. Toate actele de îndeplinire și procesele-verbale sunt semnate de 6-7 ingineri cu tot cu juriști. Tot e făcut absolut cinstit și foarte bine lucrat”.

RCF-Prim a livrat și instalat chiar și mobilierul din oficii, în valoare de 7 milioane și jumătate de lei, deși nu avea așa gen de activitate, fiind specializată doar în construcții. Gheorghe Andronachi susține că firma sa nu a câștigat practic nimic din realizarea proiectului de instalare a mobilierului.

GHEORGHE ANDRONACHI, director SRL RCF-PRIM: „S-a luat mobila asupra noastră, dar noi la mobilier absolut nu avem câștiguri. Noi am avut controale financiare. La mobilier a fost o marjă foarte-foarte mică. Nici nu este aceea de pe piață. Dacă pe piață se dă voie până la 20%, noi la mobilier avem câteva procente.

- Și în cazul acesta, de ce v-ați apucat să luați proiectul ăsta cu mobilă, dacă nu era rentabil? - În primul rând, noi ne-am apucat, pentru că toate lucrările după ce se montează mobilierul, practic, oamenii noștri, muncitorii mai merg încă o dată și finisează, vorpsesc,repară. Pentru că cineva merge înainte și strică din urmă”.

Rapoartele financiare ale RCF PRIM, publicate de Biroul Național de Statistică, arată că firma familiei Andronachi a avut profituri de milioane numai în 2018, când a încasat cei mai mulți bani din contractele semnate cu Moldovagaz. De atunci, compania a funcționat în pierdere.

GHEORGHE ANDRONACHI: „Noi tot timpul am avut câștiguri. Dar câștiguri companiile au, depinde ce obiecte au. Eu și acum am obiecte și oferte foarte multe. Numai că nu se pornesc toate o dată. Eu știu ce dividende am primite până atunci și ce dividende după. Eu și azi am obiect destul de mare contractat, câștigat licitația, dar încă nu lucrăm.

- Dar anii precedenți, 2021, 2020, 2019 tot ce a fost după Moldovagaz, aveți minus un milion și ceva, două milioane?

- Da, avem. Noi am avut cheltuieli pe urmă, după ce am terminat obiectul. Dacă dvs știți, noi am avut încă doi ani de garanție. După ce am pus mobilierul noi iarăși am avut reparații, chestii, care nu se plătesc. Cum vreți? 

Moldovagaz a încercat să recupereze investiția din facturile plătite de cetățeni

Potrivit Inspecției financiare realizate la Moldovagaz, care face referire la documentele contabile ale întreprinderii, între anii 2008-2018, în imobilul din strada Pușkin 64 au fost investite 475,7 milioane de lei. În toată această perioadă, Moldovagaz a cerut anual Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică să includă cheltuielile pentru construcția sediului în tariful pentru gaz achitat de consumatori. ANRE a refuzat de fiecare dată.

VICTOR PARLICOV, ex-director ANRE: „Din câte țin eu minte au existat asemenea solicitări periodice. Eu nu țin minte de câte ori au fost, dar suspectez că la fiecare aprobare de plan investițional, chestia asta venea ca o propunere să fie incluse în tarife. La momentul cela, dar și după asta ANRE a refuzat continuu această inițiativă. Atunci Moldovagaz avea un sediu pe care îl închiria, pe Albișoara și exista o modalitate de calculare a acestor costuri de chirie care erau cu mult mai mici decât includerea în tarife a investițiilor, mai ales că la etapa ceea nici nu era clar cu cât o să se termine toată investiția asta în sediul Moldovagaz. ANRE este entitatea care stă între interesele acționarilor și ale consumatorilor. Atâta timp cât compania poate justifica de ce o anumită investiție, o anumită cheltuială este necesară pentru consumatori, ANRE în mod normal trebuie să o accepte în scopuri tarifare, pentru că asta este ceva necesar pentru a presta un serviciu calitativ consumatorilor. Atâta timp cât vii cu investiții care nici treabă nu au cu interesele consumatorilor, de ce asta trebuie pus în tarif? Poți să o finanțezi din profit”.

Primind refuz de la ANRE, Moldovagaz a găsit o altă soluție pentru a-și recupera milioanele băgate în sediu. A decis să vândă clădirea companiei-fiice SRL Flacăra Albastră, care prestează servicii de instruire pentru consumatorii de gaze. Apoi a luat în chirie oficiile de la aceasta, plătind anual câte 1,2 milioane de euro. Cheltuielile pentru chirie sunt incluse parțial în tariful la gaz plătit de cetățeni, a precizat ANRE la solicitarea Cutiei Negre.

Vânzarea clădirii către Flacăra Albastră și închirierea oficiilor cu 12 euro/m²

Înainte de vânzare, Moldovagaz a contractat o companie specializată, care a evaluat imobilul la 562,6 milioane de lei din care 17,6 mil de lei reprezintă valoarea terenului de 20 de ari. Curios este faptul că, în 2015, Moldovagaz a cumpărat pământul de la Primărie la preț normativ, cu mai puțin de jumătate de milion de lei. Conform datelor obținute de Cutia Neagră de la autoritățile locale, alți 4 ari de teren din fața clădirii, Moldovagaz i-a luat în arendă, pentru deservirea obiectivului și plătește în prezent Primăriei Chișinău câte 6.000 de lei pe an.

Pe 30 noiembrie 2018, Consiliul de Administrare al Moldovagaz a aprobat vânzarea imobilului, cu suprafața de peste 13 mii de metri pătrați către întreprinderea-fiică Flacăra Albastră, la prețul de 545 de milioane de lei, așa cum fusese estimată clădirea, fără teren.

Conform contractului, SRL Flacăra Albastră urmează să plătească banii timp de 35 de ani, în rate egale, câte 1,3 milioane de lei pe lună. Prin urmare, Moldovagaz încasează anual de la Flacăra Albastră câte 15,6 milioane de lei, echivalentul a 800 de mii de euro. În același timp, Moldovagaz îi plătește companiei Flacăra Albastră, pentru chirie, 1,2 milioane de euro. Însă această sumă nu este plata pentru locațiunea întregii clădiri, ci doar a 64%. Moldovagaz își închiriază oficiile pe care le-a construit la preț de piață - 12 euro pentru un metru pătrat.

ALEXANDRU ȘEVCIUC, șef Direcția economico-financiară SA Moldovagaz: „Noi achităm cu toate serviciile: paza, deservirea, cleaning-ul și așa mai departe. Toată deservirea clădirii o face Flacăra Albastră și achitarea a 12 euro tot intră acolo”.

Fostul membru al Consiliului de Administrație al Moldovagaz, Vitalie Șaptefraț, a declarat că decizia privind transmiterea blocului în gestiunea societății Flacăra Albastră a fost luată „în unanimitate” și că a urmat unei hotărâri a Consiliului de Observatori al întreprinderii.  

VITALIE ȘAPTEFRAȚ, ex-membru al Consiliului de Administrație SA Moldovagaz: „Decizia a fost luată de Consiliul de Observatori și după asta deja Consiliul de Administrație. Adică, instanța superioară este Consiliul de Observatori și nicidecum Consiliul de Administrație.”

Pe de  altă parte, Călin Negură, fost membru al Consiliului de Observatori Moldovagaz din partea Guvernului, susține că nu știe nimic despre vânzarea clădirii către Flacăra Albastră.

CĂLIN NEGURĂ, ex-membru al Consiliului de Observatori SA Moldovagaz: „Deci, sediul cum a fost proprietate a Moldovagaz așa și a rămas, doar că a fost transmis în capitalul social al companiei-fiice. Și asta a fost făcută în baza unei argumentări economice detaliate realizată de echipa Moldovagaz. E mai corect unei companii-fiice, care are activități diferite decât furnizarea, transportul, distribuția de gaze naturale. Pare-mi-se, a fost propusă și modificarea statutului pentru a introduce și această activitate, de gestionare a bunurilor imobile.”

Inspecția financiară realizată la Moldovagaz la începutul anului 2021 a stabilit că întreprinderea nici măcar nu utiliza tot spațiul închiriat de la Flacăra Albastră. Circa 1 800 de metri pătrați, adică 29% din spațiul pentru care plătea Moldovagaz, era liber. Pentru acest spațiu nefolosit, Moldovagaz achita anual 260 de mii de euro. Alți 995 de metri pătrați erau transmiși în sublocațiune altor întreprinderi din subordinea Moldovagaz.

Astăzi, reprezentanții Moldovagaz susțin că au oferit în subarendă toate spațiile neutilizate, dar nu dezvăluie cât plătesc agenții economici pentru un metru pătrat în clădirea din centrul Chișinăului.

ALEXANDRU ȘEVCIUC, șef Direcția economico-financiară SA Moldovagaz: „Spațiile  sunt ocupate. Ele au fost date în chirie.

- Dar care sunt taxele pe metru pătrat? Este o taxă egală pentru toți sau diferă?

- Acesta este un secret comercial. Ele sunt date în chirie și se achită lunar și sunt ocupate la moment.

- Moldovagaz achită către Flacăra Albastră 12 euro pe metru pătrat. Noi avem această informație. Agenților economici mai scump le dați?

- Conform legii așa. Noi nu putem să dăm mai puțin decât achităm”.

Ce sume a inclus ANRE în tarife pentru a compensa chiria oficiilor Moldovagaz

Moldovagaz a cerut în fiecare an ANRE-ului să includă în tarifele achitate de consumatori cheltuielile suportate de întreprindere pentru chiria oficiilor, dar solicitarea a fost acceptată parțial. ANRE a explicat pentru Cutia Neagră Plus ce indicatori au stat la baza calculelor.

„În calculele de aprobare a prețurilor reglementate pentru furnizarea gazelor naturale, ANRE plafonează valoarea cheltuielilor, adică costul unui metru pătrat pentru locațiune. Spațiul necesar pentru desfășurarea activității de furnizare este calculat luând în considerare următorul principiu: numărul de angajați acceptați în calculele de cheltuieli de remunerare a muncii multiplicat cu 6 metri pătrați pentru o persoană, suprafața minimă la un loc de lucru, plus 20% coeficientul pentru spațiile comune. Astfel, valorile calculate și aprobate de către Agenție în scop tarifar sunt semnificativ inferioare celor solicitate de operator”, citat din răspunsul oferit de ANRE la solicitarea Cutiei Negre.

De asemenea, ANRE a oferit sumele exacte incluse în facturile consumatorilor pentru a recupera cheltuielile suportate de Moldovagaz pentru chiria noului sediu. Conform informației, în 2019-2021, sumele au variat între 1,8 și două milioane de lei pe an. Moldovagaz solicitase între 21 și 22 de milioane de lei.

Anterior, în cadrul emisiunii Cutia Neagră, șeful Moldovagaz, Vadim Ceban, a declarat că în factura pentru gaze nu este inclus prețul chiriei oficiului.

Vadim Ceban - Moldovagaz este o companie comercială, chiar fiind reglementată în baza regulamentelor și legii cu privire la gaze și regulamentul ANRE. Dacă acționarii și managementul companiei la un moment dat au decis să contruiască un sediu, respectiv au avut anumite aranjamente cum trebuie să fie închiriate sau cui trebuie să fie transferat acest sediu, cred că au avut aceste motive.  Eu am venit în 2009. Am venit cu această moștenire”.

Mariana Rață - Eu nu vă acuz, eu vă întreb dacă e adevărat că plătiți chirie pentru acest sediu?
Vadim Ceban - Da, pentru că proprietar este Flacară Albastră
Mariana Rață: - Și cât plătiți pentru chirie?
Vadim Ceban: - În primul rând aceste mijloace nu intră în tarif. Vă dau o paralelă că nu o să vă placă.
Să presupunem că Moldovagaz nu are chirie proprie. Nu trebuie să plătim chirie?

Mariana Rață: -  Nu, în condițiile în care Moldovagaz a cheltuit deja peste 500 de milioane ca să construiască această clădire.
Vadim Ceban: - Consumatorii nu plătesc pentru asta.
Mariana Rață: - Dar plata pentru construcția clădirii a fost inclusă în tarif?
Vadim Ceban: - Nu. Eu consider că putem discuta mult, dar la etapa aceea nu a fost inclus.

Mariana Rață: - Totuși, cât plătiți pentru chirie? E un secret?
Vadim Ceban: - Cred că da, la etapa aceasta este un secret.

Autori: Stela Mihailovici, Ilie Gulca

20 martie 2023, ora 15:17

De la butoi cu pulbere la operațiuni psihologice: Cazul unui depozit de muniții din timpul Războiului Rece, care a ajuns în prim-planul intrigilor internaționale

Doi străini se întâlnesc într-un tren și discută. Primul arată un pachet de pe raftul cu bagaje: „Ce este înăuntru?”. Proprietarul pachetului răspunde: „Este un MacGuffin”. Primul întreabă: „Ce este un MacGuffin?” Răspunsul: „Ei bine, este o capcană pentru leii din ținuturile muntoase ale Scoției”. Primul bărbat obiectează – „Dar nu există lei în ținuturile muntoase ale Scoției!”. Răspuns: „Ei bine, atunci nu există nici MacGuffin!”.

În industria cinematografică, un MacGuffin se referă la un dispozitiv narativ – de obicei un obiect misterios și dorit –, care împinge intriga mai departe. Determină succesiunea unor întâmplări semnificative, dar propria sa importanță este adesea învăluită în mister. 

În cunoscuta peliculă „Pulp Fiction”, faimosul MacGuffin este o servietă al cărei conținut radios este ascuns mereu publicului, la fel ca documentele secrete din thrillerele lui Alfred Hitchcock, regizorul cel mai asociat cu această tehnică. Hitchcock, cel care a oferit și anecdota străinilor din tren, ca poveste de origine a termenului, a descris MacGuffin-ul drept un „obiect urmărit de spioni – însă publicului nu îi pasă de asta”. 

Cobasna este un MacGuffin geopolitic. Satul din Transnistria, regiune separatistă a Moldovei, găzduiește cel mai mare depozit de muniții din Europa de Est, o relicvă a Războiului Rece, păzită de aproximativ 1.500 de soldați ruși. Amplasarea depozitului, la circa 200 de kilometri de granița cu un stat membru NATO, România, și la doar doi kilometri de frontiera cu Ucraina, i-a garantat acestuia atenție din partea guvernelor și a spionilor. Între timp, publicul – în acest caz, oamenii care locuiesc în zonă – au fost în mare parte indiferenți de prezența acestuia.

Totuși acest lucru se schimbă pe măsură ce războiul din Ucraina provoacă tulburări politice în Moldova. În ultimele șase săptămâni, liderii de la Chișinău și Tiraspol au acuzat guvernele rus și, respectiv, cel ucrainean că ar complota pentru răsturnarea lor. Satul Cobasna este din ce în ce mai citat în acuzații de intrigi geopolitice și acțiuni subversive. Investigația de față examinează credibilitatea și contextul acestor acuzații.

După un an de război de uzură, atât forțele ucrainene, cât și cele rusești se bazează foarte mult pe armele din epoca sovietică, lansând avertismente cu privire la deficitul de muniții. Se estimează că depozitul de la Cobasna adăpostește aproximativ 20.000 de tone de muniții vechi sovietice. Plângerile de lipsă de obuze au provocat speculații că cele două părți implicate în războiul din Ucraina privesc depozitul ca pe un mijloc de a-și reaproviziona trupele. Cu toate acestea, nu este clar dacă munițiile de la Cobasna mai pot să fie utilizate din cauza vechimii lor. Depozitul a fost inspectat ultima dată de observatori internaționali în urmă cu aproape 20 de ani. Conținutul său actual – cantitatea și starea stocului – este cunoscut doar de armata rusă și de aliații săi transnistreni.

Războiul din Ucraina a provocat, de asemenea, temeri că depozitul ar putea fi aruncat în aer – fie accidental de o rachetă rătăcită, fie în mod deliberat printr-un act de sabotaj al Ucrainei sau al Rusiei. Experții din Moldova – o țară care consideră trupele rusești de la Cobasna drept un afront adus suveranității sale – au susținut că explozia ar putea egala forța bombei atomice aruncate asupra orașului japonez Hiroshima în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Alți experți spun că explozia ar putea să fie comparabilă cu deflagrația din 2020, care a distrus zona portuară și cea centrală a orașului Beirut din Liban. Deși este imposibil de măsurat impactul precis al unei explozii, majoritatea estimărilor vorbesc despre un dezastru umanitar și de mediu, care depășește cu mult teritoriul regiunii transnistrene.

„Prezența unei cantități atât de mari de muniții vechi într-un singur loc reprezintă un pericol fizic pentru populația din zonă”, a declarat William Hill, fost șef al Misiunii OSCE în Moldova, care a supravegheat evacuarea parțială a munițiilor în perioada 2001-2004. „Munițiile sunt vechi, iar munițiile vechi nu devin mai sigure. Cel mai mare pericol este că o parte sau toate ar putea să explodeze. Și, deoarece există multe acolo, ar fi o explozie destul de mare.”

Riscul unei detonări accidentale la Cobasna a fost sporit de ostilitățile militare din Ucraina. „Războiul este dezordonat și am văzut deja cum conflictul se extinde departe de linia frontului”, a spus Emily Ferris, expertă pe Rusia și Eurasia la Royal United Services Institute, RUSI, un think tank pe probleme de apărare și securitate cu sediul la Londra.

Ca exemple ale acestei extinderi, ea a menționat atacuri asupra infrastructurii din sudul Rusiei și în profunzimea teritoriului ucrainean, precum și cazuri în care resturi de rachete au aterizat în Polonia și Moldova. „Unele dintre acestea sunt întâmplătoare, altele nu”, a spus ea. „Dar cu cât cele două părți se apropie de un război de uzură, cu atât comportamentul devine mai riscant.” Ferris a spus că, în special, agențiile de informații militare ruse și ucrainene au manifestat un apetit tot mai mare pentru risc, plănuind atacuri ambițioase departe de linia frontului. „Este un fel de război paralel, care are loc între cele două agenții de informații.”

Poziția Transnistriei în Moldova este aproximativ similară rolului Donbasului în Ucraina și al Osetiei de Sud în Georgia. Toate sunt teritorii separatiste, care conferă Rusiei putere asupra țărilor ce încearcă să îi părăsească sfera de influență. Cobasna servește drept instrument de presiune asupra Chișinăului în cadrul negocierilor pentru soluționarea conflictului transnistrean. Efortul internațional de a evacua stocurile periculoase din depozitul de la est de Nistru, supravegheat de OSCE, a fost blocat în 2004, când Transnistria a refuzat să mai  coopereze. Rusia spune că prezența sa militară în regiune este necesară pentru a asigura paza depozitului, în timp ce Moldova susține că Moscova folosește obiectivul ca pretext pentru a-și menține prezența militară în regiune. Kremlinul își descrie trupele din Moldova drept forțe de menținere a păcii. Cei care privesc Rusia ca fiind cea mai mare amenințare la adresa păcii în regiune tratează această descriere – la fel ca anecdota despre leii din ținuturile muntoase ale Scoției – cu neîncredere.

Cum s-a ajuns aici?

Moldova vede în Ucraina o reflecție a sa. Ambele sunt foste republici sovietice care au căutat legături mai strânse cu țările din vestul lor. Făcând acest lucru, cele două state au provocat o opoziție violentă din partea minorităților vorbitoare de limbă rusă din estul lor. Crescând în Moldova în ultimul deceniu de stăpânire sovietică, am văzut manifestații la care s-a revendicat emancipare națională și reunificarea cu România, vecinul nostru din vest cu care avem aceeași limbă. Tinerii de la acea vreme erau recrutați pentru ocupația sovietică a Afganistanului. Teama de a muri într-un război îndepărtat a alimentat antipatia față de Moscova.

Pe măsură ce Moldova independentă a ieșit din ruinele sovietice, a creat legături puternice cu România. Acest lucru a alarmat Transnistria, o fâșie de teritoriu la est, între fluviul Nistru și granița cu Ucraina. Populația de acolo a fost istoric mai empatică față de Rusia; majoritatea locuitorilor vorbesc mai degrabă rusa decât româna. În 1992, militarii moldoveni și separatiștii transnistreni au intrat în război. Un conflict aprig, de cinci luni, s-a încheiat cu mediere rusească. În cadrul acordului de armistițiu, Rusia a pus la dispoziție aproximativ 500 de militari pentru o forță comună de menținere a păcii, care urma să supravegheze o zonă-tampon, ce separa teritoriul administrat de Tiraspol, capitala regiunii secesioniste, de cea mai mare parte a țării aflată sub jurisdicția Chișinăului. Acești militari ruși de menținere a păcii au completat efectiv forța mai mare, care fusese lăsată la depozitul din Cobasna.

Transnistria a devenit un avanpost al influenței ruse, iar politica și economia sa a ajuns în mâinile unei elite represive pro-Kremlin. Jurnaliștii străini tind să o descrie ca pe un parc tematic al Uniunii Sovietice, înghețată în timp, cu piețele sale publice dominate de statuile lui Lenin și Marx. Fabricile din epoca sovietică din regiune nu sunt la fel de atrăgătoare, ci mai curând reprezintă niște relicve ale influenței îndelungate a Moscovei. Transnistria a fost puternic industrializată de sovietici, iar economia ei este astăzi dominată de producție. Fabricile sale sunt puternic subvenționate de Moscova – nu plătesc aproape nimic pentru gazul rusesc ce le satisface nevoile energetice.

Activitatea energofagă de producere a oțelului reprezintă mai mult de jumătate din producția industrială a Transnistriei. Aceasta se desfășoară în orașul Râbnița, unde o uzină deținută în trecut de oligarhul rus apropiat de Kremlin, Alisher Usmanov, a atras muncitori din toată regiunea, inclusiv din Ucraina.  

„Tinerii care s-au dus la muncă la Râbnița au ajuns să rămână acolo”, a spus Serhiy Palamarciuk, primarul satului Malîi Kuialnik, raionul Podilsk, un oraș de peste graniță din Ucraina. „Acum doar părinții lor au rămas aici.”

Palamarciuk a declarat că cea mai mare parte a localitățiil sale a fost în general rusofilă până la invazia din februarie 2022. Rachetele rusești au lovit o unitate antiaeriană din localitate. Aviația rusă a distrus întreaga infrastructură a unității antiaeriene din sat la primele ore ale zilei de 24 februarie, omorând peste 20 de soldați, bărbați și femei. 

„După atac, atitudinea față de Rusia s-a schimbat radical”, a declarat Palamarciuk. În trecut, a spus el, mulți din sat și-au pus speranța într-un „boom economic” în Transnistria. „Asta nu s-a întâmplat niciodată. Raiul promis a dispărut”, a explicat el. „Unde este Rusia, nu poate să existe bunăstare”. 

Satul Malîi Kuialnik este situat în regiunea Odesa, în raionul Podilsk, lângă Cobasna. La sfârșitul anului trecut, am vizitat această zonă pentru a afla atitudinea localnicilor ucraineni față de depozitul de muniții rusești de peste segmentul de graniță cu regiunea transnistreană. Am intrat în Ucraina printr-o vamă prin care au trecut sute de mii de refugiați ucraineni în decursul unui an de ostilități militare. 

În vama ucraineană, am văzut mulțimi de oameni nervoși și neliniștiți. Unii bărbați se certau cu grănicerii din cauza că nu aveau permisiunea să părăsească țara. Femeile și copiii lor plângeau în autobuze. Drumul spre Podilsk a fost presărat cu puncte de control și cu obstacole antitanc. Traficul era redus, în mare parte, mașini vechi și camioane de epocă sovietică. În comparație cu vizitele anterioare, am văzut puține vehicule moderne. Cei care își puteau permite astfel de mașini se pare că fugiseră de război.

Ar putea Rusia să atragă Transnistria în război?

Prezența militară rusă în Transnistria îngrijorează de mult Kievul. După anexarea Crimeii în 2014, Ucraina a săpat un șanț de-a lungul frontierei cu Transnistria. Toate punctele de trecere a frontierei Ucrainei cu regiunea separatistă au fost închise de la invazia pe scară largă a Rusiei de anul trecut. „Transnistrenii sunt implicați în acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei”, a spus Palamarciuk. „Localnicii din satele de graniță înțeleg că situația este mai gravă pentru că trupele rusești au ocupat Transnistria”.

Cele 20.000 de tone de muniție păzite de trupe rusești nu pot fi evacuate din Transnistria cu ușurință. Regiunea separatistă nu are o pistă de aterizare militară și s-a bazat pe un acord informal cu Moldova pentru legăturile sale aeriene. În 2001-2004, în cadrul unui efort de dezarmare supravegheat de OSCE, legătura feroviară a Transnistriei cu Ucraina a fost folosită pentru a transfera o parte considerabilă a stocului de muniții de la Cobasna în Rusia. Având în vedere că procesul de dezarmare este blocat de mult și granița cu Ucraina închisă, Rusia poate să aibă acces astăzi la munițiile de la Cobasna doar dacă forțele sale din Ucraina ar putea să facă joncțiunea cu cele din Transnistria.

Speculațiile că Transnistria ar putea să intre în război în Ucraina sunt aproape la fel de vechi ca războiul însuși. La sfârșitul lui aprilie 2022, la două luni după invazie, un comandant rus de rang înalt, Rustam Minnekayev, a declarat că ocuparea coastei de sud a Ucrainei ar putea să deschidă „o altă rută” spre Transnistria, unde, susținea el, populația vorbitoare de rusă ar fi persecutată. Afirmația, pentru care nu a oferit nicio dovadă, se aseamănă cu pretextul Moscovei pentru invadarea Ucrainei. Câteva zile mai târziu, în Transnistria au fost semnalate o serie de mici explozii, vizând antene radio și instalații militare și de securitate. Regimul secesionist a vorbit atunci de lansarea unor drone deasupra depozitului de muniții Cobasna și s-au tras focuri de armă în sat.

Președintele autoproclamat al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a declarat că forțele ucrainene ar fi orchestrat atacurile „teroriste” pentru a atrage regiunea în război. Kievul a negat acuzațiile. Potrivit lui Kamil Calus, expert al think tank-ului din Varșovia, Centrul pentru Studii Estice, atacurile au fost „cel mai probabil organizate de sau cu participarea serviciilor secrete rusești”. În opinia sa, prin aceste manevre s-a urmărit crearea unui sentiment de nesiguranță generală, destabilizarea Moldovei și prezentarea Ucrainei drept stat terorist. Alți analiști au sugerat că Rusia ar fi organizat atacurile sub steag fals pentru a deschide calea intrării în război a Transnistriei, care să servească drept rampă de lansare a unui asalt asupra orașului ucrainean Odesa.

Adevărat sau fals, obiectivul militar urmărit de Kremlin a început să pară din ce în ce mai improbabil pe măsură ce rezistența ucraineană a forțat armata rusă să-și reducă obiectivele inițiale de război. Astăzi, Transnistria rămâne la sute de kilometri de cele mai apropiate forțe ruse din Ucraina, iar orașele-cheie dintre acestea – Odesa, Mykolaiv și Herson – sunt sub controlul ferm al Ucrainei. Analiştii sunt sceptici că trupele ruse şi transnistrene – despre care se crede că numără câteva mii de militari – ar putea juca un rol semnificativ în război. Majoritatea covârșitoare a acestor trupe sunt slab pregătite și recrutate la nivel local. Chiar și unitatea celor 1.500 de paznici de la Cobasna, bunăoară, este formată în mare parte din transnistreni care și-au câștigat cetățenia rusă.

Fără să facă față ucrainenilor în luptă, trupele din Transnistria servesc o funcție precisă pentru Rusia. Potrivit lui Artem Filipenko, expert în cadrul Institutului Național pentru Studii de Securitate din Kiev, contingentul ar putea fi folosit pentru „acțiuni de spionaj și sabotaj” în sudul Ucrainei. Cu toate acestea, o valoare mai mare este simpla amenințare că aceste trupe ar putea fi cumva aduse în joc, așa cum se subliniază în frecventele comunicate ale Tiraspolului despre exerciții militare și pregătirea generală pentru luptă. „Ucraina este forțată să țină cont de prezența acestui contingent și să mențină forțe în regiunea Odesa pentru a descuraja orice atac din Transnistria”, a spus Filipenko. 

Autoritățile secesioniste transnistrene au refuzat să răspundă la întrebări, în timp ce ambasada Rusiei în Moldova nu a răspuns unei solicitări de comentarii.

Potrivit lui Emily Ferris de la RUSI, efortul de război rus ar fi putut avea mai mult folos pentru Transnistria dacă ar fi reușit obiectivul său inițial, expansiv, de a crea un coridor sudic, pe direcția Mariupol - Crimeea - Odesa. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, a spus ea, Transnistria ar fi putut servi drept bază logistică, contribuind la întărirea liniilor de aprovizionare rusești. „Are resurse limitate, dar, cel puțin, nu este un teritoriu inamic ostil, spre deosebire de restul Ucrainei”.

Acum când Rusia și-a limitat obiectivul militar la fronturile de sud și de est, după cum a spus Kremlinul, costul aducerii unui alt teritoriu în război depășește cu mult orice beneficii. „Să deschidă un alt front când nu s-ar putea conecta cu el, când liniile lor de aprovizionare sunt deja întinse – cred că ar fi practic peste puterile lor.”

Cu toate acestea, avertismentele că Transnistria s-ar putea alătura conflictului nu s-au stins. În decembrie anul trecut, șeful Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova a declarat că Rusia va lansa o ofensivă împotriva Republicii Moldova în 2023, în vederea conectării cu Transnistria. „Întrebarea nu este dacă, ci când se va întâmpla asta”, a declarat Alexandru Musteață pentru postul TVR Moldova. El a menționat pe scurt depozitul de muniții, sugerând că ar putea fi un obiectiv al invaziei ruse. „Una dintre ipoteze este utilizarea acestor muniții într-o posibilă confruntare militară”, a spus el.

Ar putea fi folosite în război munițiile de la Cobasna?

Invazia pe scară largă a Ucrainei a lovit Moldova mai tare decât pe vecinii săi. Economia celei mai sărace țări din Europa depinde de remitențe, în timp ce scena sa politică este disputată de liderii care militează pentru aderarea la UE și cei care optează pentru legături mai strânse cu Rusia. Populația de 2,6 milioane a crescut cu aproximativ 84.000 de refugiați ucraineni anul trecut. Moldova are cea mai mare proporție de refugiați ucraineni pe cap de locuitor în comparație cu alte țări din Europa. Atacurile asupra rețelei electrice a Ucrainei au dus la pene de curent și fragmente de rachete căzute pe teritoriul Moldovei. Rachetele rusești care traversează spațiul aerian moldovenesc au determinat suspendarea perioadă a zborurilor de pasageri. Întreruperea aprovizionării cu energie – până de curând dependentă în întregime de gazul rusesc – a dus la o creștere exponențială a inflației, ridicând prețurile bunurilor de bază cu peste o treime. Mii de moldoveni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva dificultăților economice, mulți dintre ei locuitori săraci și în vârstă din zonele rurale care susțin opoziția prorusă.

La începutul lunii februarie, premierul Republicii Moldova Natalia Gavrilița a demisionat, invocând crizele declanșate de războiul din Ucraina. Câteva zile mai târziu, președinta proeuropeană, Maia Sandu, a acuzat Rusia că ar complota pentru răsturnarea guvernului actual. „Sabotorii cu pregătire militară, camuflați în haine civile” plănuiau, a spus ea, să atace instituțiile statului și să ia ostatici. Ea a cerut Parlamentului să aprobe legi care acordă puteri lărgite serviciilor de securitate – o mișcare ce a stârnit critici din partea activiștilor locali pentru drepturile omului. Declarațiile Maiei Sandu au venit la doar câteva zile după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a emis un avertisment similar, spunând că serviciile speciale ucrainene au descoperit un complot rusesc de destabilizare a Republicii Moldova.

Rusia a reacționat la declarațiile guvernelor de la Chișinău și Kiev. Pe 23 februarie, Ministerul Apărării al Rusiei a anunțat că a dejucat un complot ucrainean de invadare a Transnistriei. Ca pretext pentru invazie, a spus ministerul, serviciul de securitate ucrainean plănuia o operațiune sub steag fals prin care agenții săi, deghizați în soldați ruși, să lanseze atacuri din Transnistria. Două săptămâni mai târziu, la începutul lunii martie, autoritățile separatiste transnistrene susținute de Rusia au declarat că au dejucat un complot ucrainean de asasinare a liderului secesionist, Vadim Krasnoselski. Ucraina a respins toate acuzațiile și le-a calificat drept provocări și „operațiuni psihologice” lansate de Moscova.

Puțini analiști cred că Ucraina va lansa o ofensivă în Transnistria. „Mi se pare incredibil că ucrainenii ar încerca un fel de incursiune terestră, deoarece acest lucru ar încălca integritatea teritorială a unei alte țări – lucru de care este acuzată Rusia în prezent”, a spus Emily Ferris de la RUSI. De asemenea, nu există niciun indiciu că Rusia intenționează să atace Moldova. Institutul pentru Studiul Războiului din SUA este de părere că Rusia nu are capacitatea pentru un astfel de atac și că ultimele sale afirmații par să facă parte dintr-un efort mai larg de destabilizare a Republicii Moldova, posibil prin pregătirea terenului pentru un atac sub steag fals în Transnistria.

Narațiunea oficială rusă a fost însoțită de tot mai multe mențiuni despre Cobasna pe canale neoficiale. Un articol recent de pe un blog militar rusesc a speculat că Ucraina ar putea încearca să acapareze depozitul de muniții de la Cobasna pentru a-și aproviziona trupele. Afirmații similare au fost amplificate și pe rețelele de socializare prin declarații care susțin că Transnistria ar fi prins în capcană depozitul de muniții pentru a preveni căderea acestuia în mâinile ucrainene. 

Totuși există o problemă majoră cu afirmațiile că fie Ucraina, fie Rusia, de altfel, ar putea folosi depozitul pentru a furniza stocul în scădere a armatelor lor de obuze. Cele mai noi muniții fabricate păstrate la Cobasna „au probabil cel puțin 40 de ani”, a spus William Hill, fostul ambasador OSCE în Moldova. El a făcut parte din echipa internațională care a inspectat depozitul în timpul efortului de dezarmare de scurtă durată de la începutul anilor 2000. „Nu este foarte util în scopuri militare.” Din cauza vechimii lor, a spus Hill, cea mai mare parte a munițiilor nu ar mai fi suficient de sigură sau de fiabilă pentru a fi folosite în luptă.

Un oficial moldovean a confirmat că cea mai mare parte a munițiilor au depășit cu mult data-limită de utilizare. „În perioada 2004-2007, cea mai mare parte a acestor muniții expirase deja sau se apropia de sfârșitul termenului de valabilitate”, a declarat Valeriu Mija, secretar de stat la Ministerul Apărării al Republicii Moldova. Emily Ferris de la RUSI a precizat că inspecțiile internaționale anterioare au arătat că depozitul conținea doar arme sovietice degradate, care nu ar fi de niciun folos într-un război activ. „Chiar dacă obuzele nu ar fi degradate”, a spus ea, „mi-ar fi greu să cred, în primul rând, că sunt încă utilizabile sau compatibile cu armamentul actual al Rusiei și, în al doilea rând, că ar putea schimba cu adevărat cursul războiului în favoarea Moscovei.”

Există riscul unei explozii la Cobasna?

Douăzeci de mii de tone de muniții sovietice degradate ar putea avea o valoare mică în prima linie a războiului? Ar putea totuși să ajungă să joace un rol în conflictul mai larg? Atât Rusia, cât și Ucraina au capacitatea de a arunca în aer depozitul Cobasna, deși motivele lor pentru a face acest lucru sunt mai degrabă improbabile.

Vara trecută, Ucraina a atacat zeci de depozite de muniții rusești în Donbas, folosind rachete Himars furnizate de SUA pentru a lovi ținte în spatele liniilor frontului. Aceste atacuri, însă, au distrus munițiile destinate câmpului de luptă, mai degrabă decât stocul degradat. Depozitele erau de altfel situate pe teritoriul ucrainean, deși într-o regiune aflată sub control rusesc. Un atac masiv ucrainean asupra a ceea ce este oficial teritoriul Moldovei, o țară prietenă, ar fi greu de justificat. Probabilitatea ridicată a victimelor civile ar trebui să acționeze ca un alt factor de descurajare, deoarece ar putea pune în pericol sprijinul diplomatic și militar occidental de care depinde Ucraina. Întrucât Cobasna se află la doar doi kilometri de granița cu Ucraina, explozia va avea cu siguranță un impact și asupra civililor ucraineni.

De asemenea, este greu de estimat cum ar putea Rusia să beneficieze de aruncarea în aer a Cobasnei. O explozie la depozit ar ucide sute de soldații proprii, precum și civili dintr-un teritoriu aliat, în special aproximativ 1.000 de locuitori ai satului Cobasna. Un atac cu steag fals, efectuat doar pentru a implica Ucraina, ar putea, teoretic, să servească obiectivelor Rusiei. Cu toate acestea, subterfugiul ar trebui să evite suspiciunile aliaților Ucrainei – lucru greu de crezut, având în vedere reputația Rusiei. Artem Filipenko de la Institutul Național pentru Studii de Securitate din Kiev a spus că un atac rusesc asupra Cobasnei este totuși de imaginat doar în condițiile în care Rusia urmărește scopul să obțină avantaje tactice din posibile dezastre. „Ar trebui să luăm în considerare disponibilitatea Rusiei de a recurge la provocări și crime. După cum vedem, ei amenință și Centrala nucleară Zaporojie”, a spus el, invocând numeroasele avertismente că ciocnirile în apropierea centralei electrice din estul Ucrainei ar putea provoca un accident catastrofal.

Cu toate acestea, cel mai mare pericol pentru Cobasna poate proveni încă din cea mai prozaică dintre amenințări – o explozie accidentală, posibil declanșată de protocoale de siguranță laxe sau resturi de rachete sau o combinație a celor două. Mai mulți experți au pus la îndoială dacă munițiile au fost depozitate corespunzător. „Nimeni nu a lăsat înregistrări scrise despre tipul munițiilor și unde exact sunt păstrate”, a spus Ion Leahu, un colonel în retragere al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Preocupări similare au fost evidențiate într-un raport OSCE, în urma vizitei ambasadorilor din noiembrie 2006 la Cobasna – ultima inspecție a unei echipe internaționale. Raportul spunea că nu există un inventar exact al munițiilor, în timp ce păstrarea acesteia ar putea fi afectată de modul în care a fost depozitată: „Înălțimea stivelor, absența completă a benzilor și paletizării și lipsa spațiului dintre acestea îngreunează accesul și ar putea astfel împiedica procedurile de verificare și contabilitate, ceea ce ar putea afecta siguranța.”

În cazul în care Cobasna iese nevătămată din război, experții spun că munițiile ar trebui distruse la fața locului, mai degrabă decât să fie transportate în Rusia. Întrucât distrugerea la fața locului este un proces costisitor și complex, Moldova ar trebui să înceapă să se pregătească pentru aceasta prin convocarea unei conferințe a țărilor și organizațiilor dispuse să contribuie, potrivit lui Sergiy Gherasimciuk, expert în securitate și director executiv adjunct al Centrului de Politică Externă, Ukrainian Prism, de la Kiev. „Dacă Rusia este învinsă, va fi mult mai ușor să începeți procesul”, a spus el.

Stanislav Secrieru, analist senior la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, de la Paris, a spus că o înfrângere a Rusiei ar putea crea o oportunitate pentru o înțelegere politică între Chișinău și Tiraspol. Cu toate acestea, a avertizat el, o Rusie slăbită în anii 1990 a reușit încă să-și mențină influența în conflictele din Georgia și Moldova cu regiunile lor separatiste. „Ar trebui evitate presupunerile liniare că înfrângerea Rusiei va schimba automat status quo-ul în Transnistria, Osetia de Sud și Abhazia”.

Încercările eșuate pentru identificarea unei soluții în aceste teritorii – eșecul prelungit de a le face sigure – rezonează cu soarta pulberei de la Cobasna. În 2004, când relațiile dintre Rusia și Occident au fost mai bune, pauza în evacuarea armamentului condusă de OSCE a fost văzută ca un regres temporar. „Ne-am gândit că ne vom întoarce la retragerea munițiilor în câteva luni sau câțiva ani”, a spus William Hill, fost ambasador în Moldova. Nimeni nu a avut în vedere la momentul respectiv că situația ar rămâne înghețată așa timp de 19 ani.”

Nu am putut să călătoresc la Cobasna pentru această investigație, deoarece autoritățile transnistrene au restricționat accesul jurnaliştilor  de la invazia pe scară largă a Ucrainei. Cu toate acestea, într-o călătorie anterioară, cu trei luni înainte de invazia rusă în Ucraina, am fost uimit de cât de plăcut arăta satul Cobasna. Dincolo de satele din jur, care au un aspect de mizerie rurală – drumuri rele și case dărâmate. Prin comparație, Cobasna are case îngrijite și drumuri asfaltate.

Primarul satului, Leonid Ivanovici Kuratov, mi-a spus la telefon că satul își datorează norocul depozitului de muniții de la periferie.

„Oamenii de aici lucrează în unitatea militară”, a spus el. „Sunt tratați bine, au salarii bune. Nu le este frică [de o explozie] pentru că aceasta este slujba lor.” El a vorbit cu nostalgie despre o perioadă dinaintea războiului, când sătenii de pe ambele părți ale graniței cu Ucraina se vizitau unul pe celălalt. "Ce s-a întâmplat cu ei? Americanii i-au transformat în zombi! I-au schimbat pe ucraineni din rădăcini!”

Ilie Gulca este jurnalist de investigație din Chișinău. Acest articol a fost realizat în cadrul Fellowship for Journalistic Excellence, susținut de Fundația ERSTE, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network. Editare de Neil Arun.