31 octombrie 2022, ora 11:48

Geniștii Armatei Naționale se deplasează la Naslavcea, acolo unde luni dimineață, 31 octombrie, a căzut o rachetă doborâtă de sistemul antiaerian ucrainean. Potrivit Ministerului Apărării, geniștii urmează să facă cercetări la fața locului. 

„Totodată, în contextul incidentului respectiv, informăm că sistemele de supraveghere aeriană ale Armatei Naționale nu au detectat zboruri ilegale în spațiul aerian al Republicii Moldova. Menționăm că fragmentele rachetei doborâte nu au fost depistate de stațiile de radiolocație din cauza dimensiunilor și suprafeței mici de reflecție ale acestora”, menționează cei de la Ministerul Apărării. 

O rachetă, lansată de pe teritoriul Ucrainei, doborâtă de sistemul antiaerian ucrainean, a căzut în extremitatea de nord a localității Naslavcea. Din fericire, nu au fost înregistrate victime, însă ferestrele mai multor case din Naslavcea au fost distruse. 

Autoritățile ucrainene au informat că în această dimineață a avut loc un atac cu drone asupra barajului Dnestrovsc, de pe teritoriul Ucrainei, care este la o distanță de 1 km de barajul Naslavcea. Atacul rusesc nu a afectat barajul, dar au fost atacate componentele electrice aferente barajului ucrainean, vizate fiind transformatoarele electrice. Autoritățile ucrainene anunță că nu există pericol de inundații.

În prezent, efective ale MAI au încercuit zona căderii rachetei, pentru a evita eventuale pericole, iar un grup de documentare se află la fața locului.

14 decembrie 2024, ora 22:30

De-i frig, de-i soare, de-i vânt, de-i ploaie, sătenii din Sirota se simt ai nimănui. Sunt mai bine de șase ani de când nu au transport public spre Orhei, fiind singurul sat din raion fără acces către oraș. Se chinuie bătrânii, care au nevoie de medicamente ori alte produse, se chinuie tinerii, care se duc la muncă, se chinuie elevii, care învață în Orhei. Cei care nu au mașinile lor, se pun la mila celor de ocazie, poate, poate, va opri vreun șofer și îi va lua. Dar și până la stație au de străbătut kilometri buni, și toți în deal. Au bătut alarma, au mers la primărie, apoi la consiliu, au bătut la multe uși, au scris inclusiv președintei Maia Sandu. Dar, tot fără rezultat. Niciun transportator nu vrea să deservească această rută, pentru că sunt o mână de oameni, spune primarul. 

În timp ce unii așteaptă iarna ca pe o binecuvântare, alții privesc cu înfrigurare la vremea ce se strică și devine tot mai rece. Sunt îngrijorați și o bună parte dintre sătenii din Sirota, singura localitate din raionul Orhei în care nu există transport în comun. 

„- De cât timp nu aveți transport aici în sat? - Eee, de cât timp. De mulțișori ani. Vreo 7-8 ani. - 6 ani. - 6 ani? Ei, cam așa. Nu avem cu ce ne deplasa și suntem nevoiți să ridicăm dealul și să ne ducem. Înapoi tot așa venim, cu mașini de ocazie. Care ne ia, care nu ne ia. - Cât achitați pentru mașina de ocazie? - Ei, cât. Până în deal acolo e 15 lei, până în sat 20. Și tot așa”.

„- Noi suntem comună, trei sate: Crihana, Cucuruzenii de Sus și Sirota. Și până la primărie este oleacă de distanță. 5-6 km. Pe care tot îi parcurgem pe jos pentru că n-avem transport. Dar când avem nevoie, ne ducem. Ce să facem. - Ați apelat la primar, v-ați plâns? - Am apelat la primar, la raion și la minister. Și băietanul asta, iată, care el a scris, a scris peste tot locul, și lui Maia Sandu chiar ia scris. Și nu avem niciun răspuns. Dar noi vrem rutieră și gata. Că nu-i chip. - Și parcurgeți 3 km...? - 3 la deal și 3 la vale”. 

„- Și mergeți iată așa, pe jos, când vă trebuie la oraș. - Da. Iată ne ducem acolo la mașină de ocazie. - Toată lumea se miră de noi. Iată avem zile când, iată lucrăm, ne ducem la seminare, și-i unicul sat din raion care nu are transport. Când le spunem parcă-i o poveste pentru ei. Toți se miră de satul acesta că nu-i transport. Primii ani credeau că le spunem minciuni. Cum așa, satul să nu aibă transport? - Iaca nu-i. Până la urmă, s-au convins și ei din auzite”.

Locuitorii satului se plâng și pe lipsa unei farmacii. Punctul medical oferă un număr limitat de medicamente, spun oamenii, iar ca să-și cumpere tot de ce au nevoie trebuie să se ducă la Orhei. Cu un transport de ocazie, în cazul celor care nu au mașini personale. 

„- Ei, dacă ar fi aici la medpukt-ul, că-i păcat de clădirea asta. Să mai de-a și medicamentele acestea, să nu ne ducem. Că iată dacă s-au terminat, trebuie să te duci la Orhei. - ... Și-ți spune că programa nu merge. Vină iar înapoi. Iată sunt oameni care de două ori s-au deplasat și nu le mergea programa. Chiar îi bătaie de joc din partea de sus cu totul. - Nu știu că, văd că, la alegeri tare ne mai cheamă toți. Și ne poftesc, și ne roagă să ieșim. Și la televizor, și la radio. Dar când să întoarcă ceva pentru noi - yok”. 

„- Ce vă doriți să se întâmple pe lângă transport? - Și pensia să fie mai mare. - Ce pensie aveți dvs.? - Am 2700. Și de foc să ne dea mai mult, că-i scump lemnul. - Vă încălziți la sobă? - La sobă. La lejancă. - Cât plătiți pe lemne, cât ați achitat? - Iată mă duc pe deal, așa, bătrână, și caut, aduc. Că pensia n-ajunge”. 

„- Ne rugăm să ningă. Că mai pui pe sanie sarcina. - Îi grea situația la sat, foarte grea. Puțini suntem. Au mai rămas vreo două bătrâne. - Câți locuitori sunteți aici în sat? - Vreo 600. - 600? Am citit pe internet că sunteți vreo 500. - Așa, sub 600. - Mai moare câte unul și rămân vreo două bătrâne aici. - Tineret aveți în sat? - N-avem. S-au dus toți, săracii. S-au dus toți. La ce să șadă aici”. 

Văzând că trec anii, iar microbuzul întârzie să apară în localitate, unii localnici s-au mobilizat și au mers, după explicații, la consiliul raional Orhei.

„Am fost trei femei la consiliu. Și au ieșit două doamne și ne-au spus că, primarul se străduie foarte mult să ne facă rutieră, dar încă cineva ne pune bețe în roate și nu poate. Dar, cred că, se străduie să ne facă. Dar pe primar nu l-am văzut, adică, mă rog, nu trebuie să stea numai la Sirota, mai are sate. - Iată băitanii ăștia, învață, vin de la școală, se duc vai de capul lor dimineața și iată vin. - Puneți rutieră că n-avem rutieră”.

„- Mergeți și învățați la Orhei, da? - Da. - Cum vă deplasați, cum ajungeți acolo la stație? - Dimineața cu tata. Ș-apoi, de-amu cum vedeți, pe deal. - Tata vă duce cu mașina? - Da. Că el se duce la lucru. - Și veniți așa e jos, de la stație până la stație? - Da. - Vă este greu? - Este oleacă. Acuma că e frig, mai plouă și e problemă”. 

„- Cât timp faceți din centrul satului ca să ajungeți aici la stație? - O oră bună de foială. - Pe jos, din centrul satului ? - Da. Care încă de-alde mine și mai greu. Cu sloboda, dar să mai am vreo sumkă (geantă), mă mai pun jos și mă mai uit dacă este cineva din urmă să mă ia”. 

„- Cine circulă mai des, dacă puteți să ne spuneți, cât timp faceți de la stația de lângă magazin până la stația din partea aceasta? - Nu ne-am uitat la ceas, dar mai mult de o oră. - În 45 de minute eu îl ridic, pe jos. Dimineața la 5 mă scol, la 6 sunt în deal, încetișor așa. Și de-amu așteptăm transportul”.

„- Tanti Zina, mai poți matale? - De-amu aici îi. Am obosit cu totul. - Și încă n-am ajuns la stație. - Poate voi ajunge încetișor. Baba de 70 de ani, unde să mai poată de-amu. 

„- Noroc să mai trăiesc vreo doi ani, măcar să văd ce-o mai fi. - Măcar să dea rutieră, da? - Da. Măcar să mă duc o dată-n lună. Nu-mi trebuie chiar în toată ziua, dar când îmi trebuie pentru medicamente. Atunci mi-i greu”.

„- Am venit din centrul satului până aici, unde scrie denumirea satului. - Sirota, da. - Și mai avem de parcurs încă 2 km, până la stație. - Până la Chiperceni, acolo e oprirea noastră. - Din centru până aici, noi am parcurs un... - Un km. - Și dvs., zilnic, parcurgeți 3 km în timp de o oră? - Da”.

Pe drum am mai întâlnit o tânără, care zilnic face drumul Sirota-Orhei, pentru a ajunge la școală.

„- De unde veniți acuma ? - De la Orhei. - Înveți acolo? - Am înțeles că aici în sat nu aveți transport. Îți este greu să parcurgi drumul? - Da. Desigur. - Cât timp îți ia din centrul satului, iată tu, că ești tânără? - Până-n deal? - Da. - Să zicem vreo jumate de oră”. 

„- Și aștepți așa mașina de ocazie, găsești ceva transport ? - Rar”. 

Ploaia și ninsoarea fac drumul spre stație și mai greu de parcurs

„- Locuiesc aici de 40 de ani. Nu m-am dus nicăieri. Dar e foarte greu. Iată duci seminare sau dări de seamă, n-ai cu ce te duce. N-ai cu ce te deplasa. Dacă te ajunge și te ia o mașină - e bine, dacă nu - ai urcat dealul până în deal. Acolo încă stăm, putem să stăm și o oră, dacă trece cineva și ne ia. Dar dacă nu trece și nu ne ia, ședem mult acolo. Dar dacă mai vine frigul și vine omătul, nu știu cum voi sta acolo. - Foarte greu. Eu m-am eliberat de la lucru, și nu o dată. Mă întreabă o doamnă: De ce vara lucrezi și iarna nu? Zic: Iată o să te iau cu mine și o să vezi ce deal ridic eu. Și încă la Chiperceni ne ducem, 3 km. Și când ajung la lucru, și murdară și udă-n spate, foarte greu. - Lucrați la Orhei? - La Orhei, da. Am lucrat. Dar acuma nu pot. Uitați-vă, pe timpul acesta, să te duci la lucru? Nu. - Vă este frig, e greu. - Da, îi greu”. 

„- Eu lucrez la Brodețchi. Și noaptea venim, noaptea ne ducem. - Mai dăm și peste șacali. - E aproape pădurea de dvs. - Da. Am dat și peste șacali”.

„- Pe lângă faptul că vedem că, drumul, totuși, este bun, vă este greu să mergeți acolo în deal. - Îi greu, că de-amu nu-i nici vârsta care să ridicăm dealul. - Da închipuiți-vă dacă să ne mai ducem cu ceva de vânzare la piață. Cu două genți. Și înapoi. Ridică cum? - Aveți așa oameni care se duc la piață, da? - Avem, cum să nu avem. Avem, că numai cu salariul nu poți trăi. Mai lucrăm, ami luăm și mai ducem. Închipuiți-vă, ridici dealul cu două sau mai multe, că vrei să cumperi ceva. Te gândești că la Orhei oleacă e mai ieftin ca la noi. E foarte greu”. 

Primarul satului Sirota recunoaște că problema lipsei transportului este una de lungă durată, moștenind-o de la fosta administrație. Ion Stratulat susține că s-a adresat de mai multe ori la consiliul raional Orhei cu solicitarea de a introduce o rută de transport în localitate. Însă, de fiecare dată, un răspuns clar nu a reușit să obțină.

„Sirota este o localitate din comuna noastră. Cunoaștem foarte bine problema cu care se confruntă, este o problemă pe care am moștenit-o și eu când am venit în funcție de primar. Deci problema transportului public. Este, probabil, unica localitate din raionul Orhei care este lipsită de acest drept de a circula spre punctul raional Orhei. Și aici fac referire la spitalul Orhei, farmacie, piață și multe alte destinații de care au nevoie sătenii. De nenumărate ori am scris demers la Consiliul Raional Orhei. Dumnealor au înțeles problema respectivă și au pus această problemă către comisia de transport, însă nu a fost rezolvată. Vă explic de ce și din ce considerent. 

Fiindcă niciun transportator, niciun agent economic nu vrea să deservească localitatea respectivă, pentru că sunt puțini călători și, logic, nu are profit. Nici măcar șoferul sau motorina nu și-o poate scoate din acești călători. Și din acest punct de vedere nu putem soluționa problema respectivă. Cunoaștem profund durerea sătenilor, dar asta este situația actuală și încercăm cumva, totuși, să o rezolvăm, să negociem cu transportatorii care-i avem în raionul Orhei. La moment suntem în proces de lucru”, a spus primarul comunei Crihana, Orhei, Ion Stratulat.

Nu doar numărul mic de oameni descurajează transportatorii, dar și amplasarea satului. 

„Atât primarul, cât și conducerea raionului Orhei, cunoaște problema respectivă, cât și comisia de transport Orhei. Noi chiar am încercat să vorbim cu unii agenți economici, cumva, să facem prelungirea unei rute existente. Aici fac referire, satele din vecinătate: Chiperceni, Zahoreni, Podgoreni. Transportatorii se refuză, pentru că, cu adevărat, este un sat așa, dacă ați observat, amplasat cu o rampă la intrarea în localitate și, mai ales pe perioada rece a anului, transportatorii fug de această rampă și nici călători nu sunt. Cu părere de rău asta este situația. Nu vrea nimeni să deservească localitatea respectivă”. 

Întrebat deseori de săteni când vor avea o rută de transport, primarul le oferă un un răspuns vag, pentru că altceva nu are ce le spune. 

„Nu există, probabil, adunare în localitate, fie pe orice criteriu, cum ar fi criteriul politic. Orice criteriu. Când ne întâlnim cu sătenii, unica problemă care mi-o aduc la cunoștință: Domnule primar, cum facem cu ruta, cum rezolvăm problema cu transportul?. Clar, că eu, fiind un administrator, încerc să-i calmez și încerc cumva să soluționăm problema respectivă, însă, cu părere de rău, la moment, nu există transportator care ar putea să ne asigure cu transportul către punctul raional Orhei. Este greu. Lumea este nevoită să circule până la traseul central. Vă dați seama, afară ninge, plouă și lumea se chinuie să iasă până la traseul central. Adică, avem speranța că, totuși, un agent economic să găsim”. 

Secretara comisiei raionale de transport din Orhei confirmă că toată lumea este la curent cu problema transportului în Sirota. Din cauza că niciunagent economic nu vrea să opereze această cursă - Sirota-Orhei, speră ca soluția să vină de la Agenția Națională de Transport Auto.

„Deci a fost înaintat demersul din partea autorităților publice locale referitor la deschiderea rutei date, Orhei-Sirota. Respectiv, demersul dat a fost discutat cu comisia din data de 9 septembrie a anului curent. Nemijlocit, după aceea, ca secretar al comisiei, ne-am adresat la Agenția Națională de Transport Auto, care au acceptat, respectiv, ne-au avizat pozitiv graficul care a fost propus pentru ruta respectivă. În cazul dat, urmează să publicăm anunț în monitorul oficial. - Dar este vreo promisiune că în timpul apropiat, în câteva luni sau jumătate de an, va fi vreo rută, măcar o dată în săptămâna? - Ținând cont de prevederile codului transportului auto, urmează a fi anunțat concurs și, respectiv, care va fi câștigătorul concursului, deci, vom afla după”, a menționat secretara Comisiei raionale de transport, Aliona Student.

Pe de altă parte, Agenția Națională pentru Transporturi Auto susține că a avizat pozitiv, încă în luna august, anul 2024, propunerea Consiliului Raional Orhei de a introduce trei curse regulate pe ruta Sirota-Orhei. Însă, responsabilitatea pentru implementarea acestei decizii și desemnarea unui operator de transport este consiliul raional. 

„Satul Sirota, raionul Orhei, gestionarea transportului din localitatea respectivă, la nivel raional, ține de competența Consiliului Raional. Consiliul raional s-a adresat în luna august 2024 către agenție, să avizăm propunerea de includere în program de transport raional, a trei curse din localitatea Sirota spre centrul raional Orhei. Tot, în luna august, în termen de 15 zile, Agenția a avizat pozitiv la solicitarea consiliului raional și cu permisiunea ca dumnealor să poată să pună la dispoziție cursele respective și să desemneze un agent economic ca să deservească localitatea dată.

Gestionarea transportului rutier, serviciului de transport public la nivel raional intră în competența consiliilor raionale. Consiliul raional urmează să aibă în cadrul lor o structură care este comisia în domeniul respectiv și comisiile respective realizează toate problemele și iau deciziile ceea ce ține de transportul rutier”, a spus șeful Direcției Programe Transport, ANTA, Ion Jîlteanu.

Anual, Agenția Națională de Transport Auto primește zeci de solicitări pentru avizarea rutelor raionale. 

„În 2024 avem 70 de cereri privind avizarea a 70 de rute. Aceasta însumează 171 de curse la nivel raional. Din toate cererile acestea, 150 au fost avizate pozitiv și 21 au fost avizate negativ. Avizarea negativă se face din motiv că nu se respectă prevederile codului transportului rutier, și anume art. 36, ce ține de principiile de informare a programelor de transport. Și art. 37 - să fie respectat intervalul minim de 15 minute între capetele de rută”. 

În Republica Moldova, transportul public este organizat la nivel local, raional și interraional, fiecare având propriile reguli de funcționare. Consiliile raionale administrează rutele din raza lor teritorială, în timp ce ANTA coordonează transportul care leagă raioanele.

„Legislația la noi prevede că, există curse locale care sunt aprobate în programul de transport local. Acestea sunt curse la nivelul unei unități teritoriale administrativ, cum ar fi un oraș, în cea mai mare parte. Avem curse raionale care sunt pe teritoriul administrativ, gestionat de către un consiliu raional și avem curse interraionale care sunt gestionate de către ANTA. Acestea sunt curse care fac legătura minimum în două raioane. Fiecare consiliu este responsabil de programul de transport respectiv. Dacă luăm cele raionale, avem 32 de consilii raionale care gestionează 32 de programe raionale, plus UTA Găgăuzia. Toți au programe de transport la nivel raional. Programul de transport raional include toate cursele, rutele care sunt la nivel de raion”.

Chiar dacă agenția emite, în mare parte, avize pozitive pentru rutele propuse, în continuare consiliile raionale trebuie să le implementeze, reiterează reprezentantul ANTA.

„- Ce se întâmplă în cazul în care dvs., ați avizat pozitiv, dar satul rămâne în continuare, pe o perioadă lungă de timp, fără transport? - Deciziile, ceea ce ține de rutele raionale le ia consiliul raional și comisia formată în cadrul consiliului. Agenția nu are dreptul legal de a influența deciziile acestora, nici nu poate să monitorizeze modul de desfășurare a concursurilor sau să verifice legalitatea actelor emise”.  

Potrivit datelor oferite de ANTA, în gestiunea celor 32 de consilii raionale se află 2275 de curse autorizate prin care se face legătura dintre localităție rurale și centrele raionale. 

Un reportaj realizat de Gabriela Ursu
Imagini și montaj de Vlad Glinjan