Jurnaliștii site-ului american Foreign Policy au documentat cele mai importante evenimente din domeniul schimbărilor climatice ale anului 2022 și au explicat ce ne-ar putea aștepta în anul următor. Numai măsuri rapide și fără precedent luate de guverne pot preveni pericolele climatice catastrofale, susțin specialiștii consultați de publicație, notează Libertatea.
În acest an, nevoia de acțiune în domeniul climei a fost mai evidentă ca niciodată. În parte, acest lucru a fost evidențiat de fenomenele meteorologice extreme din întreaga lume, de la inundațiile musonice din Pakistan la valurile de căldură din Europa. Numai măsuri rapide și fără precedent luate de guverne pot preveni pericolele climatice catastrofale, spun specialiștii. În același timp, încercarea de a limita creșterea temperaturii globale la 1.5 grade Celsius – pragul stabilit în Acordul de la Paris – este o țintă încă posibilă, crede Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene. Iată, așadar, 5 dintre cele mai importante povești despre modul în care anul 2022 a influențat acțiunea internațională în domeniul climei – și ce ar putea urma, potrivit jurnaliștilor Foreign Policy:
1. Ce se întâmplă dacă democrația și atenuarea schimbărilor climatice sunt incompatibile?
Dacă există un lucru pe care oamenii de știință din domeniul climei l-au subliniat în ultimii ani, acesta este urgența amenințării climatice – și necesitatea de a acționa acum pentru a preveni cele mai grave consecințe ale acesteia. Dar ce se întâmplă dacă democrația nu este la înălțimea sarcinii?
Aceasta este întrebarea la care jurnalistul american Cameron Abadi încearcă să răspundă în eseul său despre eșecul democrațiilor de a lua măsuri semnificative în domeniul climei. Deja, subliniază Abadi, majoritatea țărilor nu și-au respectat angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris de a limita încălzirea, potrivit Foreign Policy. Problema, scrie el, este dublă: pe de o parte, procesele democratice moderne tind să fie lente prin natura lor; pe de altă parte, lobby-urile puternice au un interes personal în menținerea status quo-ului. Democrația, scrie Abadi, „funcționează prin compromis, dar schimbările climatice sunt exact tipul de problemă care pare să nu permită acest lucru”.
Această incapacitate de a acționa a dat naștere unei varietăți de actori politici radicali, de la Extinction Rebellion care organizează greve la instanțele de judecată care forțează acțiunea climatică, până la miliardarii cu potențialul de a finanța proiecte tehnologice pentru răcirea planetei. Privirea în afara politicii tradiționale poate sau nu să ofere soluții, scrie Abadi, dar creșterea radicalismului climatic sugerează că democrația, așa cum există astăzi, ar putea să nu fie suficientă pentru a salva Planeta.
2. Șeful european pentru climă: obiectivul de 1,5 grade Celsius este pe muchie de cuțit
După Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2022 (COP27), redactorul-șef al FP, Ravi Agrawal, l-a intervievat pe Timmermans, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene. De-a lungul conversației lor, Timmermans oferă perspective asupra unora dintre cele mai mari întrebări privind clima în prezent, printre care se numără: Care au fost principalele concluzii de la COP27? Va reuși India să își atingă obiectivele? Pot Washingtonul și Beijingul să coopereze în domeniul climei? Și cât de fezabilă este o țintă de 1,5 grade Celsius – sau chiar 2 grade Celsius – în prezent?
„Dacă nu reducem emisiile, nicio sumă de bani de pe această planetă nu va fi suficientă pentru a repara lucrurile atunci când vom depăși (n.r. o creștere a temperaturilor de) 2 grade Celsius sau chiar mai rău”, i-a spus Timmermans lui Agrawal.
3. Modul în care vorbim despre schimbările climatice este greșit
În Occident, oamenii se referă adesea la activismul climatic ca la un sacrificiu. Dacă oamenii consumă mai puțin, spune logica, pot proteja generațiile viitoare. Totuși, acest limbaj al sacrificiului, susține istoricul Priya Satia, dezvăluie faptul că oamenii sunt blocați într-o mentalitate colonială. „Tocmai prin faptul că și-au îndreptat privirea spre viitor, generațiile anterioare au devenit risipitoare cu resursele Pământului”, scrie istoricul.
Acum este momentul, adaugă Satia, „să ne punem la îndoială presupunerile noastre cu privire la ceea ce este dezirabil, să ne recuperăm de la un mod de viață bazat pe consum, hiper-individualist, la care nu am avut niciodată dreptul și care a depins, încă de la început, de sclavie, genocid, distrugere ecologică și înstrăinare de noi înșine, de pământ și de alte ființe”. Numai renunțând la această abordare instrumentală a resurselor Pământului, susține Satia, oamenii pot avea grijă în mod corespunzător unii de alții și de planetă.
4. Fermierii din Pakistan se pregătesc deja pentru următorul dezastru
În reportajul său din provincia pakistaneză Sindh, jurnalista americană Betsy Joles prezintă bilanțul unuia dintre cele mai grave dezastre climatice ale anului: inundațiile care au ucis peste 1.700 de persoane, au afectat peste 33 de milioane de oameni și au dus la pierderi economice de miliarde de dolari. Milioane de fermieri din Sindh, provincia cea mai afectată, s-au confruntat cu pierderi de recolte pe scară largă și cu câmpuri scufundate în ape mult timp după ce musonul a trecut. După cum a declarat un fermier pentru Joles: „Grâul a dispărut, casele noastre au dispărut și ele”.
Guvernul le-a oferit fermierilor sprijin pentru a planta recolta de grâu de iarnă, dar preocupările pe termen lung legate de creșterea insecurității alimentare, a sărăciei și a vremii extreme în viitor rămân. Joles împletește reportajele de la fața locului cu analiza discursului global despre acțiunile climatice și despre cine ar trebui să le finanțeze. La urma urmei, Pakistanul – care contribuie cu mai puțin de 1 la sută din emisiile globale – a fost cel care a preluat inițiativa privind pierderile și daunele la COP27. După cum a declarat Sherry Rehman, ministrul pakistanez al schimbărilor climatice, pentru Foreign Policy: „Acestea sunt drepturi pentru țările care se află în prima linie a moștenirii de carbon a altcuiva”.
5. Mutarea mineritului din sudul global ratează ideea de justiție climatică
Una dintre problemele care se află în centrul tranziției energetice este faptul că aceasta se bazează pe extracția de minerale esențiale. Mineritul, desigur, este o afacere murdară, motiv pentru care țările din nordul global au externalizat-o cu decenii în urmă, scrie jurnalista și politologa Foreign Policy, Thea Riofrancos. Dar aceste guverne descoperă acum că, pe măsură ce cererea pentru aceste materiale – în special pentru litiu – crește, se luptă să țină pasul. Iar faptul că se bazează pe alte țări, cum ar fi China, pentru a extrage și prelucra aceste resurse prezintă riscuri geopolitice semnificative. Ca răspuns, Statele Unite și Uniunea Europeană caută să creeze lanțuri de aprovizionare cu litiu și alte minerale esențiale în interiorul propriilor granițe.
Cu toate acestea, politologa Thea Riofrancos susține că mutarea mineritului nu este un glonț de argint. „Harta emergentă a extracției de litiu reprezintă o provocare pentru justiția globală”, scrie Riofrancos. „În timp ce atragerea extracției în nordul global pare să atenueze daunele produse de extracția din sudul global, în realitate s-ar putea să facă prea puțin pentru a asigura o tranziție energetică corectă la nivel global”. Ceea ce ar putea fi necesar în schimb, susține Riofrancos, este o reducere a mineritului – și a consumului – în ansamblu, precum și un sprijin pentru membrii comunității care trăiesc și muncesc în locurile de extracție.
