De-i frig, de plouă sau chiar în perioada sărbătorilor, câteva zeci de oameni vin zilnic la Piața de vechituri de la Gara Feroviară pentru a-și scoate la vânzare și ultimele lucruri pe care le mai au în casă. Sunt preponderent bătrâni, împovărați de facturi și nevoia de medicamente. Ar vrea și ei ceva mai bun pe masă măcar de Crăciun, dar pensia mică nu le ajunge. Pentru asta decid să se despartă de hainele, bibelourile și alte lucruri dragi și își așteaptă în stradă zile întregi cumpărătorii.
„- De unde să i-au bani? Pensia e mică. Sunt nevoit tot ce am, să vând.
- Ce vindeți mai exact?
- Cărți, tot ce vedeți. Chiar și camera video o vând, și nimeni nu o cumpără”.
Acest bărbat are 87 de ani. Spune că viața l-a pus la încercare încă din copilărie. Spera că măcar la bătrânețe se va putea bucura de liniște, dar acum, grija că nu are ce pune pe masă, îl apasă tot mai mult. Și-a scos aproape toate lucrurile din casă și vine în fiecare zi la piața de vechituri de la Gara Feroviara, sperând că poate măcar astăzi va reuși să vândă ceva.
„E greu. Dacă mi-ar fi fost ușor nu m-aș fi aflat aici. Așa sunt nevoit să vând tot ce am, ca să cumpăr ceva în schimb. Nepoțica o să vină de Crăciun și vrea cadou”.
De zile tot mai grele se plânge și această femeie. Nu are soț și nici copii. A muncit toată viața în construcție, iar acum, pensia de 2200 de lei cu greu îi ajunge doar pentru facturi și medicamente. Azi a decis să-și ia hainele mai bune pe care le are în șifonier și a ieșit să le vândă, pentru a agonisi măcar ceva pentru mâncare.
„- Iată, de pe mine.
- Hainele de pe dumneavoastră?
- Da, da”.
Deși cere un preț derizoriu pentru haine, de numai 10-20 de lei, femeia spune că astăzi nu a reușit deocamdată să vândă nimic. Continuă să stea însă cu lucrurile în stradă până înnoptează, deoarece nu are altă soluție.
„Greutățile. Să plătesc comunalele, am avut operație la picior...”.
Dacă lucrurile de care sunt gata să se despartă au istorii diferite, durerea celor care le vând e aceeași- lipsurile acute, mai ales că în ultima vreme prețurile au explodat.
„Acum totul s-a scumpit, ce să facem? Așa, viața ne-a impus”.
„- Ce să facem?
- De ce ați ieșit? Ce va făcut?
- Viața este rea”.
Cumpărătorii pe care i-am întâlnit astăzi aici spun că își aleg câte ceva din lucrurile scoase la vânzare mai mult din compasiune, dar și să mai schimbe o vorbă cu cei care, din sărăcie, sunt nevoiți să-și vândă lucrurile de care îi leagă o viață.
„Unde, cum? Dacă lumea ar avea bani și posibilități, nimeni nu ar mai sta aici. Toți oamenii sunt săraci acum, de aceea venim și mai comunicăm”.
Zilnic, la piața de vechituri de lângă Gara Feroviară din Capitală, vin să-şi vândă lucrurile câteva zeci de pensionari. Aceștia sunt preponderent pensionari.
