În satele mici, unde pe ulițe nu prea mai auzi glasuri de copii, soarta școlilor e evidentă. Din lipsă de elevi și din intenția de a a face economii la bugetul și așa modest al localității, instituțiile de educație își închid ușile pentru totdeauna. Rămân să-i poarte de milă bătrânii, care-și amintesc de vremurile când se înghesuiau în bănci. Rămase fără copii, școlile se transformă, încetul cu încetul, în ruine.
Săptămâna aceasta am mers prin mai multe sate unde au fost închise școlile. Doar una dintre clădiri este folosită în continuare, fiind amplasată primăria. În celelalte situații, clădirile stau cu lacătele la ușă, nefiind clară soarta lor de mai departe.
În ultimii zece ani, în peste 200 de școli din țară, nu mai sună clopoțelul. În situația în care natalitatea scade constant, iar satele devin tot mai pustii, finanțarea unor școli a devenit o povară financiară pentru majoritatea primăriilor.
Sătenii din Hîrbovăț își amintesc de perioada în care pe aici alergau și se jucau copii. Acum, pe băncile din curtea școlii stau bătrânii, care așteaptă să mai schimbe o vorbă cu câte un trecător.
În sat, exact peste drum de acest gimnaziu, există încă o clădire, concepută cu scop de școală. A fost construită acum mai bine de 100 de ani, cu sprijinul mănăstirii. Astăzi, se ruinează cu fiecare zi ce trece.
Satul Hîrbovăț, în care locuiesc o mână de oameni, face parte din comuna Onișcani. Am mers la primărie să aflăm ce se va întâmpla cu aceste clădiri, care au fost cândva școli. Din păcate, am fost „singuri acasă”.
Până la urmă, am făcut rost de numărul de telefon al primarului. La telefon - aceeași situație. Am aflat că e în concediu.
Satul Chirianca din raionul Strășeni. Aici am dat de aceeași situație. Școala a fost închisă din cauza lipsei de elevi și de cadre didactice. Elevii care mai sunt în sat merg în localitățile învecinate pentru a studia, iar clădirea școlii a devenit între timp... primărie.
Pentru a nu lăsa clădirea să degradeze, primarul ne-a spus că a încercat să folosească toate spațiile disponibile.
Anul 2020 a fost ultimul an în care gimnaziul din satul Surchiceni a găzduit elevi. De atunci, ușile sunt deschise doar pentru a face curățenie.
Gheorghe Pleșca, și el cândva elev al acestei școli, ne face o excursie prin sălile de clasă, care pe timpuri, erau pline de copii. Acum, bărbatul este administratorul căminului cultural, iar primarul i-a cerut să aibă grijă și de clădirea fostului gimnaziu.
Bărbatul și-ar dori ca fostul gimnaziu să fie readus la viață.
Și sătenii se uită cu tristețe la fostul gimnaziu, dar trăiesc cu speranța că nu va fi lăsat să devină o ruină.
Primarul comunei Baimaclia, în componența căreia intră și satul Surchiceni, susține că sunt câteva idei de reincludere a clădirii în circuitul social al comunității.
Potrivit Biroului Național de Statistică, la începutul acestui an de studii, activau 1.218 instituții de învățământ primar și secundar general, cu 13 instituții mai puțin decât în anul precedent. În ultimul deceniu, circa 200 de școli și-au sistat activitatea. Conform legislației, după lichidarea instituțiilor de învățământ, clădirile rămân, în continuare, în administrația autorităților fondatoare. Dacă vorbim de primării, atunci soarta de mai departe a acestor imobile este decisă de consiliile locale, de preferință în scopuri educaționale, fiind vorba de o recomandare, nu și de obligare.
Un reportaj de Constantin Niculae și Veronica Gherbovețchii
Imagine de Vlad Glinjan