La un an de război, 18% din teritoriul Ucrainei rămâne ocupat de forțele ruse. În tot acest timp, Moscova a lansat un număr copleșitor de rachete- peste cinci mii de proiectile ucigașe au fost trimise peste satele și orașele din Ucraina, dar și asupra rețelelor energetice. Totul- pentru a îngenunchea acest popor. Zadarnic, însă. Ucrainenii continuă să lupte și spun că nu vor ceda niciun centimetru din țara lor.
În zorii zilei de 24 februarie, președintele rus, Vladimir Putin, a declarat că Rusia a început o așa-zisă operațiune militară specială. În timp ce liderul de la Kremlin anunța lansarea invaziei, zeci de regiuni ucrainene sunt bombardate simultan de armata rusă.
„Am decis să desfășor o operațiune militară specială. Scopul acesteia este protejarea oamenilor care timp de opt ani sunt supuși intimidărilor și genocidului de către regimul de la Kiev. Pentru aceasta, noi ne vom strădui să obținem demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”, a declarat președintele Federației Ruse, Vladimir Putin.
În realitate, a început teroarea, o invazie neprovocată în care armata rusă a ucis civili chiar din prima zi de război. Kremlinul miza pe un blitzkriek, adică un atac masiv și rapid în urma căruia Kievul să cedeze în doar trei zile. O lume întreagă era convinsă că au rămas zile numărate până la capitularea Ucrainei. Nimeni nu credea că o țară împânzită de trădători, condusă de un showmen, este în măsură să țină piept uneia dintre cele mai puternici armate din lume.
„Noi ne vom apăra. Nu vom ataca, dar ne vom apăra. Când ne veți ataca, veți vedea fața noastră, nu spatele”, a menționat președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Următoarele zile au fost marcate de bombardamente intense în estul țării și avansul forțelor ruse către Kiev. Paramilitarii susținuți de Rusia cuceresc regiunea Donbas, înaintând spre Harkov și Herson. Totuși, ținta numărul unu a fost capitala. Căderea Kievului urma să încurajeze ocupanții ruși și, dimpotrivă, să distrugă psihologic spiritul ucrainean.
Americanii pregăteau deja evacuarea lui Zelenski atunci când comandantul suprem al forțelor armate ucrainene le-a spus să nu are nevoie de transport, ci de muniții pentrui a-și apăra țara. Atunci când mulți credeau că totul se ruinează, conducerea Ucrainei a ieșit în centrul Kievului ca să-și asigure poporul că rămâne alături până la ultima suflare.
”Liderul partidului este aici, șeful oficiului președintelui este aici, premierul este aici. Cu toții suntem aici să aparăm independența noastră, aparăm Ucraina”, a vorbit președintele Ucrainean, Volodimir Zelenski.
La două zile de la declanșarea războiului, Zelenski anunță că primele loturi de ajutoare militare au pornit spre Ucraina. Au început cu rachetele Javelin, care au oprit tancurile rusești din asaltul asupra Kievului, au continuat cu sistemele de apărare aeriană, care au interceptat loviturile rusești împotriva infrastructurii critice a Ucrainei, următoarele fiind vehiculele blindate de care forțele ucrainene au nevoie pentru următoarea fază a conflictului.
Odată cu invadarea Ucrainei, s-a declanșat o criză a refugiaților fără precedent. Milioane de oameni, în special bătrâni, femei și copii, au pornit pe calea pribegiei, mulți dintre ei fără să știe încotro s-o apuce.
„Sunt de la sudul Ucrainei, unde a început războiul, unde... au venit oameni răi. Ne-au mutilat viața. Iar eu trebuie să-mi părăsesc familia și să fug cu copilul. Dar unde să merg, nu știu... Eu trebuie să fug cu copilul, deoarece vreau să-i protejez viața...”.
Drama oamenilor este de nedescris. Îi macină frica, durerea şi incertitudinea, dar sunt nevoiți să-și lase ţara cuprinsă de haos şi violenţe, dar și o parte din inimă, pentru că bărbații rămân să-și apere țara. Iar despărțirile sunt sfâșietoare.
Orașul port Mariupol, de malul mării Azov, va rămâne ca și simbol al rezistenței chiar dacă Ucraina a trebuit să-l cedeze. Asediați de agresor, lăsați fără apă, hrană și medicamente, zeci de mii de civili de la Mariupol au murit.
De-a dreptul cutremurătoare sun mărturiile oamenilor care s-au aflat mai bine de două luni în buncărele uzinei Azovstal. Extenuați, răniți și bolnavi, luptătorii de la Azovstal s-au predat în luna mai. Majoritatea au fost eliberați în câteva shimburi de prizonieri.
Momentul de cotitură, care a înaripat Ucraina, a fost ziua în care Rusia a anunțat așa-numitul gest de bunăvoință. După mai multe ambuscade cu mii de victime și tehnică distrusă, Moscova a început retragerea din regiunea Kiev și, ulterior, din Cernigov și Summî. Ucrainenii aplaudau mica victorie, doar că eliberarea lăsa și un gust amar. O lume întreagă a aflat despre atrocitățile cotropitorilor. Imagini cutremurătoare, cu gropi comune, oameni torturați și localități făcute una cu pământul au urmat și în Izium, Irpin și alte localități care fuseseră ocupate de ruși.
„Acestea sunt crime de război și vor fi recunoscute de către lume ca genocid. Sunteți aici astăzi și puteți vedea ce s-a întâmplat. Știm de mii de oameni uciși și torturați, cu membre tăiate, femei violate, copii uciși. Cred că este mai mult decât… Este un genocid”, a declarat președintele Ucrainean, Volodimir Zelenski.
Rusia a negat însă, de fiecare dată implicarea în acele atrocități, susținând, fără dovezi, că omorurile au fost înscenate. După eșecul din Kiev, Rusia și-a schimbat obiectivele de război, pentru a se concentra asupra regiunii estice, Donbas. Asta a declanșat cele mai devastatoare bătălii terestre ale războiului.
De-a lungul lunii iunie, ambele părți au susținut că au ucis mii de soldați inamici. Accentul războiului s-a mutat în principal în sud, iar Kievul a jurat să-și recucerească teritoriile ocupate. În septembrie, contraofensiva ucraineană era în plină desfășurare, astfel că Rusia a fost nevoită să-și retragă o parte din forțe din regiunea Harkov. Ramzan Kadîrov, aliatul cecen al lui Putin, a recunoscut că lucrurile nu mergeau conform planului, astfel că Moscova anunță o mobilizare parțială de 300.000 de oameni. De frică să nu fie luați la război, mii de ruși au luat cu asalt frontierele.
La 30 septembrie Moscova a anunțat anexarea a patru regiuni ucrainene: Donețk, Lugansk, Harkov și Herson. La scurt timp, însă, forțele ucrainene i-au alungat pe ruși din Harkov. A urmat o lovitură simbolică asupra podului care leagă Rusia de peninsula anexată Crimeea, iar la începutul lunii noiembrie ucrainenii au recucerit și Hersonul, odată cu malul vestic al râului Nipru.
Dacă pe câmpul de luptă suferea o înfrângere după alta, odată cu sosirea iernii, Rusia a început să lovească intens infrastructura energetică a Ucrainei. Potrivit estimărilor, atacurile au lăsat 10 milioane de persoane fără curent electric, apă sau încălzire.
De câteva luni linia frontului este în orașul Bahmut, pe care forțele rusești încearcă să-l cucerească. Aceasta a devenit cea mai lungă și sângeroasă bătălie, de când Rusia a invadat Ucraina în februarie anul trecut, unde ambele tabere au suferit pierderi mari de militari. Astfel, dacă acum un an Putin se aștepta la o victorie fulgerătoare, de câteva zile, socoteala de pe front a fost alta.
Totuși, nici pierderile enorme suferite de armata sa, nici faptul că Rusia și cetățenii săi sunt văzuți în Occident ca agresori și nici cel că armata sa se confruntă acum cu o Ucraină rezistentă, susținută de o alianţă militară condusă de SUA, nu opresc ambițiile președintelui rus. O confirmă și discursul său despre starea națiunii, de acum câteva zile. Putin pare că se pregătește de un război de uzură. Iar miza lui ar putea fi că, la un moment dat, Occidentul își va tempera ajutorul militar și financiar oferit Ucrainei, care până acum a fost unul substanțial de ordinul zecilor de miliarde de dolari.
Deocamdată, însă, liderul de la Casa Albă și cei de la Bruxelles par la fel de hotărâți, ca în prima zi de război, să-i susțină pe ucraineni să reziste în fața ambițiilor expansioniste ale Kremlinului.
Potrivit datelor oficiale, până acum în război au fost uciși peste 7.000 de civili ucraineni, dintre care peste 400 erau copii. ONU precizează, însă, că numărul real al morților și răniților este considerabil mai mare decât cel disponibil în prezent.
