14 martie 2023, ora 22:56

Gazpromul nu primește bani pentru gazul livrat în Republica Moldova din luna decembrie. O spune ministrul Energiei, Victor Parlicov, potrivit căruia „regiunea transnistreană cum nu plătea, așa și nu plătește”. Totuși, ministrul a subliniat că Gazpromul „tolerează” datoriile malului stâng, deși când gazul ajungea pe malul drept, concernul rus recurgea la „limitarea volumelor de livrare, șantaj”. Declarațiile au fost făcute în cadrul ediției din 14 martie a emisiunii „Freedom” de la TV8.

„Din luna decembrie, Gazpromul nu primește bani pentru gazul livrat în Republica Moldova. Regiunea transnistreană cum nu plătea, așa și nu plătește și Gazpromul nu poate fi fericit la acest capitol. 

Pe de altă parte, nici să renunțe la această construcție pe care tot ei, 30 de ani, au creat-o și au învățat cetățenii noștri din stânga Nistrului să nu achite sau să achite un preț derizoriu nu doar pentru gaz, dar și căldură, energie electrică. Ei înțeleg că dacă renunță la acest contract, practic ei lasă regiunea să intre în colaps. Eu cred că ei sunt captivi ai propriului lor model”, a precizat Victor Parlicov.

În ceea ce ține de datoria pe care Moldovagaz o are față de Gazprom, ministrul a menționat că în opinia sa, „nu există careva active cu care să fie acoperită datoria”.

„Datoria este a Moldovagaz față de Gazprom, iar aceasta, în termeni strict comerciali, este o datorie privată. Debitorul, Moldovagaz, este de facto o companie-fiică a Gazprom. Deci Gazprom e dator față de Gazprom. Careva active cu care să fie acoperită datoria fie pe malul drept, fie stâng, în opinia mea, nu există.

Gazprom tolerează situația de neachitări. Dacă pentru malul drept, invocând o datorie calculată de șapte sute și ceva milioane de dolari, Gazprom a purces la limitarea volumelor de livrare, șantaj, încercare de a schimba formula, măsuri destul de drastice, păi pentru datoria aferentă consumului de pe malul stâng, vorbim despre circa opt miliarde de dolari sau chiar mai mult, dar orișicare cifră n-ar fi, acoperire reală, această datorie nu are”, a spus ministrul Energiei.

Totodată, Parlicov a precizat că deși atât Moldovagaz, cât și Gazprom au încălcat parțial contractul de livrare a gazului rusesc în Republica Moldova, niciuna nu-l reziliază.

„Suntem într-o situație paradoxală. Atât Moldovagaz, cât și Gazprom au încălcat parțial acest contract, fiecare din părți au posibilitatea juridic să-l rezilieze. Nimeni din părți nu-l reziliază”, a punctat ministrul.

TV8.md reamintește că din luna decembrie 2022, toate volumele de gaz rusesc, care ajung în Republica Moldova, sunt direcționate către regiunea transnistreană. Malul drept nu achită pentru aceste volume. În schimb, malul drept al Nistrului cumpără energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, produsă din gazul rusesc.

21 decembrie 2024, ora 23:11

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul le-a promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12% mai puțin decât media pe economie. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariul mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4% din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4% din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecției sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzală este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5.600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1.100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7.000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?