Deși face în curând patru ani, nu și-a văzut casa niciodată. Este vorba despre o fetiță din satul Ermoclia, raionul Ștefan Vodă. Aceasta s-a născut cu o maladie cumplită, care o face dependentă de un aparat de respirație artificială. Din această cauză, de când a venit pe lume, ea nu a părăsit spitalul niciodată.
Acum o lună, copila a fost transferată de la Institutul Mamei și Copilului, la spitalul raional din Căușeni, astfel ca mama să poată veni la ea zilnic. Acum, părinții încearcă să adune bani pentru un aparat de respirație extrem de costisitor, care să le permită să-și ia fetița acasă.
Pe 5 mai, micuța Sabina va împlini 4 ani, aniversare pe care și-o va sărbători, tot în salonul de spital. Aici crește de când a venit pe lume. S-a născut cu o maladie pe cât de rară, pe atât de gravă. Are o afecțiune complicată la organele respiratorii, din cauza căreia e conectată la un aparat de respirație artificială.
Fetița este internată la reanimare, de aceea nu am putut s-o filmăm. Am reușit să vorbim doar cu mama ei, care deși mai are patru copii acasă, vine zilnic la spitalul raional din Căușeni, pentru a sta lângă micuța ei măcar câteva ore.
„La ea plămânii refuză să respire. Ea este intubată, e dependentă de aparat. Nu vorbește, nu merge, doar stă, stă așezată”.
Din spusele mamei, prognozele medicilor sunt tot mai sumbre. Totuși, există o rază de speranță. Singura salvare ar putea fi o operație peste hotare, dar pentru asta fetița trebuie să mai crească.
„Medicii spun că ea trebuie să crească, încă e mică de făcut operații, nici nu s-a făcut o asemenea operație, încă nu se știe nimic”.
De o lună, femeia își poate vedea copilul zilnic, chiar dacă pentru asta e nevoită să parcurgă kilometri întregi, având în vedere că trebuie să vină în fiecare dimineață din satul Ermoclia la Căușeni. Anterior, îi era mult mai greu, deoarece copila era internată la Institutul Mamei și Copilului din Chișinău. Din cauza distanței de mai bine de 100 de km, dar, mai ales, a cheltuielilor pentru transport, ea reușea să-și vadă fetița doar o dată în săptămână.
„Când era la Chișinău, mă duceam mai rar, o dată în săptămână, deoarece drumul e scump. Cu banii cu care mă duceam la Chișinău, eu aici vin în fiecare zi. Vin, stau cu dânsa, o mai hrănesc, o mai iau în brațe, o mai pun pe jos, pentru că ea nu merge și trebuie să o învățăm să se țină pe picioare”.
Deși am încercat să aflăm mai multe detalii despre maladia copilei, medicii de la Spitalul raional Căușeni, vădit iritați de vizita noastră, au refuzat să vorbească, direcționându-ne la Ministerul Sănătății și la Institutul Mamei și Copilului.
Cristina Țurcanu, purtătorul de cuvânt al instituției, a refuzat categoric să ofere orice detaliu în acest caz, inclusiv, să vorbească despre condițiile în care este internată fetița. Mai mult, a încercat să convingă mama fetei să nu discute nici ea cu echipa TV8.
„Întâi informați-vă ce este cu fetița, nu stârniți brașoave. - Doamnă, dumneavoastră trebuie să ne spuneți ce este cu fetița. - Nu trebuie să vă spun nimic, eu am tot dreptul să nu vă ofer niciun interviu”.
Surprinzător, și directorul spitalului, Alexandru Cojocaru, parcă intrase în pământ. Deși am rugat de câteva ori secretara acestuia să ne facă legătura cu el, întrucât directorul era plecat la masă, chiar dacă ora prânzului trecuse, acesta nu și-a mai făcut apariția. Și peste câteva zile, directorul a fost de negăsit la telefon.
Am reușit, într-un final, să discutăm cu reprezentanții Institutului Mamei și al Copilului, care ne-au oferit mai multe informații despre diagnoza fetei.
„Pacienta a stat 4 ani internată la noi, în secția de reanimare, suferă de o diagnoză ce presupune o anomalie a plămânilor, care nu permite ca pacienta să respire desinestătător”.
Cât despre o eventuală intervenție chirurgială, medicii spun că la moment nu se discută: „Timp de 4 ani s-au examinat toate variantele posibile, respectiv, tot ce a fost posibil, i-a fost acordată toată asistența medicală necesară, cel mai probabil că nu există posibilitatea la moment”.
Acum, speranța femeii este să reușească să cumpere, cu ajutorul unui fond de caritate, un aparat respirator. Acesta costă peste 130 de mii de lei, iar până acum s-a reușit colectarea a numai jumătate din sumă. Familia beneficiază și de ajutoare sociale, dar acestea cu greu le ajung să întrețină cei 4 copii, mai ales că singurul care muncește este tatăl.
Astfel, cu cât se vor găsi mai repede oameni de bună credință, care să doneze măcar câte puțin pentru aparatul medical, cu atât mai curând, fetița lor bolnavă va putea scăpa de spital, pentru a putea fi îngrijită acasă, alături de cei dragi.
