Un depozit cu peste 20 de mii de tone de muniții sovietice, păstrate pe teritoriul necontrolat de autoritățile moldovenești, a revenit în atenția publică în contextul războiului din Ucraina.
Care ar putea fi efectul unei explozii la Cobasna? Reporterul CUTIA NEAGRĂ PLUS a consultat documente secrete, a obținut mărturii de la experți care au inspectat armamentul și a făcut investigații la fața locului.
După două decenii în care rezultatele inspecțiilor la Cobasna au fost ținute în taină, reporterul Cutiei Negre a reușit să găsească o persoană care a avut acces în interiorul unității militare păzită de Grupul Operativ de Trupe Rusești. William Hill a fost șef al Misiunii OSCE în Moldova între 1999 și 2006, iar actualmente este profesor de strategie și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare din Washington.
„Când am fost acolo, în primul rând, erau doar muniții. Am văzut multe speculații, în principal din presa rusă. Aceasta are scopuri să nu informeze, ci mai curând să sperie oamenii. Oricum, era o bază mare, care nu se deosebea de teritoriul din jur. Erau doar muniții”, a spus William Hill.
„Nu erau arme, nu erau tancuri, nici artilerie, doar muniții. Toate erau depozite sub pământ, în buncăre, era o cantitate enormă de muniții. Cutii, majoritatea erau depuse în lăzi de lemn, avem imagini din acea vreme. Foarte multe lăzi în multe buncăre”.
„Nu erau arme, nu erau tancuri, nici artilerie, doar muniții”
„În 2003, OSCE a insistat și a inspectat în timp ce rușii au transportat jumătate din muniții. Și totul a fost dus în Rusia. Au fost ce era împachetat în Cobasna și am verificat apoi încărcătura la destinație, în Rusia. Și am putut să comparăm ce a fost încărcat în Cobasna și ce a fost descărcat în Rusia. Toate acțiunile rușilor erau inspectate de ucraineni. Deoarece, chiar și atunci, în 2003, ucrainenii erau oarecum îngrijorați de armele care tranzitau teritoriul lor”.
Potrivit Misiunii OSCE în Moldova, aproximativ 20 de mii de tone de muniții au fost retrase în perioada 2001-2004 în Rusia. Unul dintre actorii principali ai acestui proces a fost ex-ministrul pentru Reintegrare Vasile Șova, care a participat la discuțiile cu partea rusă începând cu 1994.
„Probabil, știți și dvs. că au fost perioade în care procesul de negocieri a înaintat cu succes, în 2002-2003”, Vasile Șova. „Ultima garnitură a plecat în februarie 2004, când aproape jumătate de muniții au fost evacuate în Federația Rusă. După asta, a urmat o pauză lungă”.
Conform informațiilor oferite de OSCE, cele aproximativ 21 de mii de tone au mai rămas la Cobasna, satul cu aproximativ 1.000 de locuitori situat la granița cu Ucraina. Armamentul este păzit de 1.500 de militari ruși considerați ilegali pe teritoriul Republicii Moldova.
Începând cu 1992, autoritățile de la Chișinău au solicitat fie în discuții directe, fie de la tribunele diferitor instituții internaționale retragerea Grupului Operativ de Trupe Ruse și a armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova.
De partea cealaltă, Kremlinul și Tiraspolul consideră trupele ruse ilegale de la Cobasna drept pacificatori și o garanție a păcii pe Nistru.
„Știm că în zona de securitate este un contingent al Federației Ruse. Pentru a schimba contingentul [pentru a face rotația]”, a spus Oleg Beleakov, delegatul Tiraspolului la Comisia Unificată de Control. „Primul batalion trebuie să plece la Tiraspol, iar celălalt să intre în zona de securitate. Și de unde se al doilea contingent? Anume din GOTR, unde are loc instruirea militarilor pacificatori. Deci, el se numește GOTR, contingent de pacificatori sau nu, dacă își direcționează militarii săi în zona de securitate pentru îndeplinirea funcțiilor de pacificare?”
Cum are loc rotația contingentului rus în Zona de Securitate?
Războiul din Ucraina a provocat de asemenea temeri că depozitul ar putea fi aruncat în aer – fie accidental de o rachetă rătăcită, fie în mod deliberat printr-un act de sabotaj al Ucrainei sau al Rusiei. Oamenii de știință din Moldova susțin că o explozie în lanț a depozitelor ar putea egala forța bombei atomice aruncate asupra orașului japonez Hiroshima în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Academicianul Gheorghe Duca a condus în 2005 un grup de savanți bine-cunoscuți atât în Moldova, cât și la nivel internațional, care au efectuat calcule în baza informațiilor furnizate de Serviciul de Informații și Securitate despre cantitatea și tipurile de muniții observate în unitatea păzită de Grupul Operativ de Trupe Ruse.
„Noi am avut informații din două surse. O sursă a fost SIS-ul, cu care noi colaboram pentru că era dispoziția președintelui. Și altă sursă erau cei din Transnistria, unde eu, prin intermediul unor colegi, cunoscuți de-ai mei, am avut contacte directe cu cei care erau acolo și știau situația militară și situația la depozite”, a spus Gheorghe Duca.
„Și noi atunci am format o echipă. Din această echipă am făcut parte eu, în calitate de chimist, președinte al Academiei, ministru al Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului, un fizician, răposatul Valeriu Canțer, un biolog, și un matematician, fostul rector al Universității de Stat din Tiraspol, Mitrofan Ciobanu, academician”.
„Noi am început să vedem acest explozibil, eu, în calitate de chimist, care mă ocup de cinetică, procesele rapide și explozibile… Am calculat până unde ar ajunge acest val de explozie, care a fost calculat în conformitate cu diferite ecuații matematice, chimice, fizico-chimice. S-a calculat și adâncimea acestei explozii și raza. Și undeva în jurul a patru-cinci kilometri nu ar rămânea nicio vietate”.
Cutia Neagră publică în premieră datele științifice complete privind consecințele unei posibile explozii în lanț a munițiilor depozitate în Transnistria.
Conform concluziilor studiului, pe o rază de 500 de metri, explozia ar putea fi fatală pentru populație. Pe o rază de 800 de metri, deflagrația ar putea provoca leziuni pulmonare la locuitorii din zonă. Pe o distanță de un km ar putea provoca distrugerea completă a locuințelor. Pe o rază de 1.5 km ar putea deteriora casele într-un grad avansat, imposibil de reparat. Imobilele ar putea să rămână locuibile, dar ar putea să fie grav avariate la o distanță cuprinsă între 4.5 și 9 km. O explozie de la Cobasna ar putea sparge geamurile pe o rază de până la 20 de kilometri și ar putea provoca vibrații la sol la o distanță de 100 kilometri, ceea ce înseamnă că deflagrația ar putea să se simtă până la Peresecina.
„Munițiile sunt vechi și ceva ar putea să se întâmple”
Fostul șef al Misiunii OSCE în Moldova, William Hill, estimează că prezența unei cantități atât de mari de muniții vechi într-un singur loc reprezintă un pericol fizic pentru populația din zonă.
„Munițiile astea stau acolo și devin tot mai vechi. Cel mai mare pericol, în opinia mea, la acel timp, în 2003, și acum, cel mai mare pericol este că, printr-un accident, pentru că munițiile sunt vechi și ceva ar putea să se întâmple”, a spus William Hill. „De exemplu, unul dintre buncăre ar deveni nesigur, ar putea ar fi o explozie destul de mare. Au fost foarte multe explozii de la sfârșitul Războiului Rece”.
Locuitorii satelor ucrainene de lângă Cobasna nu se tem de o confruntare fizică cu soldații Grupului Operativ de Trupe Rusești din Transnistria, ci mai curând de o deflagrație a depozitelor de muniții situate în imediata apropiere.
Serghei Palamarciuk este primarul localității Malîi Kuialnik, raionul Podilsk, din nordul regiunii Odesa. Satul este amplasat la 50-60 de kilometri de Cobasna. Aviația rusă a distrus întreaga infrastructură a unității antiaeriene din acest sat la primele ore ale zilei de 24 februarie 2022, omorând peste 20 de soldați, bărbați și femei.
Am discutat cu alesul local în toamna anului 2022. Serghei Palamarciuk spunea atunci că localnicii sunt îngrijorați de o deflagrație a munițiilor din Transnistria, amintindu-și de exploziile provocate de distrugerea armamentului în perioada 2001-2004.
„Cel mai mare pericol ar fi să nimerească în depozite o rachetă și vor fi explozii. Iar de ruși, acolo nu se teme nimeni”, a spus Serghei Palamarciuk. „Și, mai mult, rușii înșiși nu vor să lupte. Acei ruși care se află aici. – Din ce am înțeles, acolo sunt mai mulți transnistreni decât ruși. Numai ofițeri. - Ofițeri, probabil... Chiar și ofițerii ruși care sunt acolo nu sunt băieți proști. Ei doar înțeleg... Dar vor începe să lupte, mai bine să se împuște acolo pe loc, în Transnistria”.
Spre deosebire de îngrijorarea localnicilor ucraineni, șeful administrației Cobasna, Leonid Ivanovici Kuratov, nu se teme de o explozie.
Această localitate de o mie de locuitori iese în evidență față de altele din regiune. Spre deosebire de satele vecine, Cobasna are drumuri asfaltate și case îngrijite. Acest lucru se datorează faptului că unitatea militară GOTR sprijină financiar autoritățile locale. Din motive de securitate pentru echipa de jurnaliști, nu am reușit să filmăm sătucul cu un regim de securitate deosebit de înalt, iar discuțiile avute cu primarul de Cobasna le-am înregistrat audio.
„Ei lucrează acolo, au salarii bune”
Leonid Ivanovici Kuratov este convins că unitatea militară rusă și depozitele de muniții din satul său sunt singurele lucruri care țin în viață așezarea.
„Oamenii nu se tem pentru că acesta este locul lor de lucru. Ei lucrează acolo, au salarii bune...”, a spus Kuratov. „Dacă nu ar fi această unitate militară, satul ar fi murit deja, a îmbătrânit lumea. Oamenii lucrează în unitatea militară, au salarii, atitudinea față de ei este umană. Probleme nu sunt... - Și câți săteni lucrează în unitatea militară? - Este o informație secretă...”
Conform unei decizii a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 2017, circa 70 de procente din comandamentul unității militare a Grupului Operativ de Trupe Ruse staționat la Colbasna – inclusiv depozitul de muniții – este constituit din locuitori din Rîbniţa și Cobasna, și 100 de procente din personalul tehnic al depozitului de la Cobasna – șefi de depozite, tehnicieni, mecanici – îl constituie locuitorii regiunii. Această decizie a Curții Constituționale a fost emisă la sesizarea unui grup de deputați liberali care au cerut Curții să explice dacă este respectat principiul de neutralitate al Republicii Moldova prin dislocarea pe teritoriul statului a trupelor militare ale unei țări străine.
Locuitorii din Cobasna și cei din satele de peste granița ucraineană Domnița și Stanislavka din raionul Podilsk au avut până la război o relație foarte strânsă. Totul s-a schimbat după anexarea Crimeii de către Rusia în 2014. Grănicerii ucraineni au săpat un șanț de-a lungul segmentului de frontieră cu Transnistria.
„Ce frumos am trăit noi”
Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a transformat șanțul săpat în 2014 într-o prăpastie adâncă umplută cu ură.
Leonid Ivanovici Kuratov este nostalgic după perioada în care sătenii din Cobasna mergeau să își vadă rudele din satele ucrainene și îi acuză pe americani, vorba lui, că i-a schimbat pe ucraineni din rădăcini.
„Ce frumos am trăit noi... Ce au făcut americanii ăștia!...”, a spus nostalgic Kuratov. „Pur și simplu, i-au schimbat pe oameni din rădăcini, i-au schimbat pe ucraineni din rădăcini. Cum au ajuns în starea asta? Ce s-a întâmplat cu ei? I-au zombat! Iată acum și pe moldoveni îi trag în NATO. Care, NATO?! În Europa, veți ajunge în... !”
De cealaltă parte, primarul satului Malîi Kuialnik, Serghei Palamarciuk, explică atitudinea localnicilor din satele ucrainene de la granița cu Transnistria prin caracterul regimului prorus secesionist de la Tiraspol.
„Nu i-a zombat nicio Americă pe locuitorii acestor sate de hotar”, a spus Serghei Palamarciuk. Ei înșiși au înțeles că situația s-a înrăutățit, pentru că teritoriul Transnistriei este ocupat de trupele rusești și că locuitorii Transnistriei sunt implicați cumva în această acțiune negativă care au loc acum. Da, acum în Transnistria este liniște”.
„Nu vor fi probleme extraordinare acolo. Singurul pericol este existența acestor muniții în aceste depozite din Cobasna. Iată ce ne îngrijorează. Nu există pericol fizic din partea Transnistriei. Aici la noi stau detașamente de grăniceri, noi nu ne temem de o confruntare fizică”.
Totuși, cât de real ar fi ca una dintre părțile beligerante implicate în războiul din Ucraina să detoneze depozitul de la Cobasna? Si ce soluții nepericuloase există pentru a scăpa de miile de tone de muniții păstrate în regiunea transnistreană?
Vara trecută, Ucraina a atacat zeci de depozite de muniții rusești în Donbas, folosind rachete Himars furnizate de SUA pentru a lovi ținte în spatele liniilor frontului.
„Transnistria este un cancer pentru Moldova”
Un atac masiv ucrainean asupra a ceea ce este oficial teritoriul Moldovei, o țară prietenă, ar fi greu de justificat. Probabilitatea ridicată a victimelor civile ar trebui să acționeze ca un alt factor de descurajare, deoarece ar putea pune în pericol sprijinul diplomatic și militar occidental de care depinde Ucraina. Întrucât Cobasna se află la doar doi kilometri de granița cu Ucraina, explozia va avea cu siguranță un impact și asupra civililor ucraineni.
„Evident, Transnistria este o potențială amenințare pentru întreaga regiune, în primul rând, pentru Moldova și de asemenea pentru Ucraina”, a spus Anton Gherașcenko, consilier la MAI al Ucrainei, în iunie 2022. „Acolo sunt depozite militare, care pot să fie distruse foarte ușor în caz de necesitate. Transnistria este un cancer pentru Moldova și o problemă pentru Ucraina. Dacă poporul moldovenesc, Parlamentul, Președinția va decide să restabilească integritatea teritorială și va avea sprijin în acest sens, au dreptul să o facă”.
Cel mai mare pericol pentru Cobasna poate proveni din cea mai prozaică dintre amenințări – o explozie accidentală.
Preocupări similare au fost evidențiate într-un raport OSCE, în urma vizitei ambasadorilor din noiembrie 2006 la Cobasna – ultima inspecție a unei echipe internaționale. Raportul spunea că nu există un inventar exact al munițiilor, în timp ce păstrarea acestora ar putea fi afectată de modul în care au fost depozitate.
În cazul în care Cobasna iese nevătămată din război, experții spun că munițiile ar trebui distruse la fața locului, mai degrabă decât să fie transportate în Rusia.
Generalul de brigadă în rezervă, Vitalie Stoian, a executat din 1992, până în 2008 misiuni de deminare și de distrugere a obiectelor explozibile de pe teritoriul Republicii Moldova și din zone de conflict din strănătate.
„Dacă se dorește de executat acest lucru, trebuie făcut”, a spus Vitalie Stoian. „Dacă se va stabili că această muniție nu poate fi trasportată pe cale feroviară, aeriană, în afara Republicii Moldova, ar fi periculos, ceea ce este adevărat, și trebuie dezasamblat, cu cât mai repede începem, cu atât mai repede terminăm acest lucru”.
„Și în primul rând, ar trebui stabilit ce tipuri, ce categorii de muniții, câți ani respectiv are și se face prin două metode de regulă. Prima varianta testări chimice și a doua prin exetarea focului prin țeava tunului pentru a afla dacă este posibil să fie folosită”.
„Cum văd și cum ați relatat dvs. că are un termen de mare, ar fi logic, să fie distrusă prin metoda mecanică, ori explozibilă, ceea este foarte simplu. Dacă este posibil de transportat această muniție la un centru de instruire, acolo se distruge prin metoda explozibilă ori prin metoda mecanică, se dezasamblează, se scot focoasele dacă sunt instalate respectiv și extrage și substanța explozibilă”.
„Desigur, metoda explozibilă e mai puțin dorită din punct de vedere al ecologiei. Metoda mecanică este mai eficientă, dar mai costisitoare și ar dura o perioadă mai lungă. Întrucât distrugerea la fața locului este un proces costisitor și complex, Moldova ar trebui să înceapă să se pregătească pentru aceasta prin convocarea unei conferințe a țărilor și organizațiilor dispuse să contribuie, potrivit lui Sergiy Gherasimciuk, director executiv adjunct al Centrului de Politică Externă, Ukrainian Prism, de la Kiev.
„O parte din ele nu mai pot fi evacuate”
Conform unor documente ale Departamentului de Stat al SUA, publicate de Wikileaks, fostul ministru de Reintegrare, Vasile Șova, îi spunea în 2007 ambasadorului SUA la Chișinău că singura cale de soluționare a problemei munițiilor este evacuarea lor. În opinia lui, utilizarea lor pe loc ar presupune distrugerea a sute de rachete pe zi și ar dura o perioadă îndelungată. Astăzi, Șova și-a schimbat părerea.
„Trebuie să spun că a fost o perioadă în care Chișinău insista pe evacuarea munițiilor și trupelor ruse. A trecut foarte mult timp. Acum suntem în 2023”, a spus Șova. „Munițiile nu au devenit mai noi. Experții spun că o parte din ele nu mai pot fi evacuate, de aceea, este necesară distrugerea lor. Pentru a stabili un program și rezolvarea acestor probleme trebuie reluate negocierile”.
„Va trebui să fiți precauți”
Fostul șef al Misiunii OSCE în Moldova, William Hill, a relatat că, în 1999-2006, deși se vorbea că evacuarea munițiilor în Rusia ar putea dura mulți ani, până la urmă, transportarea celor 21 de mii de tone a luat doar șase luni.
„Am auzit opinii diferite despre cât de repede și cât de dificil ar putea să distrugi unele muniții în Cobasna”, a spus Hill. „Și răspunsul adevărat este că, într-adevăr, o parte din ele ar putea să fie periculoase. Va trebui să fiți precauți, dar noi nu știm exact cât va costa și nu știm cât de repede ar putea să fie. Dar cu certitudine, OSCE, sprinit de un fond voluntar, ar putea-o face, ar putea-o duce până la capăt”.
Secretarul de stat de la Ministerul Apărării, Valeriu Mija, a declarat pentru Cutia Neagră că întreține discuții permanente atât cu partea rusă, cât și cu omologii lor ucraineni pentru a preveni o dramă și o catastrofă ecologică.
„Noi tratăm această problemă profesionist”, a spus Valeriu Mija. „Cunoaștem relativ situația prin anumite informații pe care le primim de la colaboratorii noștri, inclusiv avem consultări de lucru cu reprezentanții Federației Ruse, inclusiv la Comisia Unificată de Control, Comandamentul Militar, unde se discută despre depozitul de la Cobasna. Suntem în dialog cu partenerii noștri din Ucraina pentru ca situația să nu fie escaladată în jurul depozitului de la Cobasna”.