Seceta de vara trecută a pus la grea încercare țăranii care au pe lângă casă animale. Nu prea au avut furaje, așa că au fost nevoiți să le procure, la un preț mult mai mare decât anii precedenți. Până la deschiderea sezonului la pășunat sunt circa două luni, iar presiunea financiară nu a dispărut.
Săptămâna aceasta, peste 20 de familii din comuna Zîrnești, raionul Cahul, și-au suplinit rezervele de furaje datorită unui ajutor oferit de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, cu suportul financiar al Agenției Austriece pentru Dezvoltare. Fiecare familie beneficiară a primit câte 350 de kilograme de nutrețuri.
Pentru familia Alionei Căpraru, vaca Steluța este singurul venit din care se întrețin 7 persoane.
„- M-ați prins când îi dădeam mâncare. - Prezentați-ne-o! - Steluța. Sațul casei. Venitul casei și cea care ne ajută să-mi cresc copiii”.
Femeia, în vârstă de 38 de ani, locuiește într-o casă modestă din satul Paicu, împreună cu mama ei pensionară și cei cinci copii. Cel mai mic are 2 ani și 4 luni, iar cel mai mare are 14 ani.
„- Sunt divortață, m-am învățat să merg înainte cu ajutorul Domnului. Am și o mamă care mă susține foarte mult. - Copilașii între ei se ajută? - Sunt mici. 4, 6, 8. Am un băiat de 14 ani, deocamdată nu-s probleme. Mă ajută. Eu am crescut la țară, aici m-am născut, aici am rămas.
Soțul s-a dat după mine, dar a dat de greutăți și s-a îndepărtat. Regretă, dar eu deja nu. Mă descurc singură, este și mama și Dumnezeu. Sunt și oameni cu sufletul mare care mă susțin. Ce-mi cade cu ziua. Dacă azi am de dus cu ziua, mai merg, dar așa ne salvează vaca. Și mama are pensie de o mie și jumătate”.
Laptele și produsele pe care le obține din prelucrarea lui le vinde la piața din Cahul. Iar cu banii câștigați procură cele necesare copiilor și pentru casă.
„Ne ajută și în casă laptele, dar vând și altora. La Cahul, de aici cu rutiera și hrănim alte familii. Mă ajută. Dacă doriți, vă servesc și pe dvs. cu mare drag. Mă duc cu 2-3 sticle de lapte și câteva kilograme de brânză și smântână, am salvat copiii de la necesități. Cea mică încă mai poartă scutece”, a relatat Aliona Căpraru.
Toamna trecută, Aliona a renunțat la o vacă. Avea nevoie de bani ca să procure lemne pentru iarnă: „Am fost nevoită să o vând pentru că trebuia să cumpăr niște lemne. Dar am salvat două familii. Eu am luat lemne, iar altă familie s-a făcut cu vacă, sațul casei. Am mai adăugat niște bani”.
La cei șase mii de lei, cât a costat vaca, a mai adăugat încă șapte mii și în acest fel și-a procurat o remorcă plină cu lemne care și acum erau în curte. Deși a rămas doar cu Steluța la casă, femeia oricum a întâmpinat greutăți cu nutrețurile. Din cauza secetei și prețurilor majorate, alimentația bovinei a fost o provocare.
Pentru că venitul gospodăriei depinde practic în totalitate de laptele și produsele obținute din acesta, familia Căpraru a fost selectată ca să beneficieze de suport sub formă de furaje, alături de alte 25 de familii din comuna Zîrnești. Este vorba de un program de urgență, al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, cu suportul financiar al Agenției Austriece pentru Dezvoltare.
„În cazul dat, noi vorbim de un program de urgență a organizației noastre, care este constituit din trei proiecte. S-a creat programul în contextul problemelor cu care se confruntă fermierii si cei din agricultură, în legătura cu seceta. În cadrul programului, s-a decis că noi vom susține gospodăriile casnice, care cresc animale pe lângă casă și fermierii mici cu semințe și fertilizanți”, a spus adjunctul reprezentantului FAO Moldova, Tudor Robu.
Cele 26 de familii beneficiare au fost invitate în centrul comunei Zîrnești, pentru a-și lua furajele promise. Fiecare familie, indiferent de câte vaci are acasă, s-a ales cu câte 350 de kilograme. În toată învălmășeala, nerăbdător să-și ia nutrețul era și nea Petru, care are acasă două vaci și un măgăruș.
Chiar dacă a fost un an greu din punct de vedere financiar, nu a renunțat la vite.
„- Cu ce le-ați hrănit? Am cumpărat. - Dar cred că a fost mai scump... -Da. Totul s-a scumpit. 80 de lei un tiuc. - Mai are sens de ținut bovine la casă? - Este sens”.
Iar nea Gheorghe a venit cu măgarul după furaje. Le-a luat pentru familia fiicei sale: „Un criteriu a fost ca să aibă nu mai mult de 5 vaci, iar una să fie mulgătoare. Nu cuiva care deține mini-fermă. Cred că e un suport foarte bun, pe vreo două luni o să le ajungă, până crește iarba și deja va fi posibil de pășunat”.
Sătenii spun că din cauza secetei, nu a crescut nimic pe dealuri, iar furajele s-au scumpit, punând presiune pe veniturile lor modeste. Se plâng și că nu au unde duce laptele, dar și prețul mic de tot pentru carnea de vită.
„- Uscăciune a fost. Nu s-a făcut nimic. Bani cheltuiți, fără rezultate. Am cumpărat de la alții care mai aveau. Dar nici nu am avut lapte cum trebuie. Ne rugăm celui de sus să ploaie. Am vrut să mă duc la lucru, dar au zis că sunt bătrân. Dar nici producția nu avem unde s-o ducem.
- Aveți atât de mult lapte? - În fiecare trebuie să facem ceva cu lapte. Ar fi bine să fie ca în alte sate, să vină mașina la poartă. Nu ai multă muncă. Dar așa, fă smântână, fă brânza. Și nici carnea nu avem unde s-o ducem. E tare ieftină. 18 lei kilogramul de carne, asta e normal? Unde să mă duc să lucrez dacă eu sunt la pensie? Primesc pensie, pe unde este, pe unde nu este. Pământul l-am dat în arendă, cereale ne dau, dar nu ajunge. Dacă o să dăm cu economie... - Ele dacă nu mănâncă, nu tac”.
„Problema a fost că a fost secetă, nu s-a făcut roadă. Lucernă nu a fost. Oamenii nu au avut cu ce întreține, unii au vândut vaca. - Au venit la primărie după ajutor? - Nu au venit că primăria nu are cu ce să ajute”.
Discuțiile dintre autoritățile statului și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură au început în urmă cu doi ani, în contextul crizei energetice. Pe parcurs însă prioritățile au fost ajustate, în funcție de noile provocări ce au urmat.
„Noi am început întâi cu partea de criza energetică, în 2021, toamna. Apoi a trecut la partea de război. În final am ajuns pe partea de secetă. Noi am discutat cu FAO, în primul rând. FAO a identificat circa 500 de mii de dolari, ceea ce era insuficient. Plus că trebuia să fie acordați pentru mentenanță, cineva trebuie să identifice teritoriul... Apoi, noi am gestionat situația respectivă împreună cu FAO, ne-am întrunit de nenumărate ori. S-a ajuns la aceste furaje”, a spus secretarul de stat de la Ministerul Agriculturii, Vasile Șarban.
„Gestionăm un buget de aproximativ 2 mil. de dolari. Pentru furaje - 500 de mii de dolari, în restul cazurilor vorbim de achiziționare de fertilizanți și semințe, dar și un program de susținere tehnică pentru fermieri. 70 la sută din laptele produs în Republica Moldova este produs în gospodăriile casnice. De aceea, nu puteam altfel decât să le susținem pe ele. Ne bucurăm că am avut un impact în păstrarea numărului de vaci și majorarea cantității de lapte”, a precizat adjunctul reprezentantului FAO Moldova, Tudor Robu.
Din cauza sărăciei, a emigrării și a depopulării satelor, bovinele sunt tot mai rar întâlnite prin gospodăriile sătenilor.
„Multă lume a plecat peste hotare, e greu de întreținut animalele. Erau două, trei sute de vaci prin sat, acum sunt puține. - Erau cirezi? - Da, câteva. Acum niciuna, fiecare paște și hrănește cum apucă. - De asta și dispare brânza din plăcinte. - Da, da, și mâncăm cine știe ce”.
Aproape 2.000 de familii din satele din Republica Moldova primesc furaje în cadrul acestei asistențe de urgență. Distribuirea celor circa 650 de tone de furaje a început pe 1 martie în raionul Basarabeasca, a continuat în raionul Căuşeni şi în raionul Cahul.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
