Că tot v-am povestit, în reportajul anterior, ocazional despre Moș Petre și măgarul său, în cele ce urmează îi spunem povestea mai pe îndelete. Copitata este, de fapt, o măgăriță și-i spune... Margareta. Pentru pensionar, este o salvare s-o aibă pe lângă casă. Nu e pretențioasă la mâncare și se mulțumește cu te miri ce. Are însă o meteahnă. Se întâmplă să mai fugă de la el.
Datele arată că în Republica Moldova, efectivul de măgari se află la cel mai critic nivel. În 2021, în țară erau circa o mie de animale, așa cum n-a mai fost până acum. Îi poți admira în schimb în zona de sud a țării.
„Înainte, măgarii erau duși la carne, dar a murit primarul care îi ducea la carne. - Cum îi spune? - Margareta. - Da cum i-ați ales un așa nume? - Așa am luat-o de la stăpânul ei”.
Pus pe glume, cu Margareta de frânghie și cu un ciocan în mână, moș Petre ieșise să ducă animalul la păscut.
De-a lungul anilor, măgarii au tot dispărut din gospodăriile oamenilor. Acum, poți să-i zărești, mai mult, prin zona de sud a țării. Moș Petre spune că în regiunea lor, a fost o perioadă când animalele erau colectate de la oameni și duse la carne.
„- De ce oamenii nu prea țin măgari la casă? - Înainte, îi strângeau la carne, nu dădeau voie. Lumea îi ascundea pe la pădure, unul s-a certat cu primarul, era un primar - Ivan Davidovici, au strâns toți măgarii și i-au dus la carne. Au rămas câțiva măgari, care au fost ascunși”.
Îmbătrânit prea devreme și afectat de boli ce i se trag de la munca din tinerețe, pentru el, Margareta este o salvare. Îl ajută la cărat, în caz contrar, acest lucru era să fie pe umerii lui.
„- Te mai duci, duci o iarnă, măcar nu mă doare spatele. - E o măgărușă nărăvașă, care nu ascultă? - Te leapădă, fuge, te lasă și trebuie să alergi după ea. - Unde are să se ducă? - Vine ea înapoi. - De măgari se zice că sunt încăpățânați. Ați avut situații de felul acesta? - Da, fuge, m-a lepădat. Am alergat după ea, dar mie nu-mi ajunge ea. Chiar mâine trebuie să mă internez la spital. - De ce? - Am o boală, am lucrat la uzina de chimicate”.
Pensionarul, care mai are două vaci acasă, crede că măgarul, ca animal, este un dar de la Dumnezeu, datorită crucii de pe spate - o trăsătură specifică speciei.
„- Mai sunt câțiva, dar sunt puțini. - Îi bine să-i ții la casă? - Măgarul are ca o cruce, acesta e semnul Domnului. Ei când se culcă, se face pe ei ca o cruce”.
Potrivit datelor colectate de Biroul Național de Statistică, în anul 2018, populația de măgari a fost cea mai numeroasă - circa 5 mii de animale. De la acel vârf, numărul acestora a început să scadă dramatic.
„Statul nu pune niciun accent pe dezvoltarea acestui sector, de creștere a măgarilor, nici nu beneficiază de subvenții, nu sunt precondiții, toți măgarii sunt pe lângă gospodarii casnice. Ministerul elaborează politici în sectorul zootehnic, punem accent pe bovine de lapte, bovine de carne”, ne-a spus șefa Direcției politici în sectorul zootehnic de la Ministerul Agriculturii, Valentin Roșca.
În anul 2021 erau 1.100 de măgari, fiind și cel mai mic nivel de după independență și până în prezent. Datele pentru anul trecut vor fi disponibile la mijlocul lunii aprilie.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
