10 aprilie 2023, ora 15:39

Aproximativ 50 % dintre cetățenii Republicii Moldova nu sunt de acord ca obiectul privind „Educația sexuală” să fie introdusă în școli, arată cel mai recent sondaj realizat de iData (Date Inteligente). Cu toate acestea, o pondere semnificativă a populației adulte - 42.4% - susțin introducerea obiectului, în timp ce 8.5% nu au o opinie la acest subiect. 

Totuși, iData subliniază că rezultatul pe țară nu este unul relevant, deoarece la nivel de grupuri sociale, există diferențe semnificative. Spre exemplu, mai mulți locuitori din mediul urban (44.5%) susțin această inițiativă decât cei din mediul rural (40.9%) și mai multe femei (45.5%), decât bărbați (39%). 

Cea mai mare discrepanță apare în analiza pe vârste. Aproape două treimi din tinerii 18-29 de ani (65.2%) sunt pentru introducerea acestui obiect în școli și doar 29.8% sunt contra, cu vârsta ponderea susținătorilor scăzând dramatic până la categoria 60 de ani și peste unde doar 29.7% susțin și 55.6% sunt contra. 

Analizând pe grupe și mai înguste, 71.6% din tinerii bărbați din mediul urban și 69% din tinerele femei din mediul urban susținând această inițiativă, iar la polul opus: 21.1% din bărbații de 60 ani și peste și 32.4 din femeile de 60 ani și peste susținând acest lucru.

Astfel, iData notează că tinerii adulți, care deja au absolvit școala sau liceul, sunt într-o măsura foarte mare în favoarea introducerii acestui obiect în școli, în timp ce persoanele care au absolvit școala de mulți ani - în majoritatea lor sunt împotrivă. 

Volumul eșantionului a fost de 1 065 persoane, iar perioada de culegere a datelor a fost luna martie 2023.

14 aprilie 2025, ora 23:15

Campania „Bătrânii noștri” deschide seria poveștilor de viață. Astăzi, cunoaștem istoria mătușii Valentina din satul Sofia, raionul Drochia. A fost 25 de ani asistentă medicală, și-a pus viața în slujba celor din jur, dar la 88 de ani, își duce singură povara anilor. Trăiește dintr-o pensie modestă și are grijă de feciorul bolnav, dar mai găsește putere să zâmbească...

Atunci când iarna îți intră în plete, iar povara anilor apasă pe umeri, aștepți primăvara ca pe o rază de lumină și speranță. O așteaptă și mătușa Valentina… A trecut cu greu de-a 88-a iarnă și așteaptă pe cineva să îi calce pragul, să o asculte și să-i aline singurătatea…

„Ia te uită aici trei case la rând nu trăiește nimeni absolut. Sincer e dureros să vezi case pustiite, case care se dărâmă deja…”, a menționat interpretul Ion Paladi.

Fiecare casă din Sofia, Drochia ascunde o poveste, o istorie de viață... Astăzi vom răsfoi povestea Valentinei Schițco. 

A început să-și depene anii în 1937, n-a fost un drum ușor. Au fost vremuri când firul se subția, gata să se frângă, dar lega un nod și depăna mai departe. A avut grijă de părinți, de soț, de copii și de un sat întreg, dar acum își deapănă amintirile în singurătate...

„Deja așa am rămas singură, că eu am fost cea mai mare. - Câți copii ați fost în familie? - Trei, trei fete am fost. - Și surorile sunt în viață? - O soră trăiește în Belorusia. - Și cum a fost copilăria dumneavoastră? - A fost tare grea”, a menționat Valentina Schițco.

În ciuda greutăților, a absolvit școala din sat, dar își dorea să devină medic, să ajute oamenii și a mers spre visul ei...

„După zece clase, am terminat colegiul din Bălți de soră medicală, de felșer mai în scurt- După asta am fost trimisă tocmai la Vulcănești și bărbatul ăsta al meu a vrut să mă aducă acasă și a venit acolo. Și acolo ne-am înscris, apoi am venit acasă, și-apoi nunta și apoi...”

S-au mutat în cuibul lor și părea că viața prinde culoare, dar în scurt timp și-a luat în grijă părinții:„Tata meu 18 ani a stat în pat.Dar nu se plângea și găsea mereu putere de a merge mai departe. „Am lucrat și la spital, și am lucrat la policlinică, la făcut injecții și apoi am trecut la felser, dușem tot lucru din policlinică”.

„- Doamna Valentina, facem oleacă de foc? - Să încălzim camera. - Să fi avut bani, îmi făceam sobă, dar dacă n-am avut am făcut asta. - Acuș aprindem noi”.

A devenit mamă, creștea cu multă dragoste cei trei copii. Le-a oferit studii și i-a călăuzit să fie oameni, dar soarta a fost dură cu ea. E dificil să accepte situația în care a adus-o cărările vieții.

„ - Trei copii ați avut? - Da. - Și acum aveți doi, băiatul care locuiește cu dumneavoastră și cel de la Kiev? - Da, un băiat la Kiev. Eu am avut și fată. A murit la 45 de ani. - Ce s-a întâmplat? - O fost rac...”

Cel de-al doilea fecior a fost căsătorit, dar nu a avut copii. Acum, la aproape 60 de ani, este bolnav la pat, iar mama îi poartă de grijă:

„Soțul are 10 ani pe al 11-lea de când o decedat și sunt singură și cu băiatul ăsta, da băiatul e bolnav de nervi”.

Feciorul nu are poliță de asigurare medicală și nici alt suport financiar pe motiv de boală, iar mătușa Valentina, deși o duce greu, nu poate beneficia de servicii de asistență socială pentru că are copii, chiar dacă au și ei o vârstă.

„Are, e din 66, e bătrân deja și e nervos. - Dar cum vă descurcați cu dânsul? - Rabd”.

Își alină dorul și durerea cum poate... Ochii aproape au secat de atâta plâns... 

„Of, mai plâng, și iar mai plâng și mai șăd... E greu, dar ce să faci, da ce pot să faci acum...”

Are noroc de vecinii care îi dau o mână de ajutor, de suportul feciorului din Kiev și de puținii bani din pensie:

„- Două mii și șapte sute de lei. - Vă ajunge ? - Nu ajunge, dacă ne-ar fi ajuns, mi-aș fi tras apă, dar nu ne-ajunge închipuiți-vă să ajungă. Mai facem focul. Am cumpărat bricheții ăștia, știți am dat 150 de lei pe un sac, acum au rămas trei saci și nu o să ne ajungă.

- Aici ce aveți? Medicamente? - Leacuri, leacuri. - Pentru dumneavoastră sau și pentru băiatul dumneavoastră? - Și pentru mine și pentru dânsul. - Ați fost medic pentru un sat întreg și acum sunteți medic pentru dumneavoastră, da...”

Rănile vieții nu se tratează cu plasturi sau medicamente. Timpul le cicatrizează, dar inima încă plânge... Totuși, încearcă să trăiască cu puținul pe care îl are.

Iată aici facem mâncarea, e o plită tare mică ... - Ce aveți acolo? Mămăliguța? - Mda. - Dar acest frigider e de când e? - De la împăratul... -Am vrut să spun altfel. Ce aveți în frigider? - Niște blide, niște pâinică am pus. - E foarte vechi, nu știu cum de mai lucrează”. 

Și apa e o problemă, o aduce de la fântână, spală cu mâinile, noroc de o vecină care o ajută cu lenjeria de pat sau cuverturile mari.

„Iată aici iaca spăl, era că se ducea afară, dar acum gerul ăsta mare și țeava de afară o înghețat”.

Se mai mângâie cu două capre la care le caută stăpâni și câteva păsări de curte.

„- Haide mamii... - Și dumneavoastră singură aveți grijă de găini? - Da”.

Printre cei care o ajută este și Emilia Tighineanu, membra Asociației de băștinași din localitate.

„Ia să mă duc eu într-o zi să văd cum trăiește și iaca așa am venim și am cunoscut modul de trai al dumneaei și ea în genere doamna Valentina a fost așa suflet bun. Când vezi așa om, în așa situație, i-ai da ce ai putea, doar ca să o ajuți”, a subliniat membra Asociației Băștinașilor din Sofia, Emilia Tighineanu.

O viață întreagă a avut grijă de alții. Dar acum, a rămas singură cu suferința ei...

„Pe toți mi i-a luat și pe mine m-a lăsat... Când m-oi uita la televizor o să-mi aduc aminte cum m-ați cuprins, cum mi-ați cântat. Mulțumesc, mulțumesc și iar mulțumesc!”

De 88 de ani, Mătușa Valentina își deapănă ghemul. De firul ei firav de ață s-au ținut toți ca să nu cadă. Tot cu el, i-a prins pe toți grămadă și încă mai ține, mai leagă un nod și ține, pentru că inima încă e plină de iubire.

Donează, fii lumina lor de Paște! Cum poți dona:
Trimite un SMS cu textul „Donez” la numărul: 8888
Sau telefonează la numărul: 090000908
Costul unui SMS sau apel este de 50 de lei, inclusiv TVA
* Serviciu valabil doar în rețeaua Moldtelecom

Mulțumiri speciale sponsorilor campaniei „Bătrânii noștri” pentru sprijinul oferit: