„Trăim acum pe fundalul tirurilor care nu încetează”, „Foarte curând, oamenii nu vor mai avea ce mânca și ce bea”. Sunt mărturiile făcute într-un interviu pentru RFI de jurnalista din Republica Moldova, Maria Levcenco, care este măritată cu un membru al delegaţiei UE detaşată la Khartoum, care trăieşte de doi ani şi jumătate.
În oraș continuă, pentru a 4-a zi consecutiv, luptele între armata naţională şi o puternică miliţie paramilitară. Bilanţul victimelor este provizoriu şi incert – între 144 şi 185 de morţi, în funcţie de surse, şi peste 1.400 de răniţi. Luptele au loc inclusiv în capitala Khartoum unde populaţia civilă încearcă să se ferească cum poate de oamenii înarmaţi şi gata de orice pentru a pune mâna pe o casă, pe o sticlă de apă sau pe un bun oarecare.
„Aş zice că situaţia se agravează pentru că eu nu văd care ar fi căile de ieșire și, din câte înţeleg, populația locală se aştepta să fie vorba de o zi-două. Chiar și vecinul nostru din față căruia noi, ieri, i-am dat un pic de diesel (motorina) pentru generatorul lui, a fost surprins - el este sudanez - când noi i-am vorbit de o posibilă evacuare pentru expați. Noi am fost neoficial informaţi, căutând informații când va fi posibilă evacuarea expaților din Khartoum, din Sudan. Am fost surprinși să aflăm că nu va fi posibil acest lucru mai devreme de cel puțin o săptămână, pentru că nu sunt momentan condiții îndeplinite pentru o astfel de operațiune.
Noi trăim acum pe fundalul tirurilor care nu încetează. Încep la ora 5 dimineața. Eu deja știu că începând cu ora patru jumătate-cinci treburi și mă pregătesc ca va fi foarte intens. Se duc lupte din prima zi pentru aeroport. Noi stam în vecinătatea aeroportului, la 100 de metri distanță și avem impresia că luptele se duc chiar în grădina noastră. Stăm într-un cartier rezidențial dar nu suntem concentrați toți împreună. Doar rezidenții americani, diplomații americani, trăiesc toți într un compound, restul suntem împrăștiați prin oraș. Multe familii au fost separate iniţial, au fost în oraș în ziua de vineri, atunci când au început aceste lupte și sunt copii într-o parte, mamele în altă parte și se vorbește despre femeile sudaneze și de familii de expați și până acum nu a fost si nu este deloc posibilă circulatia în oraș, pentru că din ce aud și din ce văd, am impresia că se trage în orice se mișcă, fără a lua în considerare cine este, ce este periculos, ce nu este periculos, şamd. Noi pur și simplu stăm de vineri în casă”, a spus Levcenco pentru RFI.
Potrivit ei, toți locuitorii din regiune trăiesc cu proviziile pe care și le-au făcut până vineri. Totodată, majoritatea oamenilor nu au nici electricitate.
„Populația, majoritatea populației din Sudan, este săracă. Oamenii nu și fac provizii pe zile îndelungate, pe săptămâni. Ei trăiesc de astăzi pe mâine și mulți din ei deja nu au apă, nu au mâncare. Despre asta se și vorbește în video-urile care sunt postate pe Instagram. Ei din prima zi roagă forțele beligerante sa creeze oportunități pentru populație pentru a putea circula prin oraș.
Foarte curând, oamenii nu vor mai avea ce mânca și ce bea. Noi nu avem electricitate din prima zi pentru că s-a defectat ceva în strada de alături, dar noi suntem obișnuiți cu asta, noi nu avem oricum electricitate 24 de ore din 24 și trăim cu un generator care este aprovizionat cu motorină”, susține Levcenco.
Aceasta mai spune că luptele nu se duc doar în Khartoum, dar și prin aproape toată țara, acolo unde sunt baze militare.
„Curând nu vom mai avea nici noi motorină chiar dacă o utilizăm foarte pragmatic: atunci când avem nevoie să încărcăm telefoanele și să demarăm frigiderul. Asta este o parte a acestei situații. Pe de altă parte, este vorba de securitatea oamenilor. Probabil ca evenimentele pe care le trăim acum vor rămâne în istorie. Nu mi-aduc aminte când oameni civili nu au fost evacuați înainte de un astfel de conflict și când luptele se duc în oraș. Oamenii sunt ostatici, eu mă simt prizoniera acestei situaţii iar acest lucru este foarte complicat. De ieri au început să apară mesaje despre faptul că unii soldați au intrat în casele oamenilor. Unii intră în case ca să se protejeze. Noi am fost avertizați să nu deschidem nimănui, dar mă rog, ei sunt înarmați deci nu poți să nu deschizi. Dacă au nevoie să intre, intră...”, povestește Maria Levcenco.
„Dacă în primele trei zile am trăit cu frica să nu nimerească un armament în casa în care locuim și în casele de alături, acum trăim și cu frica să nu ne pomenim cu oameni înarmati în pragul casei. Deci noi nu ne simțim absolut deloc în siguranță și noi nu suntem în siguranță. Trăiesc numai cu gândul la această posibilă evacuare care, odată și odată, va avea loc. Totodată, mi-e greu să mă gândesc la asta pentru că mă doare sufletul să mă gândesc la cei care sunt sudanezi și care nu au unde pleca. De fapt, ei nu au unde fugi, ei sunt în casele lor și nu erau gata pentru un astfel de scenariu. Fiul meu de 4 ani și jumătate, Augustin, desenează desene despre ceea ce trăiește - de exemplu, foarte multe focuri în jur - și zice că va dărui acest desen militarilor francezi care, zice el, că vor veni, vor veni să ne caute.
Copiii dorm dimineața și nu aud, nu aud tunetele groaznice ale bombardamentelor, ale bătăliilor pe care le auzim noi. Eu nu pot dormi. De exemplu, eu știu că la ora patru jumătate-cinci, luptele vor reîncepe. Mă trezesc mai devreme de această oră. De mult nu m-am rugat la Dumnezeu, dar am început s-o fac din nou”, mai spune ea.
Conflictul sângeros care a izbucnit sâmbătă în Sudan este rezultatul unei lupte pentru putere în interiorul regimului militar care conduce țara din 2021 și care ezită să permită o tranziție către conducerea civilă, scriu BBC News și The Guardian și Libertatea.
Luptele din aceste zile reprezintă cel mai recent episod al crizelor care au urmat înlăturării dictatorului Omar al-Bashir, aflat la putere de mult timp, în 2019. Un guvern comun militar-civil a fost instituit după înlăturarea lui al-Bashir, dar și acesta a fost răsturnat printr-o lovitură de stat militară care l-a înlăturat pe premierul civil, în octombrie 2021. De atunci, Sudanul a fost condus de un consiliu de generali, iar în centrul disputei care a explodat sâmbătă se află doi militari.
Unul dintre ei este generalul Abdel Fattah al-Burhan, șeful forțelor armate regulate și liderul de facto al țării, un fost aliat al lui al-Bashir. Celălalt este adjunctul său și liderul paramilitarilor RSF, generalul Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut sub numele de Hemedti.
Cei doi nu s-au înțeles cu privire la direcția spre care se îndreaptă țara și cu privire la tranziția spre un regim civil. Unul dintre principalele puncte de divergență, scrie The Guardian, vizează planurile de a include RSF, care numără 100.000 de membri, în armata regulată.
Integrarea a fost un element-cheie al discuțiilor pentru finalizarea unui acord care să readucă țara la conducerea civilă. RSF a dorit ca această integrare să fie întârziată cu 10 ani, în vreme ce armata regulată a cerut ca pasul să fie făcut în următorii doi ani. Organizația paramilitară a fost înființată în 2013 și își are originile în faimoasa miliție Janjaweed, care a luptat cu brutalitate împotriva rebelilor din Darfur.
De atunci, Hemedti a construit o forță puternică și autonomă, care a intervenit inclusiv pe plan extern, în conflictele din Yemen și Libia, și care controlează unele dintre minele de aur din Sudan.
RSF a fost acuzată în mod repetat de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv de masacrarea a peste 120 de protestatari în iunie 2019. O forță atât de puternică în afara armatei regulate a fost văzută ca o sursă de instabilitate în țară.
