Cât te costă ca să mori în Moldova? Asta e o întrebare care este pe buzele multora, dar nu mulți îndrăznesc să afle răspunsul. Am încercat să aflăm cât trebuie să scoți din buzunar pentru slujbele de înmormântare, pentru sicriu, flori, loc de veci și parastas. Sumele sunt amețitoare și greu de acoperit de către cei mai mulți dintre moldoveni.
Dacă la sat, oamenii pot scoate din buzunar câteva mii de lei, prețurile din orașe, mai ales în Capitală, depășesc câteva mii de euro bune. Companiile private care oferă astfel de servicii sunt multe, iar oamenii, ca să scape de bătăi de cap, apelează la ele pentru toată procedura, de la ridicarea răposatului din spital sau de acasă și până la masa de pomenire.
Nu mai e un secret sau o noutate pentru nimeni faptul că, pe zi ce trece, costurile înmormântărilor cresc de la o zi la alta. Scumpirile în lanț la materiile prime și la utilități au atras după sine și creșterea prețurilor la serviciile funerare.
De la taxele ce încep din morgi ori centrele de medicină legală până la produsele din piețe, pentru toate trebuie să scoți bani frumoși din buzunar. Prețurile pentru înmormântări și obiceiurile care însoțesc acest proces pornesc de la câteva mii de lei și ajung până la câteva mii de euro, în funcție de preferințe.
La combinatul municipal „Servicii funerare”, cel mai ieftin sicriu costă puțin peste 1000 de lei, iar cel mai scump depășește 9.000 de lei.
Crucile din metal costă de la 500 de lei în sus, iar cele din lemn pot ajunge și până la aproape 2.000 de lei. Și coroanele de flori au prețuri care variază între 150 și 1.000 de lei.
Deși am solicitat să discutăm cu șefa combinatului, am fost refuzați, pe motiv că se afla în concediu de boală.
Peste drum de sediul acestei întreprinderi municipale, s-a dezvoltat business-ul privat. Chiar dacă am insistat ca vânzătorii să ne vorbească despre serviciile și prețurile lor, nu au vrut să o facă. Așa că, ne-am dat drept potențiali clienți.
„Avem de o mie jumătate, avem astea lăcuite. Dacă mergeți în altă parte, o să vedeți că la mine sunt prețurile cele mai accesibile. Altceva nu pot să vă spun, fiecare alege ce vrea. Avem și cu material combinat, lemn cu material. Acelea sunt 33.50. - Astea de lac sunt cele mai scumpe, da? - Normal, cine nu vrea de material, își ia de lac. - Dar dumneavoastră faceți și cruce? - Da, da, crucile sunt diferite. Metal, lemn, de care vreți. Iată și tăblița, asta e 80”.
Alte magazine, alte prețuri, aceeași atitudine.
„- Cam atât cheltuie oamenii, cam vreo 5.000 de lei, da? Sunt și oameni care cumpără mai scump? - Nu, nu prea, lumea nu are bani. Cel mai ieftin sicriu e 1.000 de lei și 300 crucea. - Și în acești 5.000 de lei ce cumpără oamenii? - Sicriu, cruce, transport, hamali, coroane”.
Ștergarele, cănile, paharele și farfuriile, „fură” și ele din buget câteva sute de lei, până la câteva mii.
„- Cam de ce sumă cumpără oamenii? - Cam de două mii de lei așa. Fiecare decide cum dorește. Care vrea mai ieftin, care vrea mai scump”.
„E foarte greu. Câțiva ani în urmă, omul lua zece șervețele, acum dacă ia două, trei. E greu de trăit acuma, pentru că totul s-a scumpit. Uitați prețurile, 18, 12, 14, 16. - Și de care cumpără oamenii cel mai des? - Cel mai ieftin”.
Și dacă pentru ștergare se cheltuie mai puțin, când e vorba de farfurii și pahare, moldovenii trebuie să plătească mai mult. Aici, prețurile diferă în funcție de mărime și de calitatea produselor.
„- Oamenii cumpără mai ieftin, mai rar care cumpără mai scump. Mai mult cei care vin de peste hotare. Cel mai mult vând produse ieftine. - Dar ce e cel mai ieftin? - Uite 22, 25, 18, de la 15 am farfurii. Iată salatiera 90 de lei, dar am și cu 40, depinde de calitate. Cel mai mult pentru înmormântare vând pahare, iată astea, de 100 de grame. Iată am și pahare mai mari, fiecare cumpără după buget”.
„După bani cumpără. Vin la mine și mă întreabă care e cel mai ieftin? Iată ăsta, de ăsta cumpără. Oamenii cumpără, pentru că trebuie. Eu am o clientă care a cumpărat de la mine acum cinci ani cu 2 lei, le-a pus în pod să le aibă. Acum costă 6-7 lei, ea a văzut diferența mare. Oamenii cumpără să aibă toți acasă”, ne-a spus Ali, un comerciant.
Vânzătorul se plânge că, odată cu începerea pandemiei și a războiului din țara vecină, oamenii procură strictul necesar, încercând să-și limiteze cât mai mult cheltuielile, neavând siguranța zilei de mâine.
„Pomenele nu se cumpără deloc. - Dar de ce? - Cred că nu au bani, au scos pomenele, s-au mântuit”.
Am surprins o discuție între vânzători și potențialii cumpărători. Prețurile expuse nu păreau a fi pe placul celor din urmă. Tocmai asta i-a făcut să meargă mai departe.
„- Noi avem de la 200 în sus. 200 cel mai puțin, 250. Dacă vreți să luați. - Nu știu, e mult”.
După ce au fost făcute cumpărăturile la piață, lista de cheltuieli se completează cu costurile slujbei de înmormântare, icoanele, lumânările, preoții, cântăreții din biserică, groparii și lista continuă. Am eșuat de fiecare dată în încercarea de a afla care sunt sumele pe care le cer bisericile pentru tot acest proces. Și în această situație, am fost nevoiți să devenim potențiali clienți. La prima biserică am aflat că, pentru a beneficia de o slujbă de înmormântare, trebuie să scoatem din buzunar aproximativ 2.000 de lei.
„- Ca să-l aduceți aici la noi, asta puteți numai mâine. Este o maică pe dreapta la magazin, cu dânsa trebuie să vă înțelegeți, ea știe mai bine prețul exact, ca să stea mortul în biserică. Acum sunt prețuri foarte mari, lumină, căldură, vă dați seama. - Asta e separat de aceștia 1.800 de lei, da? - Cred că intră tot în suma asta de înmormântare, exact nu știu cât e. - Deci în afară de preot, va costa până în 2.000 de lei, da?”.
La a doua biserică, aflată pe strada Muncești din Capitală, prețurile practicate sunt cu mult mai mari.
„- Trebuie să întreb părintele. - Dar așa în mare, care sunt costurile? - Ca atare, prohodul e 1.000 de lei, dacă rămâne pe noapte e 1.500, adică plus 1.500 de lei și dacă merge părintele cu dumneavoastră la cimitir, încă 200 de lei. - Deci la biserică ar fi cât ați zis, vreo 2.500... - Da, dar înțelegeți că la noi sâmbătă e slujbă. Dar stați că eu acuș sun părintele”.
Am sunat a doua zi la aceeași biserică și ne-am prezentat drept ceea ce suntem, jurnaliști. Atitudinea a fost cu totul alta.
„- Cam cât ar costa toată procedura de înmormântare? Vă sun în 15 minute și vă dau răspuns, bine?”.
Aici s-a încheiat discuția și nu am fost sunați nici până la momentul publicării acestui material.
Preotul Alexandru Guțuleac ne-a spus că cele mai multe biserici nu percep taxe pentru slujbele de înmormântare, din cauză că în societate apar tot felul de discuții pe această temă, în detrimentul bisericii.
„Unii preoți hotărăsc să ia această decizie ca să demonstreze că nu vin să slujească pentru bani. Noi suntem acuzați des că suntem niște businessmeni. Mulți au percepția că dacă e biserică, trebuie să fie totul gratis și nu ar trebui să fie taxe, dar sunt niște cheltuieli elementare pe care nu le acoperi dacă lași la discreția omului. Așa e mentalitatea omului, dau ceva doar dacă primesc ceva în schimb. Din motivul ăsta, unii preoți au ales să nu mai ceară bani. Dar fără un serviciu nu trăiești. - Dar dumneavoastră nu aveți salariu la biserică, nu? - Nu, iată eu predau religie la liceu”.
Iar dacă la sate, oamenii scot din buzunar câteva mii de lei în total, pentru toate aceste servicii, la orașe, situația este alta. Aici, cei mai mulți apelează la companiile care oferă servicii funerare și care acoperă toate nevoile. De la pregătirea răposatului, până la mesele de după înmormântare și cele de peste ani.
Pentru cei mai pretențioși clienți, companiile funerare pun la dispoziție o gamă variată de servicii. La una dintre ele, am găsit sicrie prețul cărora se apropie de circa 100 de mii de lei. Un asemenea articol e făcut manual din lemn de stejar.
Am avut o discuție cu o persoană care recent a fost nevoită să-și înmormânteze o rudă la Chișinău. A preferat să nu apară la cameră, dar ne-a oferit detaliile și costurile procedurilor funerare. Persoana a decis să apeleze la o companie care oferă astfel de servicii funerare.
Actele au costat circa 7.000 de lei, iar întreaga ceremonie, inclusiv transportul și pregătirea defunctului, s-a apropiat de suma de 4.000 de euro. Încă 1.000 de euro a scos din buzunar pentru masa de pomenire. Reieșind din experiența persoanei, înmormântarea a costat circa o sută de mii de lei.
În acest an, în Capitală s-au scumpit și locurile de veci cu circa 70%. Cei mai mulți aleg să și-l rezerve din timp, pentru a avea siguranța că nu vor rămâne fără, în condițiile în care, cele mai multe cimitire din Chișinău sunt deja foarte aglomerate. Am luat drept exemplu cel mai mare cimitir din țară - „Sfântul Lazăr”, care se întinde pe o suprafață de circa 150 de hectare.
„Procedura începe de la centru. Acolo se eliberează certificatul de deces și se achită săpatul gropii, la noi doar se eliberează locul. Evident, se achită taxa pentru loc”, a spus administratorul cimitirului „Sfântul Lazăr”, Ion Comendant.
Față de anul trecut, taxa pentru înmormântare la cimitirul „Sfântul Lazăr” este de 1.781 de lei, cu tot cu autorizație și xerox, iar o rezervare ajunge la 7.600 de lei. Acum șase ani, acest cimitir a fost nevoit să se extindă, cumpărând teren din extravilanul localității Grătiești. Anual, au loc circa 5 mii de înhumări, fiind nevoie de o suprafață de 2 hectare.
„- Și aici a mai rămas loc liber? - Da, puțin loc! - E puțin? - Da. - Dar într-un an se umple așa o bucată? - Nu, dar depinde de rata mortalității”.
În sate, locurile în cimitire se acordă gratuit. Ca o concluzie, costurile totale ale unei înmormântări în Republica Moldova încep de la cel puțin 2.000 de lei, pentru cei care nu doresc să urmeze tradițiile sau se limitează la strictul necesar, până la câteva sute de mii de lei, pentru cei care își doresc să facă totul la superlativ, în memoria persoanelor dragi. Pe când ajutorul unic, oferit de către stat pentru fiecare deces, constituie 1.100 de lei.
Un reportaj de Constantin Niculae și Veronica Gherbovețchii
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
