Coreea de Nord se confruntă cu una dintre cele mai mari crize alimentare din istorie, una care poate fi chiar mai mare decât foametea din anii ’90, care a ucis până la trei milioane de oameni. Mai mulți locuitori au descris pentru BBC cum se luptă pentru supraviețuire, într-o țară în care legile au devenit atât de aspre, încât oamenii nici nu mai știu pentru ce sunt arestați, scrie Libertatea.ro.
„Oamenii sunt dornici să vorbească lumii despre catastrofa din Coreea de Nord. Dacă guvernul descoperă că au vorbit cu noi, probabil că vor fi uciși“, scrie BBC, descriind curajul celor care au vorbit despre situația din țara controlată de dictatorul Kim Jong-un, o țară închisă lumii, din care informațiile despre realitatea oamenilor depășesc rar granițele.
Interviurile culese de postul britanic sugerează că este cea mai gravă situație din anii 90 încoace în țara condusă de dictatorul Kim Jong-un. Criza a fost accentuată după ce, în 2020, Coreea de Nord a închis complet granițele, pentru a se apăra de COVID. Asta a însemnat că au fost închise și liniile de aprovizionare din China.
Acum, au povestit trei locuitori ai țării pentru BBC, hrana este atât de puțină încât oamenii se întreabă când și cum muri – de foame sau executați după ce au încercat să facă rost de hrană?
„Chiar dacă oamenii mor de foame alături, trebuie să te gândești doar la ai tăi”
„Am bătut la uşa unor vecini pentru a le da apă, dar nu a răspuns nimeni. Când autorităţile au intrat înăuntru, i-au găsit morţi”, a spus Ji Yeon, o femeie care locuiește în capitala Phenian.
„Chiar dacă oamenii mor alături, trebuie să te gândești doar la ai tăi. Este fără inimă, dar asta e realitatea”, explică ea.
Ji mărturiseşte că poate cu greu să-şi hrănească copiii. Odată, a stat două zile fără să mănânce şi a crezut că va muri în somn: „Supraviețuim planificând totul cu 10 zile înainte și 10 zile după. Dacă eu și soțul meu murim de foame, măcar cei doi copii vor avea cu ce să se hrănească o perioadă”.
Femeia afirmă că acum există prea multe legi de reținut și că oamenii sunt luați fără să știe pe care se presupune că au încălcat-o. Când întreabă, procurorii răspund pur și simplu: „Nu trebuie să știți ce lege ați încălcat”.
Când şi-a închis complet granițele, în 2020, autorităţile au încetat să mai importe cereale din China, precum şi îngrăşăminte şi utilaje necesare pentru a cultiva alimente.
Chan Ho este un muncitor în construcţii și locuieşte în apropiere de graniţa cu China. La început, mi-a fost teamă să nu mor de COVID, dar apoi am început să mă îngrijorez că voi muri de foame.
Chan Ho: „Autorităţile au fortificat frontiera cu garduri, în timp ce, potrivit relatărilor, au ordonat grănicerilor să împuşte pe oricine încearcă să treacă. Acest lucru face aproape imposibilă introducerea ilegală de alimente pentru a le vinde pe sub mână. Majoritatea nord-coreenilor aşa îşi făceau cumpărăturile”.
Chan Ho câștigă 4.000 de woni pe zi, echivalentul a 4 dolari. Banii nu sunt suficienți pentru a cumpăra un kilogram de orez și „a trecut atât de mult de când familia lui a primit rații de mâncare guvernamentale, încât am uitat de ele”.
Prima familie din satul lui care a murit de foame a fost o mamă și copiii ei. Când femeia s-a îmbolnăvit, „copiii ei au ținut-o în viață cât au putut, cerșind mâncare, dar până la urmă toți trei au murit”. A urmat o mamă care a fost condamnată la muncă silnică pentru încălcarea regulilor de carantină. Ea și fiul ei au murit de foame.
