Procedura de vetting nu ar fi cea mai bună opțiune pentru reformarea unui sistem de justiție. De această părere este fostul șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) din România, Daniel Morar. Într-un interviu exclusiv pentru „Cutia Neagră PLUS”, acesta a menționat că șefii instituțiilor anticorupție ar trebui să aibă posibilitatea de a alege oamenii cu care vor să lucreze.
„Vettingul nu este o procedură pe care eu aș accepta-o sau aș recomanda-o, dacă aș fi chemat să reformez un sistem. Construirea unei procuraturi specializate anticorupție, liniștit, poate să fie făcută de capii instituției. Adică numești procuror-șef, procuror-șefi adjuncți competenți, cu istorii bune în investigarea faptelor de corupție sau dacă n-au istorii, vezi că au istoric în alte fapte de investigare a crimei organizate sau pur și simplu infracționalitatea comună. Și atunci celor pe care îi pui în capul sistemului, le dai posibilitatea de a-și forma echipa. Lucrul acesta se poate în sistemul din Republica Moldova, s-a putut și în România”, a declarat Daniel Morar.
Fostul șef al DNA a vorbit despre experiența sa în România și cum a reușit să construiască o echipă puternică la Parchetul Național Anticorupție, fără vetting, fără a verifica integritatea, ci doar gradul de competență al colegilor.
„Eu m-am dus procuror general al Parchetului Național Anticorupție și am preluat echipa care era acolo de 3 ani. Era o echipă blamată și criticată pentru lipsa unor rezultate, iar ei nu puteau explica de ce nu aveau rezultate în condițiile în care încă de la înființare, instituția, din punct de vedere al logisticii era un parchet teribil de bine dotat. Și totuși, treceau 3 ani, care nu-i destul de mult pentru ciclul unui dosar, dar în 3 ani, vezi măcar mugurii unei minciuni. 3 ani ei s-au limitat a face dosare mici de corupție.
Nu a trebuit să fac o procedură de vetting, aveam dreptul să evaluez și să-i revoc. Nu aveam nevoie nici măcar de avizul Consiliului Superior al Magistraturii, era un aviz consultativ, îi întreba, dar indiferent de ce ar fi zis ei, decizia era tot a mea. Am făcut acest lucru destul de repede. M-am dus în august, cred că prin octombrie, am făcut un set de revocări justificate. Le-am luat lucrările, activitatea lor de 3 ani. Erau oameni care timp de 3 ani, nu au reușit să inculpe pe nimeni, să trimită pe nimeni în judecată, ei au dat soluții de clasare. Le-am spus că pentru certificate de bună purtare eu nu țin oamenii în instituție, pentru că dincolo de ce urmărea statul român - să ducă marii corupții în instanță - noi eram presați și de contextul în care ne aflam, România trebuia să acceadă la UE, adică eram presați și de timp, eram în 2005.
Eu atunci nu am avut timp să le verific averile. Presupuneam că din moment ce se află în Parchetul Anticorupție, sunt oameni integri. Oricum sub aspectul rezultatului, în lipsa unei anchete penale, de integritate, sunt îndoielnice. Nu am putut să-i acuz că nu sunt integri, dar am putut să le evaluez munca și să le spun că e insuficientă și absolut nepotrivită pentru locul unde se află”, a relatat Daniel Morar.
Juristul român a accentuat că într-o instituție anticorupție, sunt necesari oameni harnici, pricepuți în ceea ce trebuie să facă.
„Eu aveam nevoie în primul rând de oameni competenți, harnici. După aceea, am avut oameni pe care i-am dat afară, au fost arestați, puțini, e adevărat. Treaba mea ca procuror este să dovedesc că cineva este corupt. Procuratura nu face în România muncă de prevenție, ci de represiune, de urmărire penală. Eu asta a trebui să fac. I-am adus pe cei harnici și care au aveau un CV în instrumentarea dosarelor de corupție și de criminalitate economico-financiară, iar rezultatele s-au văzut destul de repede”, a spus Morar.
