O mină de cărbune din estul Ucrainei a rămas fără angajați, după ce peste o mie de bărbați au mers la război. Astfel că, pentru prima dată în istoria instituției, s-a decis angajarea femeilor, iar peste o sută au acceptat oferta. Chiar dacă munca în subteran nu este deloc ușoară, femeile spun că au ales să își susțină astfel bărbații plecați pe front.
„ - Cum a fost când ai intrat pentru prima dată în subteran? - Îmi amintesc foarte bine, a fost destul de înfricoșător. Dar a fost interesant! - Da, foarte interesant!”
Natalia vindea mașini de spălat când a izbucnit războiul. Doar că magazinul unde lucra s-a închis, iar când a văzut un anunț de angajare la mină, femeia s-a decis să încerce. A făcut niște ore de pregătire și a început lucrul.
„Aceasta este într-adevăr o meserie pentru bărbați, este o muncă grea. Ne ajutăm bărbații. Cred că în viitor, și mai multe femei vor lucra aici. Avem deja femei care muncesc în calitate de operatori de ridicare a instalațiilor, noi lucrăm ca electricieni. Există chiar și unele femei care lucrează în calitate de mineri”.
De cinci luni, Kristina, în vârstă de 22 de ani, muncește ca tehnician la 470 de metri sub pământ, deservind micile trenuri electrice care transportă lucrătorii la mai bine de patru kilometri în subteran, până la straturile de cărbune.
„Este foarte greu să lucrezi aici, mai ales să ridici capacele bateriilor și să respiri fumul când bateriile se încarcă. Dar m-am obișnuit și acum îmi place să lucrez aici”.
Femeia a acceptat să lucreze în mină doar după ce și-a depășit teama de a-și lăsa fiul de patru ani în grija mamei sale. Orașul său se află la 100 km de front, dar este lovit adesea de rachete rusești.
„M-am angajat aici pentru că a început războiul și nu mai erau alte locuri de muncă, toate cafenelele și magazinele s-au închis, doar micile magazine vindeau din când în când produse, în funcție de penele de curent”.
Și fratele ei a lucrat în această mină, însă la două săptămâni după începerea invaziei ruse în Ucraina a plecat pe front.
„Suntem conștienți că odată ce bărbații noștri au plecat pe front, trebuie să-i susținem. Nu mai este nimeni care să lucreze în mină acum. Sunt doar femei aici. Nu putem abandona asta și merge în altă parte, dezamăgindu-i. Trebuie să-i susținem pe bărbații care luptă acum”.
Aproximativ 1000 din angajații minei sunt la război, iar bărbații care au mai rămas să lucreze sunt impresionați de voința femeilor.
„Femeile noastre s-au întrebat de ce ar sta acasă. Au spus că ar trebui să lucreze aici pe al doilea front și să ajute cumva. Asta am auzit de la unele femei”.
Deși unele femei lucrau în mine și înainte de război, guvernul le interzicea să muncească în subteran, considerând job-ul prea solicitant din punct de vedere fizic, o politică ce datează încă din perioada sovietică.
După abrogarea acestei interdicții în timpul războiului, aproximativ 400 de femei s-au angajat în minele deținute de cea mai mare companie privată de energie din Ucraina, deși aceasta reprezintă doar 2,5% din forța de muncă totală din subteran.
Industria cărbunelui din Ucraina, cândva una dintre cele mai mari din Europa, a suferit decenii de declin de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Piața internă administrată la nivel central a încetat brusc să mai existe, milițiile susținute de Rusia din estul Ucrainei au preluat multe regiuni bogate în cărbune în 2014, iar după invazia din 2022, Rusia a ocupat și mai multe mine.
