Au răsfoit filele istoriei pentru a le transpune într-un spectacol. Actorii Teatrului ”Luceafărul” se pregătesc pentru premiera piesei-documentar ”1946„. Spectacolul este bazat pe fapte reale și pune în lumină drama moldovenilor trecuți prin foametea de după al doilea război mondial.
Actorii Teatrului ”Luceafărul” fac ultimele repetiții pentru premiera spectacolului ”1946” ce va avea loc în acest weekend. Inspirați de „Cartea Foametei” de Larisa Turea, aceștia și-au propus să prezinte tragediile moldovenilor de după cel de-al Doilea Război Mondial. Atunci când regimul comunist a organizat foametea în masă.
Pentru a reda mai bine trăirile oamenilor trecuți prin regimul sovietic, actorii s-au mers prin satele Moldovei și au discutat cu supraviețuitorii. Actorul Ion Jitari îl va interpreta pe Ion Moraru, scriitor și activist anticomunist de pe vremea sovietică. Acesta spune că cel mai mult admiră la personajul său demnitatea.
”Este omul care a suferit mult din cauza regimului, deci, el este omul care a trecut prin foamete, după care a fost decident politic, a stat închis, deportat. Cred că chinul prin înfometare este una dintre cele mai groaznice pedepse pe care poți să i le aplici unui om.”
Iar actrița Dorina Tataru cu greu și-a stăpânit lacrimile când ne-a povestit despre experiențele trăite de supraviețuitori. Un lucru pe care l-au remarcat actorii atunci când au discutat cu oamenii despre perioada respectivă, este că și acum, peste ani, aceștia vorbesc cu frică despre clipele trăite.
”Când ajungem la momentul în care copiii nu aveau ce mânca, plângeau, cereau mâncare, pentru o femeie este foarte greu, sincer vă spun. Fără ca să vrei, te pui tu în situația dată și te gândești... cu ce eu avea să-mi hrănesc copilul.”
Regizorul Slava Sambriș spune că de mult timp contemplează în sinea lui, acest spectacol.
”E un subiect foarte sensibil, e un subiect care mă urmărește încă din copilărie, având în vedere poveștile pe care mi le povestea bunica mea despre perioada foametei, niște povești absolut cutremurătoare. Aceste povești m-au urmărit cumva în timp, ele s-au depozitat undeva în subconștient, ca în timp să conștientizeze cumva.”
Spectacolul este însoțit și de o expoziție fotografic, semnată de Zaharia Cușnir, așa încât toate elementele prezentării, inclusiv decorul, să transmită emoțiile și trăirile perioadei.
