Intervin primii, în cazul răniților din accidente rutiere, dezastre naturale sau alte tragedii. De multe ori, duc o luptă contra cronometru, mai ales atunci când viața unui om atârnă de un fir de ață, iar fiecare secundă contează. Vorbim despre medicii de la ambulanță pentru care fiecare zi înseamnă o nouă provocare sau mai exact o misiune de salvare. Despre sacrificiile și greutățile muncii de pe ambulanță, ne vorbesc eroii din reportajul ce urmează.
În fiecare zi, când auzim sirenele ambulanței pe străzi, ne gândim că cineva are nevoie urgent de ajutor, iar toată speranța și-o pune în medicii care în momentele de criză trebuie să acționeze promt și sigur. Maxim Porojniuc este unul dintre eroii necunoscuți de pe ambulanță, pentru care fiecare zi de lucru e o nouă misiune. De multe ori contracronometru. Așa s-a întâmplat și zilele trecute, când a scos din ghearele morții o femeie găsită inconștientă în stradă, un caz relatat și de presă.
„Persoana care vine pentru prima dată la serviciu și intervine într-un caz urgent, critic, se înțelege dacă va munci pe ambulanță sau nu”.
Este medic pe ambulanță mai bine de 15 ani, bărbatul spune că de-a lungul timpului, s-a ciocnit de multe experiențe greu de suportat. Doctorul și acum își amintește cu emoții, de situațiile în care a fost neputincios în fața morții.
„Ultimul caz care m-a marcat a fost cu un copil, care a căzut de la înălțime, de la etajul 4. Copilul a avut trei ani, s-a întâmplat în sectorul Buiucani, noi atunci am transportat copilul la spital, dar totuși a decedat. Trei copii au decedat... practic la mine în brațe”.
Ne-a povestit că cel mai greu i-a fost la începutul carierei.
„A fost o perioada când noi nu puteam dormi, au fost perioade când aveam emoții, au fost și perioade când mergeam la biserică”.
Acum are câte 10 ture pe lună, iar cel mai mult regretă că din cauza programului solicitant, petrece foarte puțin timp cu familia. De altfel, e un sacrificiu, făcut și de alți angajați la ambulanță. O confirmă și colegul lui de tură, asistentul medical, Denis Berber. El ne-a spus că de mic visa să salveze oameni, iar anii de colegiu la medicină i-au întărit convingerea, chiar dacă munca pe ambulanță a fost cea mai dură școală. Domeniul este plin de provocări, iar cea mai mare bucurie este atunci când oamenii vin să le spună... mulțumesc.
„Chiar acum câteva zile, o doamnă, de trei ori a revenit la noi la stațiune, pentru a o găsi pe o anumită doamnă, care o săptămână în urmă i-a salvat copiii. 3 zile a venit până a găsit medicul”.
De multe ori, și traficul le creează probleme. Șoferii nu cedează vehiculelor de salvare, iar din acest motiv, se ajunge prea târziu la chemare, susține asistentul medical.
„Uneori nimic, de parcă muzica e la volum maxim, ochii se uită numai înainte și atât, altceva nimic”.
Denis Berber spune că munca la urgență este foarte epuizantă, din acest motiv, mulți colegi de-ai lui au ales să plece din sistem.
„Posibil să fie chemare după chemare, că te epuizezi maximal. Timp de 24 de ore, pot să fie și patru chemări, dar până dimineața, aceste patru chemări se simt de parcă ar fi 20”.
Iar Victor Corciu, medic cu o experiență de peste 20 de ani spune că pasiunea pentru ceea ce face, dar și dorința de a munci acasă, alături de familie, nu-i permit să renunțe la cariera de medic.
„Adrenalina pe care o primești zi de zi, în munca noastră, pentru că tot timpul este ceva nou și în al doilea rând, familia, care este pe loc. Gânduri au fost, dar rudele, familia ne țin pe acasă”.
Doctorul ne-a spus că domeniul are nevoie de forțe de muncă, cât despre condiții, tehnică și utilaje medicale, la acest capitol lucrurile stau mult mai bine, decât acum 10 ani.
„Permanent, forța de muncă este necesară, pentru că lumea se epuizează, lumea schimbă locul de muncă, vin pleacă, dar condițiile... față de acum 10, 15 ani în urmă, sunt mult mai bune, condițiile de muncă le avem. Acum ne trebuie specialiști care să vină să muncească zi de zi”.
Totuși, și medicii au nevoie de... medici. Așa că lucrătorii de pe ambulanță sunt consultați periodic de psiholog. Acest lucru este important pentru a nu ajunge la epuizare fizică, dar mai ales psihică.
„Când ajung la limita puterilor, desigur, fiecare specialist o să încerce să-și menajeze stările emoționale”.
„Odihna mai prelungită, schimbarea anturajului, micșorarea orelor de muncă, fiindcă noi știm că persoanele care sunt implicate în serviciul de urgență sunt suprasolicitate”.
În țara noastră, la urgență muncesc peste 400 de medici, peste 1300 de asistenți medicali și mai mult de 600 de infirmieri.
