Interacțiunea cu sistemul medical lasă, în unele cazuri, un gust amar fie pacienților, fie rudelor acestora. În timp ce majoritatea preferă să se resemneze, alții povestesc incidentele, deși tot în cercuri înguste. De-a lungul anului, ne-am tot ciocnit de informații prin care oamenii se plângeau de condițiile din Spitalul Clinic Municipal nr. 4, fiind și unul dintre cele mai vechi instituții spitalicești din țară, care oferă servicii de îngrijire paliative și de geriatrie pentru mii de pacienți anual. De altfel, este unicul spital de acest fel în municipiu. Pentru că este vechi, de 200 de ani, s-au tot propus diferite soluții, inclusiv de a-l muta de aici, dar planurile nu au mai fost duse la un sfârșit.
Vinerea trecută, ca jurnaliști, am decis să mergem cu o cameră de filmat la spital ca să surprindem realitatea. Însă tentativa noastră s-a soldat cu eșec. În curte, am fost abordați de conducătorul instituției care ne-a oprit să filmăm, acuzându-ne că eram cu camera pe pacienți. A fost chemată poliția la fața locului. Am revenit luni, anunțând deja și directorul de vizita noastră repetată, dar tot nu ne-a permis să intrăm în secții. De această dată, am solicitat noi ajutorul poliției.
„- Ne permiteți să intrăm și noi în clădire? - Înăuntru nu. - De ce nu? - Dar ăsta nu e spațiu public pentru petreceri, este... - Este o instituție publică? - Da, dar este regim sanitar. - Ne ducem și ne luăm măști, ce trebuie...- Nu, nu, nu. - Nu ne permiteți? - Nu. - De ce, aveți ceva de ascuns? - Nu, nu am nimic de ascuns. - Păi și atunci, de ce nu? - De ce, de ce, de ce, hai filmează-mă. - Păi de ce vă feriți de noi, de ce nu ne permiteți? - La mine e ca la Hollywood, trebuie venit cu contract, scenariu. - Eu vă întreb de ce nu ne dați voie să filmăm, care e problema? Cum ați spus că vă numiți? - Cernețchi Valeriu (n.r directorul spitalului) notați și este interzis. - Unde scrie că e interzis? - Dar eu nu știu cine, n-ați prezentat... - V-am spus, de la TV8, arătați-mi și mie unde scrie că este interzis”.
Și în timp ce directorul se îndepărta, de noi s-a apropiat o femeie și, fără să se prezinte, ne-a spus că nu avem dreptul să filmăm în spital. Apoi a chemat poliția.
„- Nu, nu se poate și atât. - Păi trebuie să-mi motivați, conform a ce, conform cărui act nu se poate? Dumneavoastră trebuie să aveți un document. - Păi dumneavoastră dacă sunteți presa, orice televiziune nu ați fi, trebuie să veniți la administrație și să spuneți ce doriți. - Dar eu am spus, doar ați fost de față când domnul director a plecat”.
După o discuție în curtea spitalului, care a durat aproximativ 20 de minute, doamna s-a arătat deschisă să ne ofere posibilitatea de a filma.
„- Vreți să-mi ziceți, ce trebuie să facă presa? - Presa trebuie să arate adevărul - În cazul dat, aveți o plângere, ziceți dumneavoastră știutorul de lege. - Presa trebuie să vină, să constate dacă există sesizările astea și să le expună. Dacă nu există e foarte bine, dacă există, trebuie să le arate. - Poftim, mergeți și constatați. - Da? - Da, vă doresc succes”.
Nu a fost să fie. Angajații au primit ordin să încuie ușile.
„- Doamnă ce faceți? - Nu se poate? - Eu am auzit când doamna v-a spus să încuiați ușa. - Iaca amuș o să vină doamna și o să vă deie drumul, sora. - Păi doamna mi-a zis veniți și constatați, dumneavoastră îmi încuiați ușa în față? - Nu se dă voie. - De ce? - Nu se dă voie. - Ce aveți de ascuns? - Nu știu, iaca o să vină sora și o să se clarifice. Serios, îmi încuiați ușa în față? Doamne Dumnezeule”.
La sugestia directorului și a subalternei sale, am mers în clădirea administrației. Aici însă, văzând că este filmat, Valeriu Cernețchi a bruscat operatorul și camera, după care a intrat în biroul său și a încuiat ușa.
„Bună ziua. - Bună ziua, de la televiziune suntem. Pe domnul director îl găsim? - Este ieșit. - Te rog frumos, nu făceți asta, nu. - Bună ziua. - Închideți tot, nu, nu. - Dar ce faceți dumneavoastră? - Dumneavoastră nu aveți voie... ce faceți dumneavoastră? Domnul meu. - Încuie ușa. Nu, nu se poate. - De ce domnul meu nu se poate? - A încuiat ușa, fii atent. Doamne Dumnezeule. Domnul meu deschideți să vorbim. Domnul director? Domnul director?”
A ieșit din clădire, abia la sosirea poliției.
„- Domnul, eu nu v-am închis nicio ușă. - Domn director vă grăbiți, nu vreți să vorbiți cu noi? - Uitați, el așa vorbește... - Vă rog frumos să luați mâna de pe mine. Domnul meu vă rog să nu vă puneți în fața mea. - Ei umblă prin saloane, la pacienții gravi și încalcă ordinea publică. - Domnul director, o rugăminte (mă ignoră) - Da, vorbiți, vorbiți, vorbiți. - Domnule director nu mă atingeți. - Eu am zis. - Domnul director, nu mă atingeți, vă rog frumos. Domnul director, ascultați ce vă spun.”
Ziua s-a terminat cu declarații la poliție, dar fără să ni se mai permită accesul în instituția medicală. Dincolo de toate, l-am prevenit pe director că vom reveni de la o luni. Ne-am întors la spital, tot fără să reușim să ajungem în secții și să ne convingem că spitalul oferă condiții decente pentru îngrijirea pacienților.
„- Eu vă întreb, dumneavoastră ne primiți? - Nu primim. - De ce? - Care e întrebarea? - Eu v-am zis și data trecută. Noi vrem să filmăm, știu că dumneavoastră ați făcut și niște investiții aici. - Da. - Noi nu am venit rău intenționați, să știți, nu știu ce ați înțeles dumneavoastră data trecută. - Dar în primul rând... iaca. La revedere. - Serios, nu ne primiți? - Nu. - Domnule director. - Gata, ați finisat audiența”.
De această dată, am chemat noi oamenii legii, prin serviciul 112, reclamând faptul că managerul ne interzice accesul în instituție.
Am depus ulterior o plângere. Potrivit experților în drept media, împiedicarea intenționată a activității mass-media sau a jurnaliștilor se sancționează cu amendă penală.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
