După un șir de insistențe și telefoane date inclusiv superiorilor, directorul Spitalului Clinic Municipal nr. 4, ne-a permis, în cele din urmă, să intrăm în secții și prin unele saloane. Dar vizita a fost condiționată. Managerul a refuzat să-l primească pe operator, Vlad Glinjan, pe motiv că ar fi fost agresiv în primele noastre tentative de a avea acces în spital. Jurnalista TV8 a făcut un pas înapoi și a acceptat să meargă de una singură, având telefonul mobil, cu care a putut să filmeze condițiile de spitalizare, nu și pacienții. S-a întâmplat la 6 zile distanță de la prima încercare.
A fost dusă de director și de unii angajați ai spitalului în zonele în care a cerut personal, a găsit saloane reparate, cu paturi și mobilier decent. Într-un glas, bătrânii aflați acolo au mulțumit pentru tot ce le oferă instituția medicală. Din discuția cu directorul, am aflat că planurile pentru anul ce vine țin de renovarea unei secții, în care cândva au început lucrări, dar au fost stopate. L-am întrebat de ce era nevoie de tot acest scandal ca să ni se deschidă ușile? „Adresarea nu a fost frumoasă și culturală” , s-a justificat Valeriu Cernețchi.
Excursia a început cu blocul alimentar, apoi am intrat în secția de geriatrie, unde sunt internate persoane trecute de 65 de ani, dar care au nevoie de o îngrijire mai specială. Când am ajuns acolo, podeaua tocmai fusese spălată. De câteva zile, a fost pornită și căldura. Cu directorul și cu medicii din secție alături, pacienții ne-au spus că sunt mulțumiți de condițiile și de calitatea serviciilor medicale de aici.
Apoi ne-am oprit lângă o secție, care se află în reparație de câțiva ani.
„- A fost decizia CMC Chișinău, au fost alocați bani, dar nu s-a reușit pentru că a fost pandemia de COVID, au oprit finanțarea. Acum așteptăm. - Cât costă un așa proiect de reabilitare a unei secții? - Prețul a fost atunci de 4,5 milioane, acum e mai scump, de 8 milioane. - Dublu, practic. Am calculele actuale. - Aici, o parte din lucrări, semnificativă, s-a făcut deja. - Doar o pătrime. - Și bani pentru parte asta de lucrări... - Așteptăm bugetul la Anul Nou. - Dacă o să se repare, cam câte paturi obținem datorită acestei secții? - 30-40. - Pentru paliativ în mod special? - Și paliativ, și geriatrie.
- Aici, lucrările s-au făcut doi ani în urmă. Așa reiese. - Da, aceste lucrări au fost cu doi ani în urmă. - Dar dacă nu se continuă, domnule director, ele vor degrada. - Dumneavoastră mie asta îmi explicați? Explicați mai sus. - Uitați-vă ce salon frumos, de trei paturi. Aici să fie bloc cu apă, la fiecare salon să fie apă. Rețelele de apă sunt toate schimbate”.
Următoarea oprire a fost într-o secție pentru pacienții care necesită îngrijiri paliative. Este vorba de bolnavi care nu mai pot fi supuși vreunui tratament. Unii dintre ei sunt țintuiți la pat și hrăniți prin sonde.
De la directorul Valeriu Cernețchi aflăm că planul pentru acest spital, în anul ce vine, este să ducă la bun sfârșit reparația blocului și sporirea, în acest fel, a numărului de paturi. Acum, sunt circa 100 de locuri, 30 la sută fiind pentru persoanele care se află pentru îngrijiri paliative. De ceva vreme, se discută ca acest spital să fie transformat într-un centru municipal de îngrijiri paliative, ceea ce ar diversifica sursele de finanțare. Acum, circa 90 la sută dintre mijloacele bănești sunt transferate de Centrul Național de Asigurări în Medicină. Anul acesta a oferit 20 de milioane de lei, în funcție de zilele de spitalizare raportate la paturile disponibile.
Dezvoltarea spitalului este susținută și de actualul șef al direcției generale de Asistență Medicală, Vladimir Bolocan. Într-o conversație pe care am purtat-o la acest subiect, ne-a spus că prin reparația blocului existent, numărul de paturi s-ar putea dubla. La o populație de un milion de oameni, cum ar fi Chișinăul și suburbiile, ar trebuie să fie circa 300 de paturi de geriatrie și paliative. Acest lucru înseamnă de trei ori mai mult decât este în prezent.
De de altă parte, fostul șef al aceleași direcții, Boris Gîlca, susține că acest spital ar trebui să-și schimbe locul, din cauză că este vechi și depășit de timp.
„Ne dorim ca acest centru să fie stabilit într-o nouă locație, fie prin construcția unui nou bloc, fie prin adaptarea unor blocuri medicale existente la un centru municipal de îngrijiri paliative, am dus tratative cu colegii, avem câteva scenarii și sunt sigur că foarte curând vom reveni la acest lucru.
Infrastructura este veche, repet, este cel mai vechi spital cu peste 200 de ani de la fondare. Acolo au fost alocate resurse doar pentru anumite reparații cosmetice sau remedierea anumitor situații de urgență. În acel spațiu, spitalul nu poate fi desfășurat în continuare, ca un centru municipal de îngrijiri paliative. Repet, noi vom reloca, vom reamenaja, vom constitui acest centru de îngrijiri paliative, cel mai probabil în baza unor spații medicale existente care pot fi adaptate la standardele internaționale”.
„Acolo sunt oameni profesioniști, sunt oameni calificați, sunt lucruri care s-au făcut foarte bine și mai ales actualul director a început să facă reparații, să dea din coate ca să schimbăm husele, paturile si așa mai departe. Acolo e problema de abordare a Primăriei municipiului Chișinău și investițiile care au fost promise acolo, iată care e treaba. Primăria municipiului Chișinău avea alte interese acolo, dar noi cu administrația spitalului aveam alte interese, să creăm condițiile pentru pacienți”, a spus fostul vicedirector al Spitalului Clinic Municipal nr. 4, Ion Purice.
Am cerut și opinia ministrei Sănătății, dacă entitatea pe care o conduce poate ori nu să se implice în activitatea acestui spital, chiar dacă fondator este Consiliul Municipal Chișinău.
„Necătând la aceasta, noi am investit, am făcut rost și am donat spitalului un generator electric, am asigurat monitoare, echipamente de protecție, mai multe lucruri. Ceea ce vreau să remarc este că, atunci când a avut loc concursul pentru atribuirea funcției de director și concursul îl organizează Ministerul Sănătății, la întrebarea pe care a pus-o reprezentantul Ministerului Sănătății către candidații acestui spital, care este viitorul acestui spital, deoarece baza tehnico-materială este una deja destul de veche, reprezentantul autorității publice locale, a direcției medicale și sociale, a spus că noi nu avem planuri să investim în acest spital, probabil vom construi altul nou. Astfel, toate întrebările care țin de gestionarea concretă a spitalului, a condițiilor din spital, trebuie să le adresați Consiliului Municipal Chișinău”, a spus Ala Nemerenco.
Am pornit să documentăm acest reportaj, în baza unor informații, ce ne-au fost furnizate de-a lungul mai multor luni. În mare parte, oamenii se plângeau pe atitudinea indiferentă a unor lucrători medicali ori pe lipsa unor condiții decente în secții. Unii nu au vrut să-și spună public poveștile, în mare parte explicând refuzul prin faptul că nu au dovezi care să le probeze opiniile.
Vera are și ea o istorie neplăcută cu spitalul numărul 4. În luna mai, sora ei mai mare, pe atunci în vârstă de 72 de ani, a fost internată acolo pentru reabilitare. Trecuse printr-un atac cerebral, apoi printr-o intervenție chirurgicală, iar medicul de sector i-a recomandat un curs de reabilitare la această instituție medicală. Urma să stea 30 de zile, dar după 2 săptămâni au decis să o ia acasă, din cauză că devenise practic țintuită la pat.
„Stătea culcată, practic nu vorbea deloc. Acest lucru a fost sâmbătă. Duminică iarăși am venit la ea. Nepoata cu copiii, soțul. Sora, încă o fiică. Am rugat să fie adusă în coridor, ca să o hrănim, să o vedem. Au adus-o în coridor, arăta rău. Abia de vorbea. Am chemat medicul de gardă, era o zi de odihnă. Îl tot întrebam ce-i cu ea, am adus-o în stare normală, dar acum nu înțelegem ce e cu ea. Nu vorbește cu noi, arată rău. El ne zice că nu știe, am întrebat ce îi administrează, ce îi dau să bea, ce-i injectează, că ea suferea de diabet, de tensiune”.
Externarea pacientei s-a lăsat cu scandal, fiind chemată și poliția.
„- Poliția nu v-a oferit niciun răspuns? - Nimic, nimic, nici nu ne-a chemat. Acest lucru a fost tare straniu. Mai ales că noi am menționat că suntem alungați din salon, că am adus omul într-o stare bună, dar în decurs de o săptămână a devenit legumă”.
Familia consideră că femeia a avut un atac cerebral, neobservat de medicii de la spital. Pe de altă parte, directorul neagă toate aceste informații. A fost desfășurată o anchetă internă care a stabilit că metodele de îngrijire au fost conform normelor, fără abateri, iar investigațiile ulterioare, la un alt spital, nu au demonstrat un atac cerebral. Nemulțumiri similare au mai fost în spațiul public.
Discuție cu directorul spitalului: „- Sunt plângeri de la rude? Ce-ați făcut? - Plângeri de la rude... ca atare, plângeri de la rude avem foarte rare, avem multe mulțumiri, dar fiecare adresare cu neplăceri, noi studiem minuțios, atent și rezolvăm, în favoarea pacientului. - Ce-ar trebui lumea să înțeleagă despre ce se întâmplă la spitalul acesta? - Nu pot să influențez direct părerea societății. Aici e un serviciu specific și nepopular. Neatractiv atât pentru personal, cât și pentru oamenii simpli”.
La final, l-am întrebat pe director de ce nu ne-a permis să filmăm prima dată, deși i-am dat și atunci asigurări că ne interesează condițiile din spital, nu pacienții.
„Adresarea trebuie să fie corespunzătoare, aici este sistem de prestare a serviciilor medicale, adresarea trebuie să fie inteligentă, educată, frumoasă, culturală”.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagini și montaj de Vlad Glinjan
