Așa-numita „rebeliune” a grupului de mercenari Wagner a fost departe de a fi o înscenare. O spune fostul vicepremier pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea, într-o analiză Initiative for Peace (I4F), potrivit căreia pierderea de imagine pentru Putin a fost prea mare pentru ca acesta să admită că ar fi fost în cârdășie cu Prigojin.
Flenchea a remarcat că motivul inițial al rebeliunii pare să fi pornit din confruntările dintre Ministerul Apărării și grupul paramilitar Wagner, care a scăpat de sub controlul generalilor ruși. Totodată, el cred că deși criza s-a încheiat fără un război civil, aceasta nu înseamnă că Rusia a depășit complet perioada de instabilitate.
„Newsmaker-rul Nr.1 în lume pentru 24 de ore, Evgheni Prigojin, și-a întors mercenarii din marșul spre Moscova după ce Lukașenko ar fi mediat un acord între Putin și șeful Wagner.
Ce a fost asta? Mai ușor de zis ce nu a fost – o înscenare. Prea mari pierderile de imagine pentru Putin pentru a admite că ar fi fost în cârdășie cu Prigojin. Fostul „bucătar al lui Putin” a arătat întregii Rusii că are putere de care trebuie să țină cont chiar și șeful Kremlinului, împreună cu armata lui și întreg aparatul represiv. Probabil a fost cel mai neplăcut moment din lunga domnie a lui Putin.
De ce a pornit Wagner rebeliunea? Deși s-a încercat acreditarea ideii de lipsă de perspective pentru „operațiunea militară specială”, suntem dispuși să credem că motivele se ascund în confruntarea între Ministerul Apărării și grupul paramilitar Wagner, ieșit de sub controlul generalilor ruși. Noile legi subordonează mercenarii direct Ministerului Apărării, lipsindu-l pe Prigojin nu doar de propria-i armată, dar și de motorul politic care l-a propulsat în topul persoanelor publice din Rusia în ultimul an. Cu alte cuvinte, pentru că a pierdut confruntările de palat cu Șoigu, Prigojin a încercat să-și înlăture concurentul cu instrumentele pe care le posedă - forță brută”, se arată în analiza I4F.
Flenchea a mai subliniat că Wagner a reușit să parcurgă o bună parte din drumul spre Moscova fără a întâmpina rezistență și că rebeliunea s-a încheiat din cauza lipsei de perspective a acestei aventuri militare și, în special, pentru că Prigojin nu a reușit să obțină eliminarea ministrului rus al Apărării, Serghei Șoigu.
„Cum a reușit să ajungă atât de departe? Armata regulată rusă nici nu a încercat să-l oprească pe Prigojin. Izolat (și fără mare succes) a fost folosită aviația militară, nu și forțele terestre, însă aceasta a intervenit doar pentru a încetini „marșul spre Moscova”. Toate unitățile militare cu capabilități de luptă sunt pe fronturile din Ucraina. Trupele speciale, poliția și Rosgvardia nu au nici tehnică, nici instruirea necesară pentru lupte. Unitățile militare „de palat” destinate apărării Moscovei și Kremlinului în niciun fel de circumstanțe nu părăsesc capitala pentru a nu o lăsa neprotejată. Astfel, Wagner a parcurs cel puțin jumătate de drum până la Moscova fără a întâmpina vreo rezistență.
De ce s-a oprit? Din lipsă de perspective a acestei aventuri militare și, cel mai important, pentru că nu a reușit să obțină „capul lui Șoigu”. După epuizarea rebeliunii, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Peskov, a declarat că schimbări de cadre la Ministerul Apărării nu sunt în agendă. Or, Wagner a pornit spre Moscova pentru a-l înlătura pe Șoigu, nu pentru a ajunge în Kremlin”.
Rolul jucat de Alexandr Lukașenko în sfârșitul rebeliunii a fost esențial, consideră Alexandru Flenchea. Liderul belarus ar fi acționat nu doar ca un mesager, ci și ca un intermediar imparțial între Prigojin și Putin.
„Ce rol a avut Lukașenko în dezamorsarea rebeliunii? Nu doar de mesager. După eșuarea negocierilor purtate de Ministrul adjunct al Apărării, liderul belarus s-a potrivit pentru această misiune, pentru că nu poate fi asociat cu niciuna din taberele din coridoarele puterii de la Moscova. Respectiv, Prigojin putea să aibă certitudinea că vorbește la direct cu Putin, nu cu FSB sau Ministerul Apărării. Nu este de neglijat nici azilul oferit de Lukașenko. Dacă soldații Wanger se întorc în Ucraina, Prigojin pleacă în Belarus, lucru confirmat de purtătorul de cuvânt al lui Putin”.
În aceeași analiză, se menționează că rezultatul „rebeliunii lui Prigojin” a evidențiat vulnerabilitatea lui Putin și a regimului său și ridică întrebări despre modul în care Rusia poate gestiona pierderea de putere și instabilitatea într-un moment în care luptele din Ucraina continuă și tensiunile sunt în creștere.
„Ce urmează? Rusia a evitat un război civil, dar criza nu este epuizată. Însă toate devin detalii pe fundalul unui fapt istoric probat – vulnerabilitatea lui Putin și a puterii sale. Un alt lucru de reținut este că unde încearcă unul, încearcă și alții, deci nu putem vorbi despre destabilizări în Rusia ca despre o poveste încheiată, mai degrabă, vedem o poveste nouă care este abia la început. În sfârșit, după nenumărate declarații despre înfrângerea definitivă a Rusiei, vedem că proiecțiile unui stat întins pe un continent, care fierbe și se dezintegrează nu au trezit entuziasm decât la analiștii provinciali, iar aceasta înseamnă că nu doar victoria Ucrainei contează, dar și modul în care Rusia pierde trebuie să fie gestionat cu abilitate”.
Initiative for Peace este o organizație neguvernamentală creată de experți în securitate, negocieri și strategii pentru pace și bunăstare în zona Europei de Est.
TV8.md reamintește că exact la un an și jumătate de la declanșarea războiului din Ucraina, Rusia a mai deschis un front, doar că de data asta chiar la ea acasă. Mercenarii Wagner au întors armele spre Kremlin. Au plecat din Donbas spre Rostov ca să se extindă pe direcția Moscovei, vânați periodic de forțe aeriene. O lume întreagă a urmărit cum rușii, porniți spre Kiev, au ajuns să bată în retragere, luptând între ei pentru o cauză incertă. Și când doi se bat, al treilea câștigă. În tot acest haos, încet dar sigur, contraofensiva ucraineană a luat turații.
Totuși, la 24 de ore după ce a început o rebeliune armată în Rusia, șeful grupului de mercenari Wagner, Evghenii Prigojin, a anunțat că trupele sale se retrag. Acesta a subliniat că Wagner s-a apropiat de Moscova la mai puțin de 200 de kilometri, fără a se vărsa vreo picătură de sânge. Cu toate acestea, Prigojin a avertizat că situația s-a schimbat acum și există o amenințare reală de a se vărsa sânge rusesc, motiv pentru care se întoarce „în direcția opusă”.
