De ce terenul de joacă trebuie să fie periculos
Pericolul locurilor de joacă perfecte este puțin cunoscut de părinți. Copiii de astăzi sunt răniți mai mult decât generațiile anterioare pentru că nu știu cum să se comporte în cazuri de urgență, nu au libertatea necesară, nu le este satisfăcută nevoia de control și, drept urmare, devin stresați, nefericiți sau dezvoltă comportamente negative.
Locul de joacă ar trebui să fie complet sigur și sterilizat?
Un subiect destul de controversat. Haideți să vedem, care sunt argumentele pro sau contra.
Din punctul de vedere al unor părinți, locul de joacă ideal este compus dintr-un strat de vată moale, fără niciun element, diferențe de înălțime și, Doamne Ferește, colțuri ascuțite sau scări. Ei vor să-și conducă copilașii într-un mediu sterilizat, intervin de fiecare dată pentru a-i proteja, le blochează accesul la scări, încuie orice obiect care ar putea fi periculos – fără să-și dea seama că acest lucru este, de fapt, foarte dăunător. Adevărul este că o astfel de atitudine strică viitorul copiilor, se ucide spiritul de observație, împiedicând dezvoltarea lor naturală și rupându-i de realitate.
Copiii ar trebui să aibă posibilitatea de a-și asuma riscuri rezonabile
Riscul este un lucru necesar pentru dezvoltare, dar trebuie să fie moderat și corect întrebuințat. Să vedem care sunt argumentele științifice ale psihologilor la acest subiect.
În urmă cu câțiva ani, revista Esquire a publicat un interviu cu psihologii norvegieni Leif Kennar și Ellen Beate Hansen Sandseter, care au povestit ce este în neregulă cu locurile de joacă moderne. Și de ce copiii au nevoie de locuri de joacă mai „periculoase”
„Societatea modernă stabilește noi reguli pentru copii. În copilăria mea, copiilor li se permitea să alerge pe străzi și să se cațere în copaci toată ziua. Între jocuri, alergai acasă, luai un sandviș în bucătărie și din nou ieșeam afară până seara târziu. Astăzi, viața copiilor este mai organizată, de exemplu, în Norvegia, 90% dintre copiii de la vârsta de un an merg la grădiniță, apoi este rândul școlii cu program prelungit. Copiii își petrec tot timpul sub controlul strict al adulților și este aproape imposibil să-i mai vezi liberi pe străzi sau în parcuri.” Ellen Beate Hansen Sandsete
Care e primul lucru care îți vine în cap despre copilăria ta? Nu-i așa că aveai spațiul de care aveai nevoie, erai ore în șir afară. Se auzea de undeva: „nu împinge, nu te murdări, joacă-te frumos, nu țipa”? Era vreun adult lângă tine când te bateai, te cățărai în copaci, inventai jocuri sau te jucai ore în șir liber? Aceasta este nevoia de autonomie (control) – nevoia de a lua alegeri, de a fi sursa deciziilor tale, de a simți că ce întreprinzi îți dorești tu cu adevărat. Acest lucru în copilăria noastră se întâmpla în fiecare zi. Iar astăzi, acest lucru nu există decât foarte puțin.
Cu alte cuvinte, astăzi, copiii trăiesc un sentiment de neputință tot mai devreme. Călătoresc doar cu mașina fără contactul cu realitatea, de regulă cu ochii în telefon. Merg la terenuri de joacă închise și diverse, unde nici măcar copii nu sunt aceeași, noi aveam aceeași gașcă cu care interacționam zilnic. În acest fel, deciziile pe care copiii le pot lua însăși sunt foarte limitate sau lipsesc.
Ce se întâmplă când copiii nu-și îndeplinesc nevoia de control?
Prima consecință pe termen scurt este apariția comportamentelor negative, în special a refuzurilor. Fiecare refuz înseamnă că copilul își satisface nevoia de control – de a lua decizii, de fi sursa propriei acțiuni. Iar altă consecință pe termen lung este apariția stresului, furiei, emoțiilor negative, anxietății și a depresiei. Cu cât suntem prea preocupați de siguranța copiilor și impunem mai mult control, cu atât avem șansele să obținem rezultatul opus.
Nevoia de control și autonomie: sâmburele stresului și furiei
William Glasser a pus bazele unui institut în SUA supranumit „Institul Fericirii”. El a scris o carte „Teoria Alegerii” în care vorbește despre cum să alegem fericirea și starea de echilibru, unde a ajuns la concluzia că există 4 motive care ne fac nefericiți sau stresați, nervoși.
- cineva te convinge să-ți schimbi comportamentul și tu nu vrei, iar asta te frustrează;
2. tu încerci să faci același lucru cu altă persoană din viața ta prin argumente, rugăminți, șantaj emoțional și nu îți iese și asta te frustrează;
3. două persoane în aceeași relație încearcă să facă lucruri pe care nici unul, nici celălalt nu-l doresc; nici unul nu dorește să fie în această relație, dar sunt din motive varii;
4. atunci când facem asta cu noi înșine, facem lucruri pe care nu ne li dorim, aplicăm asupra noastră o motivație autoimpusă și devii stresat sau frustrat.
Data viitoare când îți vezi copilul legănându-se pe o bară, sărind pe vreun bolovan sau jucându-se de-a luptele cu prietenii săi în cartea casei, iar tu vrei să intervii să-i salvezi, amintește-ți că acesta este modul în care el învăța cât stres poate îndura. Când se joacă în grup cu niște copii mai dificili și vrei să-l protejezi, nu uita că el învață autocontrolul și deprinde abilități de negociere cu personalități diferite. Este metoda lui de a-și testa propriile calități și de a-și dezvolta, pe parcurs, abilități de adaptare. Există chiar o întreagă teorie, elaborată de soții Niels și Erna Juel-Hansen bazată pe teoria educațională care include jocul liber. Ei au descoperit că jocul liber este esențial pentru dezvoltarea unui copil. Și anume jocul cu prezența unui grad proxim de pericol este responsabil de abilitatea de a depăși problemele ulterior în viață.
Copiii nu au nevoie de securitate suplimentară, ei au nevoie de adrenalină
Cu cât îi lași mai mult să își controleze singuri activitatea și jocul, folosindu-și imaginația și făcând totul singuri într-un mediu prielnic, cu atât vor deveni mai buni la asta. Dacă copiilor le lipsește echipamentul de joacă cu un nivel rezonabil de pericol, ei tind să caute pericole suplimentare. În același timp, ei înșiși respectă perfect măsurile de securitate și nu vor risca niciodată mai mult decât este necesar. De exemplu, nu se vor urca niciodată în vârful unui copac, ci se vor apropia de el treptat, depășind frica „pas cu pas”.
Leif Kennar, profesor de psihologie la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie susține că: „dorința copilului pentru așa-numitele jocuri periculoase este o etapă normală a dezvoltării psihologice. Și dacă încercăm să-l protejăm de toate pericolele posibile, atunci nu vom obține o personalitate cu drepturi depline.”
Din punct de vedere evolutiv, locul de joacă ideal ar trebui să fie similar cu mediul în care va trăi un copil ca adult. Însă societatea se schimbă atât de repede, încât nimeni nu știe ce va fi peste un an, nu peste 20. De aceea, noi putem face un singur lucru – să oferim copilului posibilitatea de a se juca așa cum își dorește, depășindu-și temerile. Poți acoperi un copil cu vată, îi poți steriliza la nesfârșit jucăriile, dar în cele din urmă el va crește și se va confrunta cu bacterii, pământ dur și colțuri ascuțite – cu viața reală. Locul de joacă este un model de societate și nu ar trebui să fie complet sigur, ca o cameră de presiune – pentru că societatea e imperfectă. Altfel, în loc de copii normali, vom crește omuleți ciudați.
NEWTON HOUSE creează oportunități favorabile de joc pentru copiii
„Copiii transformă mediul înconjurător” spune psihologul Ecaterina Murashova
NEWTON HOUSE a optat în toate complexele rezidențiale dezvoltate pentru spații de joacă moderne, organice, logice și sigure. Fiind proiectate din start corect – cu o doză acceptabilă de risc, unde să fie implicată imaginația copiilor ca metodă de procesare a noilor experiențe, a conflictelor și a evenimentelor zilnice din viața lor. Anume aceste acțiuni furnizează cele mai mari lecții de autocontrol, rezistență, control asupra situației de stres pe care o pot gestiona. Spațiul de încredere care să le permite să se descurce singuri, să-și genereze și să-și rezolve propriile probleme. Anume acest proces dezvoltă stima de sine optimă și o încredere reală în forțele proprii. Cu alte cuvinte – cele mai importante abilități care-i vor ajuta în viață.
/P/ Acest material este un articol comercial și nu prezintă punctul de vedere al redacției TV8. Instituția nu poartă responsabilitate pentru conținutul textului de mai sus.
