O situație, pe care am documentat-o, s-a produs în orașul Hîncești, cu mulți ani în urmă. Este vorba de o femeie, pe nume Nina Talmazan, care de mai multă vreme muncea în Federația Rusă. Acasă, se afla soțul ei, care locuia în casa lor comună amplasată într-o zonă pitorească a orașului - locuință pe care au procurat-o după căsătorie, deci aparținea ambilor soți. În 2005, bărbatul, care suferea de alcoolism cronic, s-a adresat autorităților ca s-o declare pe soție decedată, spunând că nu știa nimic despre ea de trei ani. Asta chiar dacă femeia ținea legătura cu el și trimitea bani acasă.
După ce a obținut prin judecată decesul soției - care era în viață, de fapt - a vândut casa și pământurile vecinilor, care i-au oferit - atenție - 4300 de lei pentru toate bunurile imobile. A fost lăsat să trăiască în casa sa până a murit. După deces, fratele lui a început să-și caute cumnata. A găsit-o în viață, în Rusia, dar fără acte. Au urmat ani de luptă, în instanță, în încercarea de a-i întoarce casa și terenul. Urmăriți întreaga istorie imediat.
Cazul ne-a fost relatat de fratele lui Ion Talmazan, Dumitru. Mai întâi, în biroul TV8, apoi în orașul Hîncești. Locul filmărilor a fost chiar în fața casei în care a trăit fratele său și soția sa - Nina.
S-o luăm de la capăt. Casa, amplasată pe strada Sfânta Maria, a fost procurată de cei doi soți în anul 1982, la patru ani după căsătorie. Dar, la Cadastru doar bărbatul și-a înregistrat dreptul deplin de proprietate. Cu timpul, primăria le-a repartizat un teren pentru construcție alături de casă.
Nu au avut noroc să educe copii. Deși au avut un băiat, acesta a decedat în scurt timp. Ca mulți alții, în acea perioadă, Nina Talmazan a plecat la muncă în Federația Rusă, însă, cât era plecată, ținea legătura cu soțul ei. Cu toate acestea, bărbatul s-a adresat autorităților cu solicitarea de a-i declara soția moartă. A argumentat că de trei ani nu știa nimic despre ea, exact perioada indicată în Codul Civil.
„În cazul când a fost făcut procesul acesta de judecată, acolo confirmare a fost numai de la fratele că i-a spus o femeie că ea acolo e pe stradă și poate să fie moartă. Și a luat de la starea civilă confirmarea că se poate să o declare decedată pe Nina. - Și confirmare de la vecinii care de fapt au cumpărat proprietatea? - Da, certificatul acela e făcut că ei au confirmat că ea nu a fost din 1997 acasă. Dar în judecată tot ei confirmă că nu au văzut-o din 2004 acasă și nu putea să fie socotită decedată”, ne-a spus cumnatul Ninei, Dumitru Talmazan.
De ce a făcut acest pas? A fost clar ceva mai târziu. La câteva luni după ce a obținut decesul ei, Ion a putut să vândă casa și terenurile ce le aparțineau, fără ca soția să fie informată despre vânzarea averii.
„Nu putea el să se ducă de unul singur, el era în stare de ebrietate. - Probabil cineva l-a sfătuit, ați reușit să aflați ce s-a întâmplat? - Nu, nu am putut că el a decedat, pe urmă ăștia care sunt implicați nu vor să spună. Dar după materiale se vede clar că nu putea el de unul singur să se ducă să scrie”.
Terenul vândut de Ion Talmazan a fost împărțit în trei bucăți, cumpărate de vecinii săi. Sumele au uimit până și instanța. Un lot a fost vândut cu 104 lei, altul - cu 199 de lei, iar casa - cu 4000 de lei.
„Când ne-am adresat la Procuratură, acolo ne-au spus că nu e numai un act de vânzare-cumpărare ci trei acte. Dar nu trei, chiar patru. Am cerut explicații, un teren de trei sote și ceva l-a cumpărat Rusu Vasile, un teren de trei și oleacă, l-a cumpărat Rusu Gheorghe și un teren de trei și ceva și casa l-a cumpărat Radu Dubceac”.
Ion Talmazan și-a vândut casa, deși nu avea unde să locuiască. Respectiv, din 2005, anul în care a vândut locuința, și până când a murit - în 2010, a trăit tot acolo, cu acordul noului proprietar. Bărbatul, care se afla la evidența medicului cu diagnosticul de alcoolism cronic, a murit la spital.
„Când am venit aici, era o femeie și doi copii în casă, ei mi-au zis că fratele Ion e la spital. M-am dus acolo, am ajuns la secția de reanimare și mi-au spus că nu pot să vorbesc cu dânsul. Am întrebat medicul ce are și mi-a spus doar că e grav bolnav. A doua zi dimineața, m-au sunat de la spital și mi-au spus că fratele a decedat. Și al doilea telefon l-am primit de la o familie, nu știu cine, mi-au spus că domnul Talmazan Ion are un însoțitor, dar nu mi-au spus ce și cum. M-am dus la spital și am întrebat dacă se poate să-l vedem și miau spus că nu. Au zis că el are un tutore, domnul Radu Dubceac. El a cumpărat terenul și casa de pe teren. De înmormântat l-a înmormântat tot el (Radu Dubceac), că el a spus că a cumpărat casa, a dat bani”.
Abia după ce fratele său a decedat, Dumitru Talmazan a aflat că acesta, de cinci ani, vânduse casa și terenurile vecinilor săi. A decis să-și caute cumnata în Federația Rusă pentru a o informa despre tot ce s-a întâmplat în lipsa ei.
„Am sunat doamnei Nina Talmazan, la Moscova. - Cumnata dumneavoastră? - Cumnata, da. Și mi-a spus că iată, eu nu pot veni acuma, nu am acte, i le-a luat șeful acela unde lucra ea acolo și nu poate face nimic. Mi-a zis să o întreb pe Lida Costiuc, o doamnă care lucra cu ea acolo, dar care venise acasă. Am fost la ea, am întrebat-o și mi-a zis că e fără acte și nu poate să vină acasă. Eu am trimis la Federația Rusă o cerere, să văd dacă ea e acolo și poate să vină acasă. Timp de doi ani de zile nu am reușit nimic. Până în 2012, cu pașaportul alb, eliberat de Ambasada Moldovei în Federația Rusă, ea a venit încoace”.
După ce a reușit să se întoarcă în țară, femeia avea să trăiască încă un șoc.
„- Cum ați aflat că sunteți moartă, deși erați în viață? - M-am întors acasă și aici am aflat că sunt moartă”.
Întrebată ce părere are despre declarațiile soțului ei și ale vecinilor, care au spus că nu au văzut-o de mai mulți ani, ne-a spus că nu sunt adevărate.
„- Țineați legătura cu el? - Eu veneam acasă, am făcut reparație, am schimbat ferestrele și ușile. Desigur că țineam legătura. Apoi m-am îmbolnăvit și nu am mai putut să vin. - Și când deja v-ați întors, ați aflat că în Republica Moldova sunteți moartă. - Da. Și casa - vândută”.
„Procurorul zice, la noi este confirmarea decesului lui Nina. Ea era decedată. Noi atunci prima dată am aflat că ea era decedată, de la 31 august 2005. - Păi și cum a reacționat doamna când a aflat că era decedată? - Ea atunci, nici nu putea...Ea trăia la mine și ne-am adresat la procuratură. Dar avocatul ne-a sfătuit să dăm o cerere ca să se anuleze hotărârea de judecată prin care ea a fost socotită decedată.
- A fost hotărârea de judecată. - Asta știu. - Păi uitați, dacă a fost hotărârea de judecată prin care ea a fost declarată decedată și s-au adresat rude sau persoană împuternicită, noi în baza la hotărârea de judecată întocmim act de deces. - Dar el există, documentul? - Da, am eliberat certificatul de deces. - Dar ea după ce a fost repusă în drepturi, ce s-a întâmplat cu acel document? - Nu mă întrebați, nu e de competența noastră. Chiar nu știu. Cunosc acest caz. - Dar noi putem să vedem documentul acesta undeva? - Nu, nu e posibil.
Din 2012 când a venit Nina acasă, până la sfârșitul lui 2012, începutul lui 2013, noi am făcut actele acestea ca să arătăm că Nina nu e decedată. Trebuia să stăm o lună acolo, până a venit un act, apoi o lună în Monitorul Oficial, mai așteaptă, pe urmă în judecată și s-a întins până în 2013”.
Având deja toate actele în regulă, Nina Talmazan nu s-a oprit aici. Împreună cu fratele soțului ei, au început să lupte pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare a casei și a pământurilor de alături. După ani buni de ședințe de judecată, instanța i-a dat dreptate femeii. S-a dispus repunerea părților în situaţia anterioară încheierii contractelor.
„- E casa dumneavoastră acum? Vă aparține sau încă e în proprietatea vecinilor? - Acolo au fost patru contracte de vânzare-cumpărare. -Înțeleg, dar la momentul de față, dumneavoastră aveți vreo proprietate acolo? - Nu, nu am nimic. Eu locuiesc la mama”.
De la avocatul Ninei Talmazan aflăm că încă istoria încă nu s-a terminat.
„Este decizia Curții Supreme, definitivă, dar acolo în hotărârile acelea s-a făcut o greșeală matematică. Contractul de vânzare-cumpărare al lui Rusu Vasile, în judecată el e cu numărul de înregistrare 9060, dar în realitate el e 7060. - Păi și acum ei vă eliberează doar decizia, da? - Acum pe 18 ne eliberează decizia, pentru ca cei de la cadastru să poată să facă documentele după Talmazan Nina”.
Am încercat să găsim cumpărătorii pentru a discuta cu ei, dar singurul pe care l-am găsit a fost Radu Dubceac.
„- Vreau doar să mă lămuriți cu o chestie, să-mi spuneți ce e adevărat și ce nu. - Dacă am să pot, vă dau răspuns. - Dar să știți că eu vreau să înregistrez discuția. - Dar eu nu sunt de acord”.
Până la urmă, acesta a fost de acord să ne întâlnim, dar a fost total împotrivă să filmăm discuția. Ne-a primit în biroul său, unde am purtat o conversație de circa jumătate de oră. El s-a declarat un cumpărător de bună credință și ne-a dat asigurări că nu știa că Nina Talmazan era în viață, iar în actele cadastrale ea nu figura în calitate de coproprietară, fiind doar Ion Talmazan.
Ne-a mai spus că a fost de acord ca acesta să rămână în casă chiar și după ce i-a vândut-o, iar atunci când a decedat, el i-a organizat funeraliile. La finalul discuțiilor, ne-a prevenit că va urmări cu atenție reportajul, iar dacă imaginea îi va fi cumva afectată, va acționa corespunzător.
Am făcut rost de contactele celui de-al doilea cumpărător, rudă apropiată cu Radu Dubceac, un număr de fix, dar conexiunea nu a mai avut loc, din cauza că numărul este suspendat. Și al treilea cumpărător este rudă cu aceștia. Nu am dat de contactele lui.
În spatele camerei de luat vederi, un angajat al ASP Hîncești, ne-a spus că, în acea perioadă, astfel de situații se întâmplau mai des. Însă, de când cu apariția sistemelor informatice, se mai întâmplă, decât accidental.
Fragment din discuția cu angajatul ASP: „- Uitați aici, ăsta e un certificat, da? Deci el are serie și număr, ele sunt în strictă evidență acum, pentru că sunt introduse în sistemul informatic. Ori atunci nu era așa. - Ele rămâneau doar pe hârtie. - Era așa, vrei certificat? Nați. Vrei certificat de divorț? Na-ți certificat de divorț. Vrei de căsătorie, na-ți de căsătorie. De la 2010 încoace, aceste certificate sunt în evidență”.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
