Creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc sâmbătă, 14 ianuarie, pe Sfântul Vasile cel Mare, considerat ocrotitorul săracilor. În această zi, există obiceiul de a umbla cu semănatul și este marcat Anul Nou pe stil vechi.
Sfântul Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea şi provenea dintr-o familie creştină deosebită: sora, Macrina, şi fratele său, Grigore din Nyssa, au devenit, de asemenea, sfinţi.
Sf. Vasile a urmat şcoli în Cezareea, Bizanţ şi Atena, remarcându-se de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. Scrierile sale strălucite pun bazele vieţii monahale sistematice, Sf. Vasile fiind considerat părintele monahismului oriental.
Sfântul Vasile a moștenit o avere imensă din partea familiei, iar odată cu banii primiți, el acordă o atenţie deosebită păturii sărace şi celor oprimaţi, iniţiind nenumărate acte de caritate. Este primul ierarh care întemeiază, pe lângă biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor.
Sf. Vasile e unul dintre sfinţii care au făcut minunile cele mai mari şi e considerat păzitor de duhuri rele, cu mare putere asupra dracilor. În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi a fost hirotonit preot, aducându-şi o contribuţie importantă în lupta împotriva ereticilor arieni.
Pastoraţia pe care o începe de acum înainte a fost dedicată îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de „Vasiliade”.
Sf. Vasile a murit în anul 379, când încă nu împlinise 50 de ani, iar la înmormântarea sa a participat mulţime de creştini şi păgâni, dovadă a marii sale popularităţi.
În tradiţia populară, Sfântul Vasile apare şi ca „mare beţiv”, care stă călare pe poloboc, iar de ziua lui se fac petreceri şi chefuri. De altfel, el s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. De aceea, în ajunul Sfântului Vasile, există obiceiul de a ura.
Tradiții și superstiții
Se spune că primul musafir care îţi intră în casă e bine să fie un bărbat. Cum ţi-a fost musafirul din ziua de Sf. Vasile, bogat ori sărac, aşa vei fi, cu îndestulare ori lipsuri, tot anul.
Pentru ca familiei să-i meargă bine tot anul şi să aibă spor, în popor există obiceiul ca în ziua de Anul Nou să se fiarbă în oală un cap de porc şi nicidecum de găină, pentru că aşa cum porcul râmă numai înainte, tot aşa va merge şi omul spre belşug.
La Anul Nou, pe nemâncate, fiecare om trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează tot anul şi s-o mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine.
Tot în ziua de Sfântul Vasile se zice că e bine să bei mult vin, existând credinţa că atât vin cât va bea omul în această zi, atât sânge va avea în obraz în cursul anului.
În această zi, femeile beau şi joacă fusul şi furca, pentru a creşte cânepa peste an.
Un obicei foarte popular, în special printre copii, este semănatul. În cursul dimineţii, grupuri de copii merg cu sorcova.
În prezent, aceasta este confecţionată de obicei din flori de hârtie, în timp ce la origine, sorcova era formată din nuiele înverzite. Copii rostesc urări augurale, în timp ce lovesc uşor cu sorcova umărul celui sorcovit.
Numele Vasile, foarte răspândit în toată lumea creștină, provine din grecescul basileios, care la rândul lui are legătură cu basileos, „rege”, „împărat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius.
Surse: Libertatea, crestinortodox.ro
