18 ianuarie 2024, ora 21:50

Gheorghe Urschi își sărbătorește ziua de naștere. Actorul, supranumit și „regele umorului moldovenesc” împlinește 76 de ani. Și în acest an umoristul a avut parte de o aniversare veselă și plină de surprize. Tonul petrecerii l-au dat, ca de fiecare dată, artiștii veniți să-i spună La mulți ani!

Apropiații și prietenii actorului omagiat s-au adunat astăzi într-un local din capitală. Mulți și-au amintit cu drag despre momentele petrecute împreună. 

„Eu nu pot să lipsesc, pentru că, sufletește, în inima mea are un loc foarte important. Regele umorului din Moldova, dramaturgul, compozitorul Gheorghe Urschi care a scris și melodii, chiar pentru două piese din repertoriul meu, una dintre care o cântăm chiar și în duet și este ca și un tată al meu, pentru că m-a susținut foarte mult în acei ani, când am colaborat”, a declarat artista Mariana Mihăilă.

„Am avut ocazia încă pe timpuri, când încă mergea pe la nunți să-l cunoaștem și stăteam toți cu gura căscată, ascultam bancurile lui, felul lui liber de a fi. Aș spune eu că nu este o mare diferență între omul din scenă și omul din viața de zi cu zi, el era firesc ți asta este farmecul lui”, a menționat artistul Aurel Chirtoacă.

Artiștii i-au dedicat umoristului, dar și compozitorului Gheorghe Urschi un recital din piesele compuse de el, iar fiicele maestrului i-au fost și ele alături. În 2011 artistul a suferit un ictus cerebral, iar de atunci acestea îl îngrijesc și îl ajută să se recupereze.

„Fiecare zi pentru tata este ca un serviciu, ca un lucru, el știe ce are de făcut, el știe cum va fi ziua. Privește televizorul. L-am întrebat o dată „Tata, poate cu mânuța stângă, poate scrii câteva litere, să treacă în fraze, poate bagi un umor mai scurt?” La care el a spus „Eu sunt la pensie””, a vorbit fiica lui Gheorghe Urschi, Liliana Urschi.

În anul 2012 umoristului i-a fost conferit titlul de „Artist al poporului”, iar în 2014 a devenit cetățean de onoare al orașului Chișinău. Din anul 2019, Gheorghe Urschi este Laureat al Premiului Național.

23 februarie 2025, ora 20:15

Leonardo da Vinci nu a fost doar un artist desăvârșit, ci și un vizionar al epocii sale, un om care a îmbinat arta cu știința într-un mod unic. Într-o perioadă în care lumea trecea printr-o serie de schimbări profunde, acest reprezentant marcant al Renașterii a reușit să lase moștenire numeroase opere care fascinează și astăzi. De la celebra Mona Lisa și până la schițele sale de invenții revoluționare, da Vinci a demonstrat că mintea umană nu are limite. În cele ce urmează vom vorbi despre viața și opera sa, vom descoperi de ce Ziua Mondială a Artei (15 aprilie) îi este dedicată și vom prezenta cele mai cunoscute lucrări ale sale.

Renașterea, epoca geniilor și a marilor transformări 

Renașterea a fost una dintre cele mai efervescente perioade din istoria umanității, una de „renaștere” culturală, artistică, politică și economică în Europa, care a făcut tranziția între Evul Mediu și epoca modernă. În același timp, Renașterea a fost o perioadă de iluminare și de inovație, în care gândirea umană a căpătat noi dimensiuni și a deschis drumul către modernitate. Apărută în Italia, în secolele XIV-XVI, această mișcare culturală, a pus bazele unei noi viziuni asupra lumii, inspirată de valorile Antichității clasice, promovând redescoperirea filosofiei, literaturii și artei clasice, relatează History.com. Unul dintre pilonii centrali ai perioadei renascentiste a fost Umanismul, o filosofie care promova ideea că omul este centrul propriului său univers și că el ar trebui să îmbrățișeze realizările umane în educație, arte clasice, literatură și știință. Spre deosebire de Evul Mediu, când cunoașterea era strict legată de religie, Renașterea a adus o redescoperire a științei, artei și literaturii antice grecești și romane. Oamenii au început să studieze anatomia, să cartografieze lumea, să dezvolte noi tehnici artistice și să experimenteze în domeniul ingineriei.

Cele mai importante figuri ale Renașterii 

Din punct de vedere artistic, Renașterea a revoluționat complet pictura și sculptura, iar perspectiva liniară, redescoperită și perfecționată de artiști precum Filippo Brunelleschi, a permis reprezentarea realistă a spațiului. Un loc cu totul aparte în această epocă l-a avut Leonardo da Vinci, care a întruchipat spiritul renascentist prin capacitatea sa de a excela în multiple domenii, de la pictură și sculptură până la inginerie și anatomie.Așa-numita tehnică „sfumato” pe care a dezvoltat-o artistul originar din Vinci, fosta Republică Florența, avea să ofere picturilor un aer de naturalețe și de mister. Pe lângă artă, această perioadă a adus și progrese extraordinare în știință și tehnologie. Spre exemplu, Nicolaus Copernic a propus teoria heliocentrică, potrivit căreia Soarele este centrul sistemului solar, în timp ce Johannes Gutenberg a revoluționat lumea prin inventarea tiparului. În această epocă de referință au apărut și alte figuri marcante, cum ar fi Michelangelo, Sandro Botticelli, Rafael, Galileo Galilei, Niccolo Machiavelli, Rene Descartes sau William Shakespeare. 

Cine a fost Leonardo da Vinci 

Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Anchiano, Italia – d. 2 mai 1519, Amboise, Franța), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost un polimat italian al Renașterii din perioada de apogeu a acestei mișcări culturale. Supranumit „Il Florentine” deoarece locuia lângă Florența, el și-a asumat atât de multe roluri – pictor, sculptor, arhitect, inginer, inventator, muzician, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor – încât a întruchipat termenul de „om al Renașterii”.

De altfel, da Vinci este considerat adesea drept cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii datorită contribuțiilor remarcabile pe care le-a avut în domeniile în care a activat. Ca o recunoaștere a aportului pe care l-a avut la îmbogățirea artei, culturii și spiritualității universale, Ziua Mondială a Artei este sărbătorită în fiecare an pe 15 aprilie, ziua în care s-a născut. 

Cele mai cunoscute opere de artă ale lui Leonardo da Vinci 

Fie că ești sau nu un fan al artei și mai ales al celei din perioada renascentistă, nu se poate să nu fi auzit de picturile lui Leonardo Da Vinci. Cele mai cunoscute sunt „Mona Lisa” (Gioconda), „Cina cea de Taină” și „Botezul lui Hristos”, însă acestea nu sunt toate operele realizate de către Leonardo da Vinci. 

Operele sale, care nu au fost afectate de schimbările doctrinare ale esteticii din secolele următoare, au trecut testul timpului și s-au răspândit în întreaga lume, fiind considerate până astăzi adevărate capodopere. În continuare îți prezentăm cele mai cunoscute zece picturi ale sale.

Mona Lisa, 1503-1506 

Fără îndoială, Mona Lisa este cea mai faimoasă pictură realizată de Leonardo da Vinci. Această capodoperă arhetipală a Renașterii italiene a fost opera despre care s-a vorbit, s-a scris și s-a cântat cel mai mult în lume. Aceasta este, în esență, o imagine a nobilei italiene Lisa Gherardini și a fost pictată în ulei pe pânză albă și măsoară  77 x 53 cm. Figura de femeie, îmbrăcată în stilul florentin al vremii și așezată într-un peisaj montan de vis este un exemplu clar al tehnicii „sfumato” a pictorului florentin, care implică modelarea blândă, profund umbrită. Deși a fost comandată de familia Giocondo, pictura nu i-a fost niciodată dată acesteia, iar da Vinci a lăsat-o prin testament lui Salai, ucenicul său preferat. Tabloul a fost pictat între 1503 și 1506, însă se spune că da Vinci ar fi continuat să lucreze la el până în 1517. Lucrarea este expusă la Muzeul Luvru din Paris încă de la sfârșitul anilor 1790. „Mona Lisa” deține și recordul mondial Guinness pentru cea mai costisitoare evaluare de asigurare din lume, potrivit Arthive.com. 

Omul Vitruvian, 1485 

O altă operă celebră a lui Leonardo da Vinci este „Omul Vitruvian”. Realizată în cerneală pe hârtie, aceasta înfățișează un bărbat care stă în două poziții suprapuse, cu brațele și picioarele despărțite, fiind încadrat într-un cerc și un pătrat. Acest tablou este însoțit și de câteva notițe care au la bază lucrările arhitectului roman Vitruvius, de unde și numele lucrării. Acest tablou demonstrează în principal reprezentarea lui Leonardo a proporțiilor ideale ale corpului uman. În timp ce inscripția într-un cerc și pătrat provine din descrierea din cartea lui Vitruvius, da Vinci nu a respectat măsurătorile brațului menționate în aceeași carte. Le-a inclus pe cele pe care le-a găsit prin măsurarea modelelor masculine din Milano. 

Autoportret, 1490-1515 

Deși nu sunt cunoscute de mulți oameni, comunitatea artistică venerează cu adevărat autoportretele celebre ale lui Leonardo da Vinci. El și-a făcut multe autoportrete, însă cel mai faimos dintre ele a fost cel realizat în cretă roșie. Deși se știe foarte bine că da Vinci era mai în vârstă atunci când a realizat acest tablou, el nu pare foarte îmbătrânit în desen. Criticii de artă susțin adesea că acest lucru provine mai degrabă din asemănarea sa cu el însuși, în loc să fie o reproducere exactă a sa. Lăsând la o parte alte aspecte, acest autoportret se potrivește perfect cu felul în care Leonardo se imagina. Un bărbat în vârstă stimat, cu ochii sever umbriți, sprâncene stufoase și o barbă lungă și albă era adesea modul tipic de reprezentare a filosofilor. 

Cina cea de Taină, 1498 

Această frescă este cea mai cunoscută pictură religioasă a lui Leonardo da Vinci. După cum sugerează și numele, pictura înfățișează momentul în care Iisus Hristos împreună cu discipolii săi stau la masa pentru ultima cină înainte să fie arestat și condamnat la moarte. Scena redă exact momentul în care Domnul le spune ucenicilor săi „unul dintre voi mă va vinde”, iar pe chipul acestora se citește surprinderea.  Se estimează că această lucrare a fost începută între 1495 și 1496, iar da Vinci a avut nevoie de vreo doi ani pentru a fi mulțumit de lucrarea sa. Unul dintre patronii lui, Ludovico Sforza, a comandat Cina cea de taină ca parte a planurilor de renovare a mănăstirii Santa Maria Delle Grazie din Italia. 

Ginevra de’ Benci, 1474 

Pictura este una dintre puținele opere renascentiste ale lui Leonardo da Vinci expusă public în emisfera vestică, la „National Gallery of Art” din Washington. Portretul o înfățișează pe Ginevra de’ Benci, o tânără florentină, care era populară în acele vremuri. Tabloul a fost pictat în Florența între 1474 și 1478 și a fost realizat în principal pentru a marca logodna șefei pictorului la vârsta de 16 ani. La acea vreme, portretele de femei erau comandate în principal din două motive: fie pentru a recunoaște o logodnă, fie o căsătorie. Aceasta a fost, fără îndoială, una dintre cele mai faimoase picturi celebre ale lui Da Vinci din acea vreme. 

Madonna cu pruncul, 1490

Cunoscută și sub numele de „Madonna Litta”, această pictură este încă relevantă și cunoscută ca fiind una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui da Vinci. Tabloul o arată pe Fecioara Maria alăptându-l pe pruncul Iisus Hristos. Cei doi sunt pictați într-un interior întunecat, cu două arcade arcuite, un decor asemănător cu cel din prima pictură a lui da Vinci cu același subiect, intitulată „Madonna Garoafa”. Pe fundal se poate observa un peisaj muntos., iar dacă te concentrezi asupra figurii infantile a lui Hristos, poți vedea o aură în mâna stângă, care simbolizează pasiunea. 

Doamna cu hermină, 1489-1490 

Aceasta este o pictură de tip portret și este considerată de mai mulți critici ca fiind una dintre cele mai bune picturi ale lui Leonardo da Vinci. Pictura a fost realizată pe un panou din lemn de nuc folosind uleiuri și o are ca subiect pe Cecilia Gallerani, care ține în mână o hermină de parcă ar fi cel mai la modă accesoriu. Aceasta era la momentul realizării tabloului amanta unuia dintre patronii lui da Vinci, Ludovico Sforza. Leonardo a pictat trei tablouri cu ea, însă acesta este singurul care a rezistat atât de mult timp. 

Fecioara între stânci, 1483-1486 

Cunoscută uneori și sub numele de Fecioara de pe stânci, această pictură este una dintre cele două cu același nume realizate de Leonardo da Vinci. Prima versiune, care este și cea mai importantă, nu este restaurată, a fost pictată între 1483 și 1486 și se află la Muzeul Luvru. Cea de-a doua versiune este expusă la „National Gallery” din Londra și a fost pictată între 1495 și 1508. Ambele îi înfățișează pe pruncul Iisus și pe Maria cu pruncul Ioan Botezătorul, însă există unele diferențe subtile când vine vorba de detalii semnificative. 

Madonna cu garoafă, 1480 

Această pictură este cunoscută sub mai multe denumiri, inclusiv Madonna cu vas, Madonna cu copil și chiar Fecioara cu floare. Această operă de artă a lui da Vinci este o pictură în ulei și este expusă permanent la galeria „Alte Pinakothek” din München. Inițial s-a spus că a fost realizată de Andrea del Verrocchio, însă ulterior au apărut dovezi care au confirmat că este de fapt opera lui da Vinci și că a fost realizată în ucenicia lui Verrocchio. Tabloul o înfățișează pe Fecioara Maria, care îl ține în mâna dreaptă pe pruncul Iisus, care se întinde să prindă floarea ținută tandru în mâna stângă de Maria. Pruncul privește în sus spre mamă, în timp ce aceasta privește în jos, dar privirile lor nu se întâlnesc. 

Salvator Mundi, 1500 

Regele Ludovic al XII-lea al Franței și consoarta sa, Ana de Bretania, l-au însărcinat pe Leonardo da Vinci să picteze „Salvator Mundi”. Faimoasa operă de artă deține recordul pentru cea mai scumpă pictură vândută vreodată la o licitație publică. Tabloul „Salvator Mundi” a fost vândut pentru 450 de milioane de dolari, în 2017. Pictura nu a mai apărut de atunci și pânza a fost retrasă în 2019, cu puțin timp înainte de o expoziție la muzeul Luvru din Paris. Ea îl arată pe Iisus Hristos așa cum este descris în Ioan 4:14 din Evanghelia după Ioan: „Și am văzut și am mărturisit că Tatăl L-a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor al lumii”. EL face semnul crucii cu mâna dreaptă, în timp ce în stânga ține un glob de cristal, care semnifică sfera celestă a cerurilor. Domnul poartă o rochie renascentistă albastră. În lume sunt circa treizeci de copii și variante ale acestei picturi, care au fost realizate de discipoli și studenți ai lui Da Vinci.