20 ianuarie 2024, ora 15:40

În fiecare an sunt stabilite capitalele culturale europene cu scopul de a face cunoscute cultura, istoria și moștenirea artistică a anumitor regiuni din Europa. În 2024, capitalele culturale europene sunt orașe din Austria, Norvegia și Estonia, notează Libertatea.

Ce sunt capitalele culturale europene 

Conceptul de „capitale culturale europene” se referă la un program cultural inițiat în 1985 de ministrul grec al culturii Melina Mercouri și de omologul ei francez Jack Lang, și a fost susținut de Consiliul European. Ideea principală a acestui program este de a evidenția și promova diversitatea culturală europeană prin desemnarea anuală a unuia sau mai multor orașe din Europa drept „capitale culturale europene”. 

Programul a fost creat pentru a consolida legăturile culturale între cetățenii europeni, pentru a promova o mai bună înțelegere reciprocă între popoare și pentru a evidenția bogăția și diversitatea culturii europene. Se urmărește, de asemenea, stimularea dezvoltării culturale, sociale și economice a orașelor desemnate. Orașele desemnate drept capitale culturale europene sunt selectate pe baza unor criterii precum diversitatea culturală, potențialul creativ, contribuția la coeziunea europeană și dezvoltarea urbană sustenabilă. Aceste orașe organizează evenimente culturale, expoziții, spectacole, festivaluri și alte activități pe tot parcursul anului, atrăgând atenția asupra patrimoniului cultural, artistic și istoric al orașelor și al țării în ansamblu.

Care sunt capitalele culturale europene în 2024 

În anul 2023, capitalele culturale europene au fost Timișoara, din România, Veszprem din Ungaria și Elefsina din Grecia. În anul 2024, capitalele culturale europene au fost desemnate orașele Tartu din Estonia, Bad Ischl din Austria și Bodo din Norvegia. De asemenea, au fost desemnate deja capitalele europene ale culturii până în anul 2027, și anume: 

2025: Chemnitz (Germania) și Nova Gorica (Slovenia); 

2026: Oulu (Finlanda) și Trenčín (Slovacia); 

2027: Liepāja (Letonia), Evora (Portugalia), acesta din urmă aflându-se în așteptarea aprobării finale din partea autorităților naționale. 

Pentru anul 2028 vor fi desemnate trei orașe, câte unul din Cehia, Franța și, respectiv, o țară AELS/SEE, o țară candidată sau un potențial candidat la aderarea la UE. 

În anul 2029, orașele capitale europene ale culturii vor fi alese din Polonia și Suedia.

Bad Ischl – Austria 

Bad Ischl este un oraș din Austria care se află la confluența râurilor Traun și Ischler Ache, la aproximativ 42 km est-sud-est de Salzburg. Menționat pentru prima dată în înregistrările din 1262, a primit statutul de municipalitate în 1940. Centrul regiunii Salzkammergut, orașul are izvoare saline, iodate și sulfuroase și a fost un spa foarte frecventat din 1822. Bad Ischl a devenit cunoscut la nivel internațional după ce a găzduit vila reședință de vară a lui Franz Joseph, împărat al Austriei și rege al Ungariei, între 1854 și 1914. Orașul a fost frecventat și de compozitorii Franz Lehar, Johannes Brahms, Anton Bruckner și Johann Strauss fiul. Vila Imperială este deschisă publicului, iar casa lui Lehar este un muzeu. 

Cu vile opulente și situat în mijlocul munților, orașul austriac Bad Ischl va împărți titlul de capitală culturală europeană 2024 cu alte 22 de localități din regiunea Salzkammergut. Zona este renumită atât pentru frumusețea orașelor și a peisajelor, cât și pentru băile sărate și vechile exploatări de sare.

Arhitectura 

Arhitectura Bad Ischl – orașul desemnat una dintre capitalele europene 2024 – este un amestec de clădiri istorice, arhitectură tradițională alpină și influențe din diferite epoci. Orașul de lângă râul Traun este, de asemenea, considerat locul de naștere al conceptului de „Sommerfrische”, ceea ce înseamnă o vacanță de vară care te scoate din oraș pentru a te bucura de clima mai rece a munților. Ideea a apărut când împăratul Franz Joseph I și împărăteasa Sisi au mers acolo în vacanță și au fost imitați mai întâi de membrii aristocrației, apoi de magnații industriali și în cele din urmă de burghezie. 

Hotelurile, cafenelele, cazinourile și promenadele au fost construite pentru a fi noul loc de divertisment pentru înalta societate a Austriei și vizitatorii din toată Europa. Mulți artiști, precum Anton Bruckner, Johannes Brahms și Franz Lehár, au descoperit magia vacanței de vară și în mediul rural. Aceștia și-au construit vile impresionante pentru ei înșiși și aceste clădiri sunt cele care domină arhitectura orașului până în prezent.

Bodø -Norvegia 

Bodø este în 2024 una dintre capitalele culturale europene. Este situat chiar la nord de Cercul Arctic și este cel mai mare oraș din regiunea Nordland și al doilea ca mărime din nordul Norvegiei. Cu cei 50.000 de locuitori, Bodø este al 12-lea oraș ca mărime din Norvegia. Totuși, a cunoscut o creștere extraordinară în ultimii ani și își propune să crească populația la 70.000 în 2030. Deoarece Bodø se află chiar la nord de Cercul Arctic, „soarele de la miezul nopții” este vizibil din 2 iunie până pe 10 iulie. Acesta este un fenomen natural care atrage în fiecare an grupuri mari de turiști. Practic, soarele nu apune mai mult de o lună. Chiar dacă orașul se află la nord de Cercul Arctic, în Bodø nu există o adevărată noapte polară. Acest lucru se datorează refracției atmosferice, ceea ce înseamnă practic că granița pentru noaptea polară este puțin mai la nord de Cercul polar decât Bodø. Cu toate acestea, munții înalți din sud blochează soarele, astfel încât astrul zilei dispare practic din oraș între începutul lunii decembrie și începutul lunii ianuarie. Organizatorii au pregătit circa 1.000 de evenimente culturale, iar cuvântul-cheie este „lumina”, acea lumină a Nordului care scaldă zilele, dar și nopțile, în cursul verii polare. 

Saltstraumen 

Bodø este de asemenea renumit pentru Saltstraumen, cel mai puternic vârtej din lume. Peste 400 de milioane de metri cubi de apă trec prin strâmtoarea de 3 km lungime și 150 de metri lățime la fiecare 6 ore, cu viteze de până la aproximativ 37 km/h.

Tartu - Estonia

Orașul Tartu din Estonia este, de asemenea, printre cele trei capitale culturale europene în 2024. Anul va fi plin de evenimente care vor prezenta moștenirea istorică și culturală a celui de-al doilea oraș ca mărime din Estonia. National Geographic Traveler numește Tartu una dintre cele mai interesante 30 de destinații de vizitat în 2024. Orașul Tartu este considerat centrul intelectual al țării, grație impresionantei și cunoscutei Universități din Tartu. Este cel mai vechi oraș din Estonia și unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat. Centrul său este mărginit de clădiri clasice din secolul al XVIII-lea. Una dintre cele mai tari atracții din Tartu este cartierul Supilinn. 

În „cartierul cu ciorbe”, fiecare stradă poartă numele de ingrediente pentru supă, cum ar fi cartofi, fasole și mazăre. Case vechi din lemn mărginesc aceste străzi, care sunt chiar lângă râul Emajõgi. În 2024, sute de evenimente vor fi organizate în Tartu și în sudul Estoniei. Programul este împărțit în patru teme: Tartu With Earth, Tartu With Humanity, Tartu With Europe și Tartu With Universe: Tartu With Earth educă oamenii despre cum să fie mai prietenoși cu natura nu doar prin crearea și experimentarea operelor de artă, ci și în existența urbană de zi cu zi, în crearea și întreținerea caselor și grădinilor și în alegerea alimentelor și a îmbrăcămintei. 

Tartu With Humanity își propune să restabilească încrederea și siguranța în apropierea umană și contactul cu ceilalți prin învățare transgenerațională și cocreare. Tartu With Europe caută modalități de a aduce dimensiunea europeană a Tartu 2024 în atenția tuturor celor din Tartu și din sudul Estoniei, în timp ce își propune să facă și Europa conștientă că tradițiile și cultura estoniene sunt, de asemenea, parte din diversitatea europeană. Tartu With Universe arată cum imaginile futuriste din artă au alimentat cercetarea și dezvoltarea și, astfel, au devenit sau sunt pe cale să devină realitatea de zi cu zi. Cu toate acestea, evidențiază și pericolele schimbărilor rapide ale conștiinței umane și dificultatea de a rămâne fidel naturii umane cu o tehnologie în continuă dezvoltare.

16 noiembrie 2024, ora 21:22

După proaspăta victorie în alegeri, Maia Sandu a revenit la Președinție și, așa cum a promis, s-a luat la piept cu justiția și instituțiile anticorupție care se încăpățânează să nu se ridice la nivelul așteptărilor noastre ale tuturor. După 15 ani în care justiția moldovenească a fost expusă pe rând reformei mari, terapiei de șoc, micii reforme și vettingului, președinta a anunțat o nouă abordare – Reforma  justiției fără mănuși albe.

Astăzi vorbim verde în ochi despre reformele în justiție și de ce acestea nu dau roade nici după 15 ani de aplicare. Pentru majoritatea cetățenilor, reforma justiție înseamnă un lucru simplu – hoții la pușcărie! O justiție independentă și funcțională este una dintre cele mai importante condiționalități ale UE pentru statele candidate. Cu alte cuvinte, o reformă bună și eficientă a justiției reprezintă biletul nostru de acces în UE. De asta miza este mare și acuratețea cu care este aplicată această reformă trebuie tratată cu mare grijă.

În declarațiile sale după ședința Consiliului Superior de Securitate de luni, Maia Sandu s-a declarat profund dezamăgită de activitatea Procuraturii Anticorupție. Șefa statului a cerut Guvernului să vină de urgență cu propuneri noi despre cum ar trebui să arate Procuratura Anticorupție! 

Totul a început în 2021 cu o mare lipsă de viziune a responsabililor de reforma justiției din Parlament și Guvern. Timp de mai bine de un an, nici ministrul Justiției de atunci, nici șefa comisiei parlamentare, nu au putut să ne spună clar cum văd ei această instituție de luptă cu corupția. Ba ne promiteau DNA, ba se răzgândeau. S-a crezut greșit că aducând un șef de peste ocean, poți corecta lucrurile într-un sistem întreg. E adevărat, omul sfințește locul, dar cu o rândunică nu faci primăvară în justiție.

Și pentru că începutul anului 2023 i-a prins în ceartă pe cei doi șefi de la Procuratura Anticorupție și CNA de a vuit întreaga țară, Parlamentul a venit să stingă focul. La viteză, au adoptat o lege prin care au separat competențele celor două structuri. Ca să nu se mai împiedice una în alta, Procuraturii Veronicăi Dragalin i-au dat marea corupție, adică rechinii. CNA-ului lui Iulian Rusu i-au dat corupția sistemică, inclusiv corupția politică, adică piraniile din apele corupției. 

Dar nu a apucat această lege să intre în vigoare că Parlamentul a mai trântit o reformă care a pus capac activității Procuraturii Anticorupție. Printr-un amendament apărut peste noapte, Parlamentul a decis o separare totală a Procuraturii Anticorupție și CNA. Potrivit noii legi, ar urma să avem un DNA, așa cum își dorea poporul și șefa de la Anticorupție. 

În realitate, Procuratura Anticorupție a ajuns, ca în povestea peștișorului de aur, la covata spartă. Fără sediu, fără resurse și fără oameni care să efectueze munca operativă. Parlamentul a obligat Guvernul, prin aceeași lege din vara lui 2023, să ofere în maxim trei luni un nou sediu instituției și toate resursele necesare pentru dotarea și capacitarea acesteia. Nici Guvernul nu s-a ținut de cuvânt, nici Procuratura Anticorupție nu a mai livrat. 

Am intrat în impas! Cu supărări din ambele părți. Există opunere din interiorul Procuraturii Anticorupție? Cu siguranță da! Dar o parte dintre motive sunt obiective. Există corupție la Anticorupție? Cu siguranță da! Dar acest lucru urma să ni-l arate vettingul. La șase luni de la inițierea vettingului în privința procurorilor anticorupție, lucrurile nu s-au mișcat deloc. 

După ce au fost notificați în mai că urmează să fie evaluați la sânge, procurorii nu au mai primit niciun set de întrebări de la comisie, semn că vettingul procurorilor anticorupție s-a blocat. Dar,  nu pe terenul celor care urmează să fie verificați, ci pe terenul celor care urmează să facă verificările. Să avem grijă pe cine dăm vina pentru asta. Intervențiile chirurgicale se fac rapid și neîntârziat. Altfel, consecințele pot fi altele decât cele scontate.

Nu mă apuc să judec calitățile manageriale ale șefei Procuraturii Anticorupție. Am și eu rezervele mele. Dar am certitudinea că abilitățile manageriale ale Veronicăi Dragalin au fost verificate de CSP în momentul în care aceasta a fost desemnată câștigătoare a unui concurs public mult lăudat. 

Ce este însă cert pentru mine este că în actuala situație, indiferent pe cine aduci la covata spartă, nu ar trebui să ai așteptări prea mari. E ca și în bancul cu puricele cu picioarele rupte, care nu mai executa comenzile de a sări, iar savantul a constatat eronat că, după ce i se taie toate picioarele, puricele nu mai aude.

În concluzie, vă spun Verde în ochi: avem nevoie de reforme gândite bine, la rece, și expuse unor consultări publice largi, mai cu seamă cu ce care urmează să le implementeze. Dacă ne dorim cu adevărat o justiție care bagă hoții la pușcărie. Nu mai avem dreptul la erori. Reforma anticorupție în Moldova s-a făcut mereu la emoții și fierbințeală. Iar asta nu are cum să iasă bine, pentru că justiția înseamnă cumpătare și obiectivitate.

Avem în sistem, nu doar corupție, ci și multă supărare și frustrare. Ea nu poate fi ignorată. Justiția e făcută de procurori și judecători. Așa este peste tot în UE, acolo unde ne dorim atât de mult să ajungem!