30 ianuarie 2024, ora 09:42

Creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Antonie cel Mare, considerat întemeietorul vieții monahale, dar care mai este denumit și doctor dat Egiptului de Dumnezeu. În această zi nu se mănâncă dulce, nu se spală haine și nu se calcă. Totodată, pentru spor și sănătate, este bine să se facă pachete și să se ofere oamenilor nevoiași.

Cuviosul Părinte Antonie era de origine egiptean, născut din părinți cu o situație materială foarte bună în orășelul Coma, în anul 251. Acesta era atras încă de mic de biserică, motiv pentru care nici nu a vrut să meargă la școală la fel ca ceilalți copii. Nu le-a cerut părinților săi niciodată nimic, fiind mulțumit cu ceea i se oferea. Ba mai mult, lucrurile materiale nu-i stârneau deloc interesul.

A rămas orfan la vârsta de 20 de ani, fiind nevoit să aibă grijă și de sora lui mai mică pe care ulterior a dat-o în grija unei comunități de fecioare.

Într-o zi a mers la biserică și auzind o pildă care spunea că cei bogați ar trebui să dea averile săracilor, când a ajuns acasă a decis să dea tot ce avea în casă vecinilor care nu aveau. Și pentru că învățăturile Evangheliei spuneau că cine nu muncea nu mânca, acesta muncea pe lângă casă.

Pe vremea aceea încă nu erau mănăstiri în Egipt, dar cu toate acestea, Antonie cel Mare se ruga foarte mult și se retrăgea adesea în pustietate, acolo unde avea parte deseori de vizita diavolului. Dar pentru că era foarte smerit și se ruga enorm, Iisus nu l-a lăsat niciodată singur și îi venea în ajutor atunci când Antonie nu mai putea răbda chinul pricinuit de diavol. A stat în pustietate timp de 20 de ani, iar când s-a întors printre oameni, cei mai mulți dintre ei au fost uimiți de faptul că Antonie arăta la fel ca atunci când plecase.

Antonie este vestit pentru că a vindecat oamenii de boală grea, iar cei care au fost posedați de duhuri au fost mântuiți. De asemenea, mai este cunoscut și pentru faptul că a schimbat mulți dușmani în prieteni.

Numele de Anton/Antonia vine din limba greacă și înseamnă floare. Acesta amintește de frumusețea și puritatea florilor, ele fiind adevărate podoabe ale pământului, prin culorile vii și parfumul delicat, prin gingășia și farmecul lor. Derivate ale numelui sunt Antoniu, Antonie, Antoaneta, Antoanela, Toni, Antonio s.a. În Republica Moldova, peste 1.200 de oameni își sărbătoresc astăzi onomastica.

21 decembrie 2024, ora 23:11

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul le-a promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12% mai puțin decât media pe economie. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariul mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4% din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4% din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecției sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzală este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5.600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1.100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7.000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?