27 februarie 2024, ora 21:34

Greva și-a lăsat o amprentă mai ușoară asupra Capitalei. Pentru că s-a anunțat din timp despre proteste, astăzi, la Autogara de Nord au fost cu mulți mai puțini călători. Așa că transportul a fost asigurat pe măsura pasagerilor. Ce-i drept, șoferii și-au impus propriile reguli - porneau la drum doar după ce adunau călători. Conducerea autogării susține că prioritate a fost asigurarea transportului spre centrele raionale.

„Deși se anunța protest, cel puțin, aici, la Gara de Nord observăm câțiva transportatori care își vor desfășura activitatea. Potrivit administrației gării, rute vor fi asigurate astăzi către principalele orașe din nordul țării. Este vorba, așadar, de localități precum Drochia, Rezina, Briceni și Șoldănești”.

La Autogara de Nord am întâlnit șoferi care au ținut să muncească astăzi tocmai pentru că nu sunt de acord cu protestul anunțat de asociația de profil. 

„- Trebuie de lucrat, sunt multe metode de protest, nu neapărat să încalce drepturile omului. Oamenii trebuie să meargă la muncă, la grădinița, la spital. Încercați să închideți toate magazinele din oraș, multe veți obține prin protest?
 - Dumneavoastră, ca șofer, nu susțineți această formă de protest?
 - Nu chiar.
 - Colegii dumneavoastră lucrează?
 - Da, mai sunt care au ieșit”.

„- Nu v-ați alăturat protestului?
 - Îmi pare rău că lumea stă, nu are lumea cu ce veni, cu ce se deplasa.
 - Dumneavoastră unde circulați?
 - Rezina.
 - Mulți colegi de-ai dumneavoastră au ieșit, știți?
 - Nu, practic două rute din tot orașul”.

„- Dumneavoastră unde circulați?
 - La Briceni.
 - Câți colegi de-ai dumneavoastră de la Briceni au ieșit?
 - Tot parcul lucrăm - Deci, nu s-a alăturat nimeni protestului.
 - Tot depinde de director, noi ascultăm ce spune directorul”.

Responsabilii de la gară a precizat că cei mai mulți dintre cetățeni au fost anunțați că pot fi abateri în ceea ce privește circulația transportului, unii însă au avut noroc.

„- Aveți cu ce merge, este rutieră?
 - Da, parcă este. N-am nici o părere, ei își caută drepturile lor.
 - Pentru călători nu este un disconfort?
 - Este disconfort, dar ce să facem”.

„- La Sîngerei.
 - Aveți cu ce merge?
 - Este rutieră.
 - Ați auzit că astăzi trebuia să fie protest?
 - Am auzit, am citit, dar văd că sunt rutiere destule pe drumuri, au dreptate într-o măsură oarecare, dar se poate de negociat, nu pe seama călătorilor. E foarte dureros când stai în drum”/

Totuși, transportul a circulat cu abateri de la orar, iar administrația gării spune că are rezerve în cazul în care vor fi sistări complete pe o anumită rută.

„Avem transport de rezervă în cazul în care se vor aduna oameni și nu vine transportul dintr-un anumit punct, de exemplu. Noi putem substitui transport la orice oră în orice direcție. Dimineață au fost autobuze care au plecat pline spre Bălți. De exemplu, la Soroca am reținut cu jumătate de oră, ca să nu iasă așa că 15 oameni au plecat și alți doi-trei oameni au ajuns mai târziu”.

21 decembrie 2024, ora 18:06

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul  le-au promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12 % mai puțin decât media pe economia. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariu mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4 % din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4 % din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecție sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzala este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?