14 martie 2024, ora 09:28

Un grav accident de tren l-a lăsat fără picioare și o mână. Credea că nu-și va reveni niciodată, dar a reușit să înceapă o viață nouă, potrivit nordnews. Este povestea de viață a lui Ghenadie Tverdohleb din satul Mărăndeni, raionul Fălești, care a găsit o nouă cale în artă, mai exact în sculptură.

„Nici n-am auzit zgomotul de tren, era prea târziu. Am întors capul și l-am văzut prea aproape. Cum mergeam pe linie, am sărit să ies din linie, însă picioarele au alunecat și eu am căzut pe șina dreaptă”, spune Ghenadie Tverdohleb.

Accidentul tragic, care i-a luat picioarele și o mână, s-a produs în 2015, în municipiul Bălți. Timp de cinci zile, Ghenadie s-a aflat în stare de inconștiență. Când s-a trezit, medicii i-au spus că a rămas în viață ca prin minune.

„Am văzut că mâna este legată și mă gândeam că și picioarele sunt legate, nu le puteam mișca. I-am rugat să-mi dezlege picioarele pentru că nu mai puteam de durere. Când m-au dezvelit mi-au spus că am avut accident de tren, că am fost lovit și nu am picioare. Când m-am văzut în ce stare eram, m-am gândit că nu mai sunt nimeni în așa stare”,a povestit. tânărul.

Ghenadie are 35 de ani și știe cel mai bine cât de greu este să depășești obstacolele vieții. Deși a fost lovit de suferință, a refuzat să se lase învins și să-și piardă speranța. Și-a găsit refugiu în sculptură, iar lucrările sale au ajuns deja în mai multe țări.

„Mi-a venit așa o idee. La început am început a sculpta am făcut-o pe Maica Domnului cu mâinele în sus și Isus Hristos în potir. Am văzut că-mi reușește. Lucrările mele au ajuns și în Anglia, în Germania am trimis 10 cruci pe care preotul le ține în mână, cea din Canada este o cruce de masă cu suport, la loc de ciste a ajuns. Și în Italia am trimis lucrări, iar în România nici nu mai țin minte câte sunt”, a relatat bărbatul.

Cea mai scumpă lucrare pe care a reușit să o vândă a ajuns în România și a costat 1500 de roni.

„În biserică am pus o cruce de un metru, pe masa în Sfântul Altar. Tot acolo unde am fost, am dăruit-o. Și în Italia am trimis într-o biserică. Mi-au trimis videoclip cum o sfințeau. Eu am dăruit-o, dar ei mi-au trimis 500 de euro”,menționează sculptorul.

Deși are cel mai înalt grad de dizabilitate, suportul oferit de stat este prea mic pentru a face față cheltuielilor:„Ajutorul din partea statului este în valoare de 700 de lei. Pentru căldură, în perioada rece este de 800 de lei. Pensia cu compensația este de 1500 de lei”. 

În viitor, Ghenadie vrea să-și deschidă un atelier. Și mai are un vis, un cărucior electric:„Mi-aș dori un cărucior electric pentru a mă deplasa la prieteni, până în drum, uneori îmi trebuie la poștă, dar așa trebuie să mă împingă cineva cu acesta manual”.

Cei care doresc să-l ajute pe Ghendie să-și realizeze scopurile, pot dona bani pe contul bancar - MD23ML000002259A51314183 sau îl pot contacta la numărul de telefon: 076995902.

14 ianuarie 2025, ora 22:30

Carte la domiciliu la Slobozia-Cremene, Soroca. Localnicii umbriți de povara anilor au parte de un serviciu inedit oferit de bibliotecara din sat, care merge zilnic pe la casele lor și le aduce cărți. Bucuroși că cineva le mai pășește pragul și le aduce hrană pentru suflet, bătrânii spun că îi sunt recunoscători femeii care, în timpul pauzei sale de masă, are grijă de ei. 

De patru ani, în fiecare zi, la ora mesei, Clavdia Buzinschi își umple traista cu cărți și pornește prin sat. O face pentru oamenii care nu pot ajunge la bibliotecă, dar sunt dornici de a citi. 

„Pentru un bătrân, mă duc cu o carte, mai discutăm, ei stau singuri la vârsta asta, pentru dânșii este o plăcere. Ori pe Facebook, ori pe telefon mă sună și îmi spun că au nevoie de o carte, dacă este, dacă nu, să le duc ce cărți doresc, ei le citesc pe toate cu mare plăcere. Eu le du, într-adevăr, le duc și ei își aleg”, a menționat bibliotecara Clavdia Buzinschi.

Pentru munca suplimentară pe care o depune, bibliotecara este răsplătită cu câte un zâmbet, un mulțumesc sau o vorbă bună.

„Când e timpul mesei eu plec, că trebuie să plec, asta e o plăcere și acesta e serviciul meu, eu lucrez și asta înseamnă că eu trebuie să fac. Aleg cartea și aici pe ușăscriu, ca să nu mă caute, că-s plecată la grădiniță sau la școală sau sunt la domiciliu, peste jumătate de oră mă întorc. Deja lumea știe. De la 12 până la 13 am masa, dar ultima vreme am schimbat, mă duc la 11 și la 12 sunt înapoi, că vin elevii de clasele primare, să nu mă aștepte”, a punctat bibliotecara Clavdia Buzinschi.

Pentru vârstnicii din satul Slobozia-Cremene, cititul este ca o gură de aer proaspăt, mai ales că alte griji nu mai au. De exemplu, Agafia Cerchez a muncit aproape 40 de ani la școală ca profesoară de limba și literatura română. Acum, la 85 de ani, nu-și imaginează viața fără lectură.

„De subt șerpuia roua lucios, urcând până la sanatoriu, drumul pe care venise în ajun... De asta am și luat și „Cartea foametei”, pe care nu demult am căpătat-o, dacă mai citești și cartea asta cu adevărat. Știm noi de multe cazuri când tremurăm de soarta oamenilor, multe de toate. Proverbul acesta, ai carte, ai parte, s-a adeverit și pentru mine. În anul 63 până în 66 am făcut școală la Chișinău. Eram foarte fericiți pe atunci. Am carte. Și am și parte. Am 300, 3000 de lei tocmai pentru cartea asta care am făcut-o. E bine”, a subliniat Agafia Cerchez.

Clavdia Buzinschi a absolvit Institutul Pedagogic din Bălți, iar apoi, timp de 25 de ani a activat în calitate de directoare și învățătoare în satul Ruslanovca din raionul Soroca. Cu timpul, școala din sat s-a închis, așa că femeia a revenit în localitatea sa de baștină unde și-a găsit menirea. 

„Din 2014 activez ca bibliotecar principal în satul meu natal. Cartea, să vă spun cinstit, mi-a plăcut de mic copil. Mama a fost învățătoare, iar la noi în casă, nu numai la noi în casă, chiar în satul meu natal, cartea este în capul mesei.”, a menționat bibliotecara Clavdia Buzinschi.

Femeia spune că nicăieri nu s-a simțit mai în apele sale ca la bibliotecă.

„Cel mai bătrân om care citește la noi are 92 de ani. Sunt oameni în vârstă și vor să citească, de aceea am pus noi așa un serviciu: „Biblioteca la tine acasă”, a spus bibliotecara Clavdia Buzinschi.

„Chiar oamenii mai în vârstă, la pensie, copiii se duc. Vedem în toată ziua lucrează și trebuie la sat. Am auzit că umblă pe la învățători mai în vârstă, pe la oameni care nu pot să se miște. Trebuie așa ceva să fie într-un sat”.

Localnicii spun că se mândresc că localitatea lor are așa un serviciu unic și o bibliotecară atât de dedicată.