Creștinii ortodocși de stil vechi îi sărbătoresc, pe 22 martie, pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. Această zi este socotită în calendarul popular începutul Anului Agrar, celebrat la hotarul dintre iarnă și vară, dintre zilele friguroase ale Dochiei și zilele călduroase ale Moșilor.
În dimineața zilei de 22 martie, credincioșii se adună în biserică pentru a participa la slujba specială dedicată Sfinților 40 de Mucenici. După aceasta, mulți oameni pregătesc și mănâncă un fel tradițional de mâncare, cunoscut sub numele de „mucenici”. Aceste prăjituri aromate, în formă de opt sau cifra „3” inversată, sunt preparate din aluat de grâu, îndulcite cu miere și arome precum nucșoară sau scorțișoară, și adesea decorate cu nuci sau stafide.
Un alt obicei răspândit în această zi este acela de a oferi mucenici sau alte alimente creștinilor săraci sau celor aflați în nevoie, în semn de generozitate și solidaritate creștină.
În unele regiuni, există și superstiții asociate cu această sărbătoare. Se spune că, dacă vremea este însorită în ziua Sfinților 40 de Mucenici, va fi un an fertil și bogat în recolte. De asemenea, se credea că vremea de Mucenici se va repeta și în următoarele 40 de zile, iar dacă ploua pe 22 martie, atunci va ploua și la Paște. Dacă tună, vara va fi prielnică pentru toate culturile, dacă îngheţa în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă.
De asemenea, se crede că persoanele care își mănâncă mucenicii în tăcere vor avea noroc și binecuvântare în anul care urmează. În vremurile de demult, mulți oameni evitau să facă lucrări grele în această zi, mai ales femeile, preferând să o serbeze. Această tradiție avea la bază credința că toți sfinții din an se adunau în această zi pentru a lua parte la liturghia cu sobor. De asemenea, se credea că sfinții dezgheață pământul și apa în această zi, astfel că oamenii evitau lucrările agricole, de teama că vor fi loviți cu măciucile.
