Deputații din Parlamentul de la Chișinău au ținut un minut de reculegere în memoria scriitorului Ion Druță, care s-a stins din viață la 28 septembrie, la Moscova. „Am trăit cu toții un moment de tristețe”, a afirmat în debutul ședinței Legislativului de miercuri, 4 octombrie, speakerul Parlamentului, Igor Grosu.
„Este vorba de maestrul scriitorul Ion Druță, care a avut, are și va avea un loc al său în cultura, literatura poporului nostru, vă rog să păstrăm un minut de reculegere în memoria scriitorului”, a propus Grosu.
Amintim că ziua în care a fost înmormântat Ion Druță, a fost declarată zi de doliul. Marele scriitor Ion Druță a fost înmormântat la Soroca, lângă Lumânarea Recunoștinței. Acolo a fost ținută o slujbă religioasă pentru cinstirea lui Ion Druță. Mai apoi, sicriul a fost coborât în mormântul săpat într-o poieniță, la câțiva zeci de metri mai jos de „Lumânarea Recunoștinței”, așa cum și-a dorit maestrul.
Druță s-a născut la 3 septembrie 1928, comuna Horodişte, fostul judeţ Soroca, azi în raionul Donduşeni. Cele dintâi povestiri îi sunt publicate la începutul anilor ’50. Primul volum de schiţe şi nuvele „La noi în sat” vede lumina zilei în 1953, fiind urmat de alte povestiri, apoi de romanul Frunze de dor (scris în 1955, publicat în 1957).
Criticile din partea oficialităţilor comuniste din RSS Moldovenească vizând scrierile sale, mai ales romanul Povara bunătăţii noastre (1963, prima parte, Balade din câmpie; integral, Povara bunătăţii noastre, 1970), precum şi filmul Ultima lună de toamnă, îl fac pe autor să se stabilească la Moscova (1959).
Ca dramaturg, este autorul unui şir de piese montate cu succes atât în RSSM, cât şi pe scenele multor teatre din fosta URSS şi din străinătate: Casa mare (1961), Doina (1968), Păsările tinereţii noastre (1971), Horia (1973), Frumos şi sfânt (Sfânta sfintelor 1974), Cervius divinus (1975), Întoarcerea ţărânei în pământ (Plecarea lui Tolstoi; 1978), Apostolul Pavel (1996) şi multe altele.
Opera sa include, de asemenea, romanele Clopotniţa (1972), Întoarcerea țărânei în pământ (1974) şi Biserica Albă (1983).