La Spitalul Clinic de Psihiatrie sunt circa 200 pacienți bolnavi psihic, internați în trei secții. Două - cu supraveghere obișnuită și una - cu supraveghere riguroasă. Pacienții din această secție, în medie, se tratează aici 5 ani, fiind de 2,5 ori mai mult decât în celelalte secții. Potrivit legislației, fiecare bolnav este evaluat de medici la fiecare jumătate de an pentru a vedea evoluția stării de sănătate. Dacă persoanele sunt mai bine sau dacă s-au tratat, se propune eliberarea lor din spital. Oricum, de fiecare dată, ultimul cuvânt îl are instanța de judecată.
„- Astăzi avem trei secții pentru aplicarea măsurilor cu constrângere cu caracter medical, restul secțiilor sunt pentru pacienți fără probleme juridice. - Câte persoane aveți la moment în aceste trei secții? - În aceste trei secții și cu femeile care sunt - în jur de 200 de persoane. - Mulți dintre ei sunt de ani de zile aici internați, da? - E clar lucru, totul depinde de starea lor psihică. De asta și ne deosebim de sistemul penitenciar. Acolo, termenul aflării e identificat deCodul Penal, la noi nu e așa ceva, bolnavul stă cât este necesar. Până survine însănătoșirea lui sau ameliorarea stării lui psihice că poate să iasă la libertate”, am discutat cu vicedirector medical IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie, Iurie Pavlov.
Majoritatea pacienților, internați în aceste trei secții, suferă de schizofrenie - o tulburare psihică majoră, ce alterează gândirea și percepția. Numărul de 200 de persoane, aflate aici pentru tratament medical prin constrângere, este cel mai mare pe care l-a avut spitalul vreodată. Secția 10 este locul unde se află toți cei față de care instanța a aplicat constrângere medicală cu supraveghere riguroasă. În celelalte două este regim obișnuit, adică persoanele nu prezintă pericol pentru cei din jur sau pentru ei înșiși.
„- În spitalul nostru se intră doar în baza deciziei de judecată. Bolnavul, după ce este eliberat de răspundere penală, și se decide măsuri de constrângere forțată, în regim obișnuit ori riguros, se trimite în spital. Din ziua internării, se pune în executare sentința, iar noi suntem obligați nu mai rar de 6 luni să-l examină, cu așa numita comisie de reexaminare psihiatrică, care are 7 membri permanenți. Iar conform ordinului directorului, la eliberare, participă nu mai puțin de 5 doctori. Toți sunt de categorie superioară. - Pot pacienții să manipuleze? - Cum credeți dvs.? Medicii noștri lucrează mai bine de 10 ani aici, ei pot fi manipulați?”
În „secția 10” durata medie de spitalizare este de 1740 de zile, exprimat în ani, pacienții se tratează aici circa 5 ani, în medie. Anul trecut, din această secție au fost externate 23 de persoane, dar locurile nu au rămas mult timp libere, pentru că au fost internați alți 21 de bolnavi. În celelalte două secții, cu regim obișnuit, perioada de tratament este mai redusa - în medie circa 2 ani.
„Avizul medical al comisiei, indiferent care este el, revocare sau prelungire, noi îl trimitem la judecătoria Ciocana, și deja judecătorul, in comisie, hotărăște ce face mai departe”.
După ce pacientul ajunge la libertate, monitorizarea lui de mai departe este pe seama medicului psihiatru din cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală. Pe vremuri, era altfel, ne spune vicedirectorul medical. Cu 10 zile înainte de externare, se anunța primăria, poliția și medicul. Prevederile însă au fost anulate după ce s-a constatat că încalcă drepturile omului.
„-E foarte greu, eu socot că e mult lucru și e foarte greu. Pentru că dispare din vizor, ceea ce era cândva, primăria, poliția și rămâne singurul centru comunitar. Cu un medic, în cel mai bun caz. Eu vorbesc cu colegii mei de la centrele comunitare și îmi spun de o problemă: bolnavii noștri nu trebuiesc nimănui. Vine un bolnav la centrul comunitar, nu are unde se duce, ca orice alt om îl doare inima, stomacul, se lovește la picior. Și iată aici începe problema cea mare: nimeni nu vrea să aibă de a face cu așa categorie de pacienți. Ca un bolnav de-al nostru să ajungă la un alt medic e foarte greu. Voi vedeți cum un om normal nu poate ajunge, dar mite un bolnav de-al nostru, psihic?”
Acum doi ani, secția 10 a fost scena unui incident major. Un pacient internat aici, care a fost declarat iresponsabil pentru un omor, a provocat o revoltă, cu susținerea altor pacienți. În cele din urmă, s-a produs un incendiu, fiind nevoie de intervenția mascaților de la Fulger și a pompierilor. După acest caz, persoana a fost externată din spital și transferată în penitenciar, în urma unei decizii de judecată, care a constatat că nu mai are nevoie de tratament psihiatric.
Sectorul respectiv se află la circa un kilometru distanță de intrarea principală a spitalului. Este înconjurat de un gard înalt, iar accesul este blocat de porți de metal. Pe interior, nu sunt polițiști ori gardieni. Singurii care activează aici și au grijă de pacienți sunt lucrătorii medicali.
„A fost cândva pază, inițial de la Ministerul de Interne, apoi al Justiției. Iar din 2017, ei s-au separat de noi și nu mai avem pază. Nu e stipulat nicăieri. Este un ordin vechi al Ministerului Sănătății, dar mai apoi au citit codul de procedură penală și au văzut ca nu este scris nicăieri. Pază este doar la centrul de expertiză, unde persoanele sunt în arest. Noi ceea ce am făcut, am dat butoane de alarmă, ei pot să cheme paza privată, poliția, așa cum a fost data trecută.
Avem regimurile noastre de supraveghere acolo, care singuri le-am elaborat. Dar cea mai mare problema rămâne cadrele medicale. Nu are cine lucra. De obicei, vin din satele din preajmă, ca infirmieri”.
De altfel, după acea revoltă în masă, urmată de un incendiu, o anchetă desfășurată de Oficiul Avocatul Poporului a scos la iveală mai multe nereguli. Experții în drepturile omului au făcut și un șir de recomandări atât pentru conducerea spitalului, cât și pentru procuratură și Ministerul Sănătății. Printre altele, Ministerului Sănătății i s-a recomandat să asigurare finanțarea serviciului de tratament prin constrângere din surse separate de bugetul general și să identifice bani pentru paze permanente a serviciului de tratament prin constrângere. Am cerut reacție de la Ministerul Sănătății, ca să înțelegem cum susține Spitalul de Psihiatrie, dar la solicitarea de informație, trimisă săptămâna aceasta, nu am primit încă un răspuns.
Statistica ne arată că numărul de persoane bolnave mintal, care au comis infracțiuni este cu mult mai mic decât al infractorilor sănătoși. În penitenciarele din țară, la acest moment, se află circa 4700 de deținuți. Dacă ne raportăm la numărul de 200 de pacienți, cu probleme penale de la Spitalul de Psihiatrie, atunci obținem o proporție de 1 la 23. Avem bolnavi mintal, cu probleme penale, care se tratează și la Spitalul de Psihiatrie din Bălți. Deși am trimis o solicitare ca să aflăm numărul, nu ni s-a furnizat încă această informație.
„Statistica în general afirmă că, procentul bolnavilor cu tulburări mintale severe care săvârșesc diverse crime, este chiar mai mic decât procentul crimelor săvârșite de persoane fără tulburări mintale. Este greșit să spunem că, bolnavii cu tulburări mintale sunt foarte agresivi, ei nu trebuie izolați, ei trebuie să locuiască în casa lor, trebuie să trăiască în comunitatea lor, în familia lor, ei trebuie integrați. Chiar și tratamentul, tratamentul și recuperarea trebuie făcute cât mai aproape de locul de trai al persoanei”, a spus medicul psihiatru la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală, Criuleni, Iurie Novițchi.
Odată tratați și eliberați din instituțiile psihiatrice, sunt cazuri când bolnavii recidivează. De ce se întâmplă acest lucru?
„Sunt multe motive, inclusiv motive biologice, chiar și starea de sănătate fizică, starea de sănătate somatică influențează. Alimentația, condițiile de viață, mai sunt și situațiile stresante prin care trece persoana. Sunt foarte, foarte mulți factori care influențează. - Deci e greu să spui care ar fi cauza? - Fiecare are pricina lui, dacă să spunem așa, nu există o copie. Nu există două persoane cu aceeași pricină de acutizare, sau de recidivă, dacă să spunem așa”.
Dacă cineva simte și conștientizează că are nevoie de ajutorul specialiștilor, poate apela oricând la centrele comunitare de sănătate mintală din raza de domiciliu.
Acest serviciu este disponibil în fiecare raion și municipiu. De asemenea, mai poate discuta despre frământările interne cu oamenii în care are încredere ori cu medicul de familie.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
