În nucleul istoric al capitalei, istoria mocnește la fiecare pas. Aproape fiecare clădire din această zonă este valoroasă fie din punct de vedere al arhitecturii, fie al culturii. O scurtă plimbare pe străzi precum București, Columna ori Alexei Mateevici îți scoate în cale adevărate bijuterii imobiliare, construite încă în perioada în care Chișinău era abia la începuturi. Unele clădiri arată jalnic și par abandonate, altele - în schimb - au fost întreținute și sunt acum date în folosință, în scopuri financiare. Fiind clădiri ocrotite de stat, intervențiile la aspectul exterior sunt destul de restrictive. Documentând acest subiect, am descoperit și o fostă vilă, pe care proprietarii au scos-o la vânzare.
„O altă clădire care are însemnătate națională, este aceasta pe care am găsit-o pe strada Columna. Pe această porțiune de imobil se află rămășițele unui banner, cel mai probabil o agenție imobiliară a încercat să o vândă”.
De fapt, clădirea încă se mai vinde. Nu toată. O bucată din ea, cu suprafața de 74 de metri pătrați. Pe un site de anunțuri imobiliare, aflăm că a fost evaluată la 289 de mii de euro. Un calcul simplu ne arată că metrul pătrat costă circa 4 mii de euro.
Am luat legătura cu agentul imobiliar, dându-ne drept potențiali cumpărători ai imobilului. Agentul ne-a dat asigurări că bucata de clădire are toate actele în regulă. Singura obligațiune este să nu modificăm aspectul exterior. Locuința, privatizată anterior, este deținută de câțiva proprietari, care fac parte dintr-o familie. Și cealaltă porțiune din clădire, de 95 de metri pătrați, conform actelor cadastrale, aparține unor persoane fizice. În prezent, aici își are sediul centrului de analize și investigații sociologice, Civis. Am telefonat directorul companiei ca să aflăm detalii, dar nu ne-a răspuns la telefon.
La câțiva pași distanță, găsim o altă vilă istorică - Monument de arhitectură de însemnătate naţională, în care este amplasată direcția de urmărire penală a Inspectoratului General al Poliției. Edificiul datează din anii 80 ai secolului al XIX-lea. Până în anul 1858 a aparţinut unui consilier, iar mai apoi devine proprietatea nobilului Vasilii Lazo.
Iar vizavi de fosta vilă în care-și are sediul poliția, se află o altă bijuterie arhitecturală. Vila urbană este un monument de arhitectură de însemnătate locală, care a fost introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. Informațiile disponibile pe motoarele de căutare arată că imobilul a fost construită la începutul secolului al XX-lea, iar arhitectura ei nu a suferit modificări esențiale. Aici își au sediu câteva companii, ne-a spus o persoană pe care am găsit-o în interior.
Clădirile despre care am relatat mai sus sunt amplasate în nucleul istoric al capitalei. De altfel, nucleul este și el un monument istoric de însemnătate națională, care este protejat de lege. Acesta este cuprins între străzile Alexei Mateevici și ajunge până la strada Albișoara, iar lateral este cuprins între străzile Mihai Viteazul și Ciuflea În acest perimetru sunt concentrate cele mai multe monumente de arhitectură.
„Registrul Național al Monumentelor este stabilirea unei politici naționale pentru aceste monumente. El determină o politică la nivel național. Spune că aceste bunuri trebuie protejate. Iar cine implementează politici naționale la nivel local? Asta înseamna că trebuie să existe si politici la nivel local. Aici vorbim despre PUG, apoi PUZ-uri. În 2007 este implementat primul plan urbanistic general de după 1991. Care este viziunea promovată acolo față de aceste bunuri? Este distrugătoare”, a spus doctorul în arhitectură, Sergiu Ciocanu.
Potrivit expertului, în municipiul Chișinău sunt circa 900 de construcții care au statut de monument istoric, ocrotite de stat. O bună parte dintre acestea sunt în stare jalnică. Uneori, sunt lăsate intenționat să degradeze.
„Majoritatea construcțiilor cu statut de monument, care sunt în paragină, nu aparțin unor oameni sărmani. Aparțin unor companii, care au bani ca să le salveze. Pur si simplu nu au interes. Nu se înțelege că patrimoniul cultural generează profituri întregului oraș, sunt zeci de exemple de bune practici la nivel internațional. Sunt orașe mari care beneficiază de pe urma acestor clădiri”.
Pe de altă parte, fostul viceprimar responsabil de urbanism, Victor Chironda, în prezent consilier municipal, susține că nu există mecanisme pentru a încuraja proprietarii unor astfel de clădiri istorice să investească în restaurarea lor, dar nici mecanisme pentru a-i responsabiliza.
O penalizare există, totuși. De la ministerul Culturii, aflăm că deținătorii de clădiri istorice pot fi atrași la răspundere dacă nu le îngrijesc și le lasă să degradeze.
„Aceasta este o inacțiune, sunt prevăzute sancțiuni pentru neîngrijirea lor. Legislația prevede exproprietare, dar eu nu cunosc așa ceva. Este prevazut in lege. Dar daca nici statul nu are bani pentru restaurare, de asta si nu se aplica. Din păcate avem monumente care sunt in posesia statului si nu sunt îngrijite”, a zis șeful Direcției patrimoniu cultural de la Ministerul Culturii, Rita Garconița.
În încercarea de a discuta la acest subiect cu exponenții Primăriei Chișinău, am mers la direcția Cultură și Patrimoniu cultural, dar nu am reușit să discutăm cu vreun funcționar. Iar la începutul săptămânii, am adresat o solicitare de interviu și pentru șefa direcției Arhitectură și Urbanism, cu mențiunea că avem nevoie de aceste răspunsuri până vineri inclusiv. Ni s-a comunicat că cererea noastră a fost înregistrată și atât.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagini și montaj de Vlad Glinjan
