Într-un oraș improvizat cu adăposturi făcute din corturi, din sudul Fâșiei Gaza, plin de mii de persoane strămutate, trei pisici numite Simsim, Brownie și Liza oferă momente de bucurie copiilor care și-au pierdut orice speranță de normalitate în viața lor, scrie Reuters.
Pisicile aparțin familiei Harb, care și-a părăsit casa ce se afla într-un turn rezidențial din zona relativ bogată al-Zahra, din centrul Gazei, pentru a scăpa de atacurile aeriene israeliene, care au pus la pământ clădirea și o mare parte din vechiul lor cartier.
Acum, familia locuiește sub o prelată, dormind pe rogojini subțiri așezate pe pământ și își petrec zilele încercând să găsească suficientă apă și hrană pentru a se descurca. Pisicile le mai distrag atenția, o chestiune foarte necesară nu numai pentru stăpânii lor, ci și pentru alți copii strămutați care, pe rând, le mângâie și le ridică în brațe și se joacă fugărindu-le pe aleile de pământ dintre corturile făcute din prelate și țesături de pânză.
Copiii zâmbesc și râd în timp ce se joacă cu pisicuțele. Un copil numește unul dintre animalele de companie „habibi” sau „dragostea mea” în arabă. Un altul folosește o minge de tenis pentru a iniția un joc.
„Simsim este o ființă vie care seamănă cu noi, care trece și prin suferința noastră, are temeri ca și noi”, a spus Sara Tamimi, 13 ani, care aparține familiei extinse Harb, în timp ce ținea în brațe felina pufoasă de culoarea chihlimbarului. Ea a spus că la început animalul a fost atât de speriat încât nu a vrut să lase un transportor de pisici din plastic în urmă, acesta fiind unul dintre puținele bunuri pe care familia le-a luat când a fugit de acasă.
„Puțin mai târziu, a început să se îmbunătățească. A început să iasă din cușcă și să mănânce și s-a obișnuit așa cum am făcut și noi”, a spus Sara. Riham Harb, mătușa Sarei, a spus că noaptea în care au plecat de acasă a fost înspăimântătoare. Ei au stat sub cerul liber toată noaptea, aproape de gardul de graniță cu Israelul, auzind și văzând bombe care cădeau în vecinătatea lor.
„Această pisică era în rucsacul meu, pe care îl aveam lângă mine și tremura de frică. Nici măcar animalele nu au fost cruțate de bombe. Am petrecut o noapte greu de uitat”, a spus ea, ținându-l pe Simsim în brațe.
A doua zi dimineața, turnul în care locuia familia nu era altceva decât un morman de moloz și au pornit ca mulți alții să găsească un loc de campare în Khan Younis, în sudul Fâșiei Gaza. Israelul le-a spus locuitorilor din partea de nord a Fâșiei Gaza să se deplaseze spre sud pentru propria lor siguranță, după ce a început un atac militar asupra teritoriului aglomerat, ca răspuns la un atac al Hamas din 7 octombrie. De asemenea, a bombardat sudul, deși mai puțin intens decât nordul.
Luptătorii Hamas au ucis 1.400 de israelieni și au luat alți 240 de ostatici pe 7 octombrie. Peste 10.000 de palestinieni au fost uciși de atacurile de răzbunare ale Israelului, potrivit oficialilor din domeniul sănătății din teritoriul controlat de Hamas.
„Deodată viața s-a schimbat drastic”, a spus Harb. „Nu ne așteptam ca acest număr uriaș de familii să fie strămutate și ca toată lumea să vină aici în acest loc mic, unde băile și toaletele abia sunt suficiente pentru oameni. A fost o luptă pentru noi să găsim un loc unde să ne punem cortul”, a mai spus aceasta.
Familia avea o a patra pisică, Caramel, dar ea nu a fost găsită nicăieri când familia a plecat în grabă de acasă.
„În ceea ce o privește pe Caramel, nu știu dacă este în viață sau moartă. Las la latitudinea lui Dumnezeu”, a spus Harb. „Este ca și cum amintirile care au venit din turnurile al-Zahra rămân în turnurile al-Zahra”.
