07 aprilie 2024, ora 08:00

Astăzi se împlinesc 15 ani de la evenimentele sângeroase din 7 aprilie, soldate cu reținerea a peste 600 de tineri, care au ajuns să fie maltratați în comisariate și cel puțin patru decese în condiții suspecte. Autoritățile și-au asumat însă responsabilitatea doar pentru unul, cel al lui Valeriu Boboc, un tânăr care a murit la doar 23 de ani după ce a fost bătut crunt în Piața Marii Adunări Naționale de mai mulți oameni ai legii. 

Manifestațiile au început pașnic în data de 6 aprilie și au escaladat în 7 aprilie, când miile de protestatari, nemulțumiți de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, în urma cărora Partidul Comuniștilor a obținut cele mai multe mandate de deputat, au devastat clădirea Parlamentului și cea a Președinției.

La 15 ani de atunci, cetățenii Republicii Moldova încă mai au întrebări legate de cele întâmplate în acea zi, investigarea cauzelor care au dus la escaladarea manifestațiilor și mai ales pedepsirea vinovaților pentru moartea celor patru tineri și rănirea altor câteva zeci.

Opinia publică este încă în așteptarea unei justiții echitabile în dosarul „7 aprilie 2009”. Până în prezent, singurii condamnați pentru violențele din acea zi au fost ministrul de Interne de atunci, Gheorghe Papuc și fostul comisar general al mun. Chișinău, Vladimir Botnari. 

Papuc a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, iar Botnari la doi ani cu suspendare, pentru neglijență în serviciu și încălcarea drepturilor și intereselor ocrotite de lege, însă au fost achitați la Curtea Supremă de Justiție. De asemenea, celor doi le-au fost retrase gradele de general.

În octombrie 2009, Parlamentul a decis să creeze o Comisie de anchetă pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor din 7 aprilie 2009, iar în iulie 2019 Comisia de anchetă a aprobat un raport, prin care a venit cu mai multe solicitări către procuratură, MAI și Parlament, inclusiv să fie creat un raport public privind cauzele penale pornite în urma verificării acţiunilor de fraudare a rezultatelor alegerilor parlamentare și să se investigheze suplimentar cazul arborării drapelului României pe sediul Preşedinţiei.

Evenimentele din 7 aprilie au provocat o adevărată criză politică în țară. Președintele PCRM, Vladimir Voronin a înaintat un demers către Curtea Constituțională prin care a solicitat ca voturile obținute în urma scrutinului să fie renumărate integral. Rezultatele renumărării nu s-au soldat însă cu nicio schimbare, comuniștii având în continuare asigurate 60 din cele 101 de locuri din Legislativ. 

În data de 12 mai, Voronin a fost ales președinte al Parlamentului R. Moldova cu votul celor 60 de deputați ai PCRM. 

Au urmat alegeri parlamentare anticipate, în 29 iulie 2009, scrutin care a adus la putere Alianța pentru Integrare Europeană formată din Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat, Partidul Liberal și Alianța Moldova Noastră.

21 decembrie 2024, ora 23:11

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul le-a promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12% mai puțin decât media pe economie. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariul mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4% din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4% din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecției sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzală este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5.600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1.100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7.000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?