Un subiect destul de încâlcit și complicat, dar despre care trebuie discutat. Treizeci și ceva de ani, tot auzim de la Tiraspol că tot ce li se întâmplă mai rău e exclusiv din cauza conducătorilor de-a lungul anilor de la Chișinău. Nu face excepție nici situația destul de dură, aș spune, din ziua de azi, când malul stâng al Nistrului rămâne fără cea mai vitală resursă pentru care locuitorii plăteau bani — gaz. Iar datoria pentru prețurile mici se ridică la aproximativ 11 miliarde de dolari.
Tot pe acel gaz, regimul separatist de la Tiraspol făcea bani, vânzând malului drept energie electrică de la Cuciurgan. Gazul rusesc care ajungea la noi și în Europa era tranzitat prin Ucraina, dar la 1 ianuarie 2025, acordul dintre Gazprom și Ucraina a expirat.
Ucraina a anunțat neprelungirea acestuia încă de la începutul anului 2024. Prin Ucraina, anual, rușii tranzitau gaz în valoare de aproximativ cinci miliarde de dolari — bani din care aruncă asupra Ucrainei rachete, distrugând orașe, case, străzi, bulevarde.
De ceva vreme, Moldova cumpără gaz de pe piață, evitând șantajul. Astfel, prețurile sunt de piață, iar fiecare consumator plătește. Gazul care ajungea în stânga Nistrului, prin Moldova-Gaz, era livrat prin Ucraina de la Gazprom.
Propaganda și autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol dau vina pe Chișinău și Ucraina pentru criza gazului, deși Gazprom poate folosi conducta transbalcanică pentru livrări.
Chișinăul susține că Gazprom este obligat contractual să livreze gaz, contractul fiind valabil încă un an.
Totuși, Gazprom invocă datoria pretinsă de peste 700 de milioane de dolari a malului drept, sumă contestată de un audit internațional care a confirmat că această datorie nu există.
Autoritățile constituționale au trimis o scrisoare autorităților separatiste, exprimându-și îngrijorarea și propunând soluții. Răspunsul primit este descurajator — refuză orice ajutor, cerând Chișinăului să nu se implice. Între timp, oamenii din stânga Nistrului suferă din cauza lipsei de căldură, apă și electricitate, iar Tiraspolul și ambasadorul Rusiei învinuiesc Chișinăul și Ucraina pentru criză.
Nu știu cum se va rezolva această problemă. Poate cei care au provocat-o vor veni pe „cal alb” cu soluții și gaz, pretinzând că au salvat regiunea. Se aud zvonuri că aceasta ar putea fi o încercare de destabilizare în prag de alegeri. Este limpede că asemenea probleme nu apar din senin.
Această criză a scos la iveală o situație puțin cunoscută: multe localități din stânga Nistrului, sub control constituțional, nu au fost conectate la sistemul energetic național de zeci de ani. Și totuși, la tribune se vorbește despre securitate...
Nu vreau să critic, dar nici să laud politicienii care afirmă că vina e la Chișinău. Fac un apel, indiferent de regimul din stânga Nistrului: acolo trăiesc oameni, cu copii și bătrâni. Ironia la adresa suferinței lor este sinistră.
