În cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie, în Republica Moldova este marcată Ziua comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947. Jurnalista Andreea Josan, a pășit pragul mai multor supraviețuitori, care își mai aduc aminte cu durere de perioada în care Basarabia se afla sub jugul rusesc. Cinci bătrâni, cinci istorii cutremurătoare și amintiri care îți răvășesc sufletul. Ștefan Onofrei, Ioana Pîrău, Olga Popova, Dumitru Cibotari și Vasile Lisencu sunt printre puținii basarabeni, care au trecut prin război, foamete și deportări. După mai bine de jumătate de veac trăit prin greutăți și puși la încercări, ne-au deschis ușa și ne-au primit să le ascultăm poveștile de viață.
Cum au reușit să supraviețuiască oamenii, prin ce chinuri au trecut pentru a înfrunta puterea sovietică, dar și ce ne-au mărturisit cei cinci bătrâni despre acele timpuri, când o bucată de pâine valora mai mult decât aurul, vedeți în documentarul de mai jos.
Foametea din 1946-1947 a fost o adevărată teroare pentru milioane de oameni, care au rămas fără mâncare și fără roadă. Cereale, animale, produse animaliere, carne, ouă, lapte... toate trebuiau să ajungă pe mâinile autorităților sovietice. Rămânând fără nimic, oamenii mâncau ce găseau: de la lobodă, coajă de stejar, troscot, până la scoici, șerpi, șoareci sau chiar câini și pisici.
Consumul de cadavre luase un caracter de masă. Au fost constatate cazuri de furt al cadavrelor duse la cimitir şi rămase neînmormântate. La multe cadavre găsite prin sat li se luase muşchii şi membrele. În timp ce în unele familii părinții își tăiau copiii pentru a supraviețui, au fost înregistrate cazuri când țăranii își chemau vecinul, pe care îl sugrumau și mâncau.
Din cauza alimentației incorecte, creştea rapid numărul celor afectaţi de distrofie, a celor dispăruți și morți. În cimitirele vechi din R. Moldova există și astăzi gropi comune ale celor decedați pe timpul foametei.
