02 mai 2024, ora 13:23

Foarte multe mituri sunt legate de vin în Republica Moldova, iar unul dintre ele spune că moldovenii au pe masa de Paște neapărat un Cahor. Un lucru total greșit, scrie Andrei Cibotaru pe Finewine, dacă nu ne referim, într-adevăr, la Malbec provenind din renumita regiune franceză Cahors. La noi se celebrează cu un vin licoros, numit mai nou „Pastoral”, care diferă radical de vinul de Cahors: ca soi, stil de vinificare, conținut alcoolic și zahăr, scrie sursa citată.

Legenda spune că vinul de tip „Cahor” a fost răspândit pe meleagurile noastre de țarul rus Petru I. Lui i-ar fi plăcut într-atât de mult vinul corpolent din sud vestul Franței, încât a obligat patriarhia rusă să folosească acest vin la slujirile bisericești. Ulterior, importul francez a fost substituit cu vinuri fortificate produse în Basarabia, Crimeea sau Georgia. O altă versiune sugerează că inițial Cahorul a fost introdus în rațiile marinarilor, iar de acolo a migrat și spre biserică. Așa sau altfel, vinurile noastre licoroase nu au nimic în comun cu Cahors-ul francez.

Cahors este o denumire de origine protejată în Franța și nimeni nu are dreptul să o folosească, în afara producătorilor de acolo (la fel ca în Champagne, Cognac, Jerez sau alte DOP-uri europene).

Republica Moldova are, însă, o bogată tradiție în producerea vinului licoros „Pastoral” – un vin roșu dulce, cu o concentrație mai înaltă de alcool decât în cazul vinului sec.

Potrivit legii, vinul licoros trebuie să aibă o concentrație de alcool între 15% și 22% și un minim de zaharuri naturale de 160 gr/dm3. Deci, vorbim de un vin dulce fortificat. Cea mai răspândită formă de vinificare este cea cu tratare termică. Mustul este fermentat până la o gradație alcoolică de 2%, cu încălzirea boștinei de la 55 la 70 grade Celsius, după care fermentarea este oprită, adăugându-se distilat de vin pentru a crește alcoolemia la 15-22% și a preveni re-fermentarea.

Până în 2015, era admisă infuzia alcoolului de diferite proveniențe, dar în prezent, doar distilatul de vin este permis la fabricarea „Pastoral”-ului. De menționat că dulceața vinului provine de la glucoza și fructoza naturală, fiind interzis adaosul de zaharuri în timpul vinificării.

„Pastoral” este o marcă comercială de stat, iar toți producătorii care o folosesc pe etichetă, achită contribuții în Fondul vitivinicol.

15 ianuarie 2025, ora 09:16

Pe 15 ianuarie, creștinii ortodocși de stil vechi îl prăznuiesc pe Sfântul Serafim de Sarov, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai ortodoxiei ruse, cunoscut pentru smerenia, dragostea sa pentru aproapele și darul profeției. În Republica Moldova, 1.093 de bărbați și 1.212 femei poartă numele Serafim sau Serafima. 

Persoanele numite Serafim sau Serafima sunt cunoscute pentru energia lor pozitivă și capacitatea de a aduce bucurie în jurul lor. Sunt sociabile și empatice, dar pot fi vulnerabile din cauza sensibilității lor accentuate. Etimologic, numele provine din limba slavă veche și întruchipează „ființța care arde”.

Serafimii sunt îngeri descriși în Vechiul Testament ca având șase aripi și stând cel mai aproape de Dumnezeu, aducându-I laudă neîncetat. Acești mesageri cerești simbolizează puritatea, lumina și iubirea arzătoare pentru Divinitate.

Viața Sfântului Serafim de Sarov

Sfântul Serafim s-a născut în 1759, la Kursk, într-o familie de negustori evlavioși. După moartea tatălui său, la doar trei ani, a fost crescut cu dragoste de mama sa. La vârsta de 17 ani, a ales calea monahală la Lavra Pecerska din Kiev, primind ulterior numele Serafim la Mănăstirea Sarov.

Recunoscut pentru viața sa plină de smerenie, rugăciune și daruri miraculoase, el a vindecat mulți bolnavi și a oferit sfaturi și mângâieri sufletești, citind în inimile oamenilor. Se retrăgea adesea în singurătatea pădurii, unde trăia în post și rugăciune, înconjurat de animale sălbatice, inclusiv un urs pe care îl hrănea.

Sfântul Serafim a prezis evenimente precum războiul Crimeii, foametea și groaznica încercare care a răvășit Biserica și poporul rus un secol mai târziu. Cu toate acestea, el își ascundea profețiile în spatele unor cuvinte tainice, înțelese abia după împlinirea lor.

A trecut la Domnul la 1 ianuarie 1833, la vârsta de 70 de ani, în timp ce se ruga, lăsând posterității un exemplu viu de credință, smerenie și dragoste pentru oameni. Sfântul Serafim de Sarov rămâne un model de sfințenie, iubire jertfelnică și rugăciune neîncetată.