Când te uiți în jurul deșertului Atacama, unul dintre cele mai aride locuri de pe Pământ, seamănă cu ceea ce ți-ai putea imagina că este Marte. Asta susține Lucas Horstmann, un cercetător care a călătorit acolo în 2018 pentru a căuta microorganisme. Echipa de cercetători spune acum că a detectat microbi viabili – organisme care sunt prea mici pentru a fi văzute fără microscop – sub deșertul hiperarid din Chile, cu posibile implicații pentru biodiversitatea deșertului și pentru căutarea vieții pe Marte, transmite Euronews, citat de G4media.
Deșertul Atacama, cu o suprafață de 105.000 km pătrați, are condiții extrem de dure, NASA efectuând chiar experimente acolo, deoarece este unul dintre cele mai „asemănătoare cu Marte” locuri de pe Terra.
Cercetătorii de la Centrul german de cercetare GFZ pentru geosciințe, TU Berlin și Universitatea din Antofagasta, Chile, au vrut să vadă dacă în solurile sale adânci pot trăi organisme microscopice.
Ei și-au publicat descoperirile săptămâna trecută în revista PNAS Nexus.
Studiul „împinge limitele toleranței la mediu” până la condiții care sunt mai apropiate de ceea ce ar fi putut exista pe Marte în prezent sau în trecut, potrivit lui Oliver Shorttle, profesor la Universitatea din Cambridge, care lucrează în cadrul departamentelor de astronomie și științe ale Pământului.
Shorttle, care nu a fost implicat în acest studiu, a adăugat că cercetarea analizează „viața care ar putea începe să se bazeze pe alte surse de energie”, cum ar fi cea din sedimente.
„Se mărește gama de medii în care viața demonstrează că este capabilă să găsească un mecanism pentru a se menține”, a adăugat el.
Pentru a găsi microbii, cercetătorii au prelevat probe în deșert la fiecare 10 cm până la o adâncime de 3 m și apoi au prelevat probe la fiecare 30 cm.
„Este super dificil să sapi găuri în deșert, mai ales dacă cobori la depozitele în formă de evantai aluvionar [depozite în formă de evantai provenite din apă], în secțiunea mai adâncă a profilului, pentru că este foarte cald. Solul este plin de cristale și de cristale de gips”, a declarat Horstmann, doctorand la Centrul german de cercetare GFZ pentru geosciințe din Potsdam și primul autor al studiului.
„A fost nevoie de mai multe săptămâni pentru a săpa această groapă”, a spus el, adăugând că, la sfârșitul zilei, cercetătorii au putut simți impactul radiațiilor UV asupra pielii.
Probele au fost analizate folosind o metodă specială pentru a extrage doar ADN-ul din celulele potențial active, ceea ce îi ajută să caute microbi în medii extreme.
În cei 80 de cm superiori ai solurilor, echipa a găsit bacterii Firmicutes, dar odată cu creșterea adâncimii și a sării, numărul acestor microbi a scăzut, în concordanță cu alte studii.
Însă echipa a identificat, de asemenea, microbi viabili până la o adâncime de 4,2 m, cu bacterii cunoscute sub numele de Actinobacteriota la 2 m și mai jos.
„Acest lucru deschide un habitat complet nou pentru microorganisme, care era necunoscut până acum”, a declarat Horstmann, adăugând că, de obicei, cel puțin până la 1 m, viața microbiană încetează din cauza „condițiilor dure și a aprovizionării limitate cu apă”.
Dar, după 2 m, au întâlnit o comunitate microbiană care a fost „cu adevărat surprinzătoare”.
Această comunitate diversă poate fi prezentă și în alte deșerturi de pe Pământ, ceea ce ar avea „implicații asupra biodiversității globale a microorganismelor și a solului”, a adăugat Horstmann.
Microbii din părțile mai adânci ale sedimentului sunt, de asemenea, foarte diferiți de cei din partea superioară a solului, ceea ce înseamnă că este posibil ca aceștia să fi fost colonizați înainte ca sedimentele plate de plajă de deasupra să fi fost depuse în urmă cu 19.000 de ani.
Pentru Horstmann, cercetarea oferă „dovezi suplimentare că microorganismele pot locui în nișe extreme și izolate, unde pot prospera”.
„Subsuprafața lui Marte este adesea propusă ca fiind un habitat pentru microbi, iar acest lucru este exact ceea ce vedem în acest deșert aici pe Pământ”, a spus el.
Cercetătorii sugerează, de asemenea, că microbii ar putea fi legați de prezența gipsului, care este sulfat de calciu cu cristale de apă și care ar putea fi o sursă alternativă de apă. Acest lucru reprezintă un mediu sedimentar similar cu cel de pe Marte.
„Condițiile nu sunt la fel de extreme ca pe Marte, dar este același model. Există condiții dure la suprafață, fără apă și cu radiații UV ridicate, iar apoi mergi mai adânc și găsești gips, prezent și pe Marte”, a declarat Horstmann.
Într-un comunicat, cercetătorii au adăugat că depozitele de gips de pe Marte ar putea indica prezența apei lichide în trecut și ar putea fi un posibil habitat pentru microbii din prezent.
Shorttle de la Cambridge explică faptul că căutarea vieții în sistemul solar, pe exoplanete și dincolo de acestea este „înrădăcinată în căutarea apei”, astfel că devine important să înțelegem cum tolerează viața mediile extreme, cum ar fi o planetă desecată sau una acoperită în întregime de apă.
Studierea toleranței vieții la diferite medii cu apă este „importantă pentru a înțelege cu adevărat care sunt limitele habitabilității”, a adăugat el.
„Ceea ce nu este clar este că viața ar putea lua naștere vreodată într-un mediu ca acesta”, a spus Shorttle, deoarece ar fi puțin probabil să treacă de la un „iaz mort” la ceva care să conțină biologie, deoarece acest lucru ar necesita „o sursă abundentă de nutrienți și lumină… niciuna dintre acestea nu este abundentă într-un fel de mediu întunecat și arid de subsuprafață”.
Dar aceasta susține o ipoteză conform căreia, dacă există deja viață, aceasta se poate adapta la condiții dure.
„Odată ce ai acea viață, aceasta este adaptabilă la schimbările de mediu, astfel încât poate urma condițiile de locuire în subsuprafață, dacă acolo ajung pe măsură ce suprafața se usucă și devine inospitalieră”, a spus el.
